Maintenance of preventive detention during execution of a European Arrest Warrant due to flight risk and gravity of offenses
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal filed by the requested person against the Court of Appeal of Constanța’s decision to maintain preventive detention for an additional 30 days, thereby upholding the initial order for execution of a European Arrest Warrant and obliging the appellant to pay judicial costs, while the state was ordered to cover the fees of the official lawyer. The dispute centered on the requested person's challenge to the extension of detention, seeking its replacement with house arrest or judicial control, arguing that there was no risk of flight following the issuance of an EAW by Italian authorities for a resultant sentence of four years, two months, and 26 days imprisonment for credit card fraud. The court’s decision relied on the provisions of Law No. 302/2004 regarding European Arrest Warrants and the Criminal Procedure Code, establishing that preventive detention is inherent to the EAW execution procedure to prevent escape and ensure the surrender of the person, particularly given the gravity of the offenses and the lack of concrete elements proving that a lighter preventive measure would suffice to secure the cooperation procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, art. 117 din Legea nr. 302/2004, art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, art. 113 din Legea nr. 302/2004, art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Maintenance of preventive detention during execution of a European Arrest Warrant due to flight risk and gravity of offenses: The dispute centered on the requested person's challenge to the extension of detention, seeking its replacement with house arrest or judicial control, arguing that there was no risk of flight following the issuance of an EAW by Italian authorities for a resultant sentence of four years, two months, and 26 days imprisonment for credit card fraud. The court’s decision relied on the provisions of Law No. 302/2004 regarding European Arrest Warrants and the Criminal Procedure Code, establishing that preventive detention is inherent to the EAW execution procedure to prevent escape and ensure the surrender of the person, particularly given the gravity of the offenses and the lack of concrete elements proving that a lighter preventive measure would suffice to secure the cooperation procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for ordering the appellant to pay the sum of 200 RON as judicial costs to the state.
Basis for determining that the honorarium of 313 RON for the officially appointed lawyer remains the responsibility of the state.
Full text
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Încheierea din 16 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004 a fost menţinută, pe o perioadă de 30 de zile, măsura arestării dispusă faţă de persoana solicitată A., cu începere de la data de 16 septembrie 2020 până la data de 15 octombrie 2020, inclusiv.
Totodată, s-a respins, ca nefondată, cererea inculpatului A. privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu/controlului judiciar.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 106/P din 18 august 2020 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosarul nr. x/2020, s-a dispus, în temeiul art. 109 alin. (1), raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, luându-se act şi de consimţământul la predare al persoanei solicitate A., conform art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, admiterea cererii de executare a mandatului european de arestare emis la data de 3 octombrie 2018 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Viterbo - Italia (dosar penal nr. x/2017 SIEP), privind executarea pedepsei rezultante de 4 ani, 2 luni şi 26 zile închisoare (dispusă în urma cumulării mai multor sentinţe penale) pe numele persoanei solicitate A. - cetăţean român, cu antecedente penale (conform cazierului judiciar nr. x/06 august 2020 emis de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa) şi predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Italia, cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004.
De asemenea, în baza art. 104 alin. (6) şi alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, începând cu data de 18 august 2020 şi până la data de 16 septembrie 2020 inclusiv, în vederea predării, iar în baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus şi emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării pe numele persoanei solicitate.
În conformitate cu prevederile art. 113 din Legea nr. 302/2004, s-a prevăzut că predarea persoanei solicitate se realizează de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie în raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.
Sentinţa penală mai sus menţionată, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile italiene pe numele persoanei solicitate A., era definitivă de la data pronunţării acesteia, respectiv la data de 18 august 2020.
Ulterior pronunţării Sentinţei penale nr. 106/P din 18 august 2020 şi dispunerii măsurii arestării în vederea predării, conform celor mai sus arătate, prin adresa nr. x din data de 16 septembrie 2020, Inspectoratul general al Poliţiei Române - Centrul de cooperare poliţienească internaţională - Biroul Naţional SIRENE a solicitat prelungirea măsurii arestării dispusă faţă de persoana solicitată, arătând că predarea acesteia către autorităţile italiene nu a putut avea loc, având în vedere că nu erau suficiente zboruri disponibile între România şi Italia în contextul crizei sanitare actuale, autorităţile judiciare italiene solicitând prelungirea termenului de predare până la data de 30 septembrie 2020, când se intenţionează preluarea persoanei solicitate cu un zbor charter.
În raport de această solicitare şi a motivelor care au determinat imposibilitatea predării persoanei solicitate în baza mandatului european de arestare, cu privire la care prin Sentinţa penală nr. 106/P din 18 august 2020 a Curţii de Apel Constanţa, definitivă, se dispusese punerea în executare a acestuia pentru pedeapsa rezultantă de 4 ani, 2 luni şi 26 zile închisoare, prima instanţă a pus în discuţie necesitatea menţinerii măsurii arestării persoanei solicitate A., în vederea predării conform art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004.
S-a reţinut în acest sens că predarea persoanei solicitate A. nu a putut avea loc întrucât nu erau suficiente zboruri disponibile între România şi Italia, dar şi din cauza măsurilor impuse din cauza pandemiei, acestea fiind motivele care au determinat nerespectarea termenelor prevăzute în ceea ce priveşte predarea persoanei solicitate, conform art. 112 alin. (5) în referire la alin. (1) al aceluiaşi text din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit căruia "Mandatul european de arestare se soluţionează şi se execute în regim de urgenţă".
Faţă de natura infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare emis de autorităţile italiene pe numele persoanei solicitate A., respectiv falsificare de mijloace de plată prev. şi ped. de art. 81, 110 din C. pen. italian, art. 55 din Decretul-lege nr. 231/2007 din Italia, cât şi durata pedepsei aplicate acestuia, prima instanţă a constatat că se impune menţinerea măsurii arestării persoanei solicitate în vederea predării, în scopul asigurării executării mandatului european de arestare, dar şi pentru buna desfăşurarea a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la baza principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., care a solicitat, potrivit concluziilor formulate cu ocazia dezbaterilor de apărătorul desemnat din oficiu, admiterea contestaţiei şi înlocuirea măsurii arestării în vederea predării cu arestul la domiciliu sau măsura controlul judiciar, arătând că nu există niciun fel de pericol ca acesta să se sustragă de la executarea mandatului european de arestare.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Astfel, Înalta Curte constată că prin Sentinţa penală nr. 106/P din data de 18 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020, printre altele a fost dispusă, pe o perioadă de 30 de zile, măsura preventivă a arestului faţă de persoana solicitată A., cu începere de la data de 18 august 2020 până la data de 16 septembrie 2020, inclusiv, măsura fiind menţinută, pe o perioadă de 30 de zile, prin încheierea ce face obiectul prezentei căi de atac, pronunţată la data de 16 septembrie 2020 de aceeaşi instanţă.
Înalta Curte constată că la alegerea măsurii preventive, în vederea bunei desfăşurări a procedurii predării şi pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la această procedură, în mod corect, judecătorul primei instanţe s-a raportat la faptele descrise în conţinutul mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene, acestea fiind de o gravitate deosebită, ce rezultă din modalitatea de desfăşurare a activităţii infracţionale, motiv pentru care arestul la domiciliu sau controlul judiciar, solicitat de apărare, nu este suficient în privinţa sa, în lipsa unor elemente concrete în raport de care să se aprecieze că o măsură preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă.
Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională.
Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
În consecinţă, Înalta Curtea apreciază că se justifică menţinerea măsurii arestării preventive în vederea predării, aceasta fiind necesară şi proporţională scopului urmărit, în vederea bunei desfăşurări a procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare şi pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la această procedură, măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar nefiind suficientă, faţă de circumstanţele concrete ale cauzei.
Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din data de 16 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din data de 16 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoana solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2020.
GGC - CL