Recognition of foreign criminal conviction: deduction of continuous imprisonment period served abroad and in transit prior to transfer

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 97/PI din 21 mai 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 165/PI/2017 din 16 mai 2017 emis în baza Sentinţei penale nr. 163/PI din 28 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2017.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 163 din 28 februarie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, iar în baza art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută hotărârea autorităţilor judiciare din Portugalia, privind pe persoana condamnată A., astfel:

- Sentinţa penală nr. P 244/10.7 JAAVR pronunţată de Judecătoria Coimbra - Instanţa Centrală Penală - J2 - Portugalia, din data de 13 octombrie 2013, rămasă definitivă la data de 10 aprilie 2015, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat, prevăzută şi pedepsită conform art. 131 şi art. 132, nr. 1 şi nr. 2 lit. c), e), h), şi i) din C. pen. portughez şi crimă de extorcare sub o formă tentantă, prevăzută şi pedepsită conform art. 22 nr. 1 şi nr. 2, lit. A), art. 23, art. 73 şi art. 223 nr. 1 din C. pen. portughez; fapte incriminate de legea penală română prin art. 188 C. pen. şi art. 207 C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 16 ani şi 9 luni închisoare.

S-a scăzut din durata pedepsei perioada executată de 4 ani, 6 luni şi o zi închisoare la data de 4 octombrie 2016 şi în continuare până la zi.

Această hotărâre a rămas definitivă prin neapelare la data de 25 aprilie 2017, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 165/PI/2017 din 16 mai 2017 de Curtea de Apel Timişoara.

Prima instanţă a constatat că din înscrisurile aflate în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Timişoara rezultă că persoana condamnată A. a fost transferat din Portugalia la data de 7 iulie 2017 în România, fiind încarcerat în Penitenciarul Bucureşti Rahova.

De asemenea, a mai constatat că din certificatul înaintat de către autorităţile judiciare portugheze rezultă foarte limpede că persoana condamnată A. a executat din pedeapsa de 16 ani şi 9 luni închisoare în Portugalia până la data de 4 octombrie 2016, 4 ani, 6 luni şi o zi închisoare, perioadă care a fost dedusă din pedeapsă de Curtea de Apel Timişoara prin Sentinţa penală nr. 163 din 28 februarie 2017.

Curtea de Apel a observat că persoana condamnată A. nu a arătat nici în cererea formulată şi nici oral în faţa instanţei de unde ar rezulta perioada de 5 ani şi 2 luni închisoare de care face vorbire, dar cel mai probabil, a apreciat că diferenţa dintre perioada de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani şi 2 luni închisoare rezultă ca urmare a perioadei scurse din data de 4 octombrie 2016 până când s-a calculat perioada de 4 ani, 6 luni şi o zi închisoare, respectiv până la data transferării persoanei condamnate din Portugalia în România, care a avut loc la data de 7 iulie 2017. Curtea a subliniat că a fost dedusă din pedeapsa recunoscută de către Curtea de Apel Timişoara atât perioada executată în Portugalia de 4 ani, 6 luni şi o zi închisoare, cât şi în continuare de la această dată până la zi, adică inclusiv perioada din data de 4 octombrie 2016 până la data de 7 iulie 2017, data transferării în România şi a încarcerării sale în Penitenciarul Rahova, astfel că a fost acoperită toată perioada executată de persoana condamnată A., neexistând nici un temei pentru deducerea unei alte perioade decât acestea.

În acest context, instanţa a constatat că a fost dedusă în mod corect toată perioada executată de către persoana condamnată A. în Portugalia, motiv pentru care a respins contestaţia la executare.

Împotriva acestei hotărâri A. a formulat contestaţie, solicitând admiterea ei şi deducerea întregii perioade astfel cum a fost precizată.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate dar şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia formulată, pentru următoarele considerente:

Prin contestaţia la executare formulată condamnatul a arătat că se află în executarea pedepsei de 16 ani şi 9 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, iar din această pedeapsă a fost dedusă o perioadă doar de 4 ani, 6 luni şi o zi închisoare executată în Portugalia, deşi partea din pedeapsă executată în această ţară este de 5 ani şi 2 luni închisoare, motiv pentru care a solicitat deducerea întregii perioade executate pe teritoriul statului portughez.

Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin Sentinţa penală nr. 163 din 28 februarie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Timişoara a recunoscut Sentinţa penală nr. P 244/10.7 JAAVR pronunţată de Judecătoria Coimbra - Instanţa Centrală Penală - J2 - Portugalia, din data de 13 octombrie 2013, rămasă definitivă la data de 10 aprilie 2015, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat, a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 16 ani şi 9 luni închisoare, şi a scăzut din durata pedepsei de 16 ani şi 9 luni închisoare, perioada executată de 4 ani, 6 luni şi o zi închisoare la data de 4 octombrie 2016 şi în continuare până la zi.

Persoana condamnată A. a fost transferată din Portugalia în România la data de 7 iulie 2017, fiind încarcerat în Penitenciarul Bucureşti Rahova.

Potrivit certificatului înaintat de către autorităţile judiciare portugheze, persoana condamnată A. a executat din pedeapsa de 16 ani şi 9 luni închisoare în Portugalia până la data de 4 octombrie 2016, o perioadă de 4 ani, 6 luni şi o zi închisoare.

Se observă că prin Sentinţa penală nr. 163 din 28 februarie 2017, Curtea de Apel Timişoara a dedus din pedeapsa recunoscută de 16 ani şi 9 luni închisoare perioada executată în Portugalia de 4 ani, 6 luni şi o zi închisoare, şi în continuare de la data de 4 octombrie 2016 până la data de 7 iulie 2017, data transferării contestatorului în România şi a încarcerării sale în Penitenciarul Rahova, cele două perioade însumate fiind exact de 5 ani şi 2 luni. Ca atare, toată perioada la care face referire persoana condamnată A. a fost deja dedusă prin hotărârea de recunoaştere, astfel că Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a constatat neîntemeiată contestaţia la executare.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 97/PI din 21 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

Va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 97/PI din 21 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2020.

GGC - CL