Transfer of convicted person: failure to recognize foreign early release credits due to late-filed execution contest

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa nr. 113 din data de 21 octombrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 597 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen., cu trimitere la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat la Compartimentul de Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Suceava vizând Sentinţa penală nr. 40 din 12.04.2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, rămasă definitivă la data de 09.05.2019, prin neapelare, prin care s-au recunoscut Sentinţa penală nr. 22 din data de 13.01.2012 pronunţată de Tribunalul din Asti (Italia) în Dosarul nr. x (nr. 2712/10 N.R.), definitivă la data de 27.02.2012, în parte Sentinţa penală nr. 494 din data de 05.03.2015 pronunţată de Tribunalul din Asti în Dosar nr. x Trib., nr. 813/12 N.R., definitivă la data de 22.06.2015, Sentinţa penală nr. 1155 din data de 10.05.2016 pronunţată de Tribunalul din Asti în Dosar nr. x/2015 Trib, nr. 3003/2013 N.R., definitivă la data de 16.10.2016, Sentinţa penală nr. 1372 din data de 06.06.2016 pronunţată de Tribunalul din Asti în Dosar nr. x Trib, nr. 342313 N.R., definitivă la data de 16.10.2016, în parte Sentinţa penală nr. 1831 din data de 12.09.2016 pronunţată de Tribunalul din Asti în Dosar nr. x Trib, nr. 1526/14 N.R., definitivă la data de 16.10.2016, în parte decizia de executare pedepse concurente în privinţa condamnatului în stare de libertate şi contextual mandat de executare nr. 317/2017 SIEP pronunţată de Procuratura Republicii din Asti la data de 28.09.2017, şi s-a dispus transferarea persoanei condamnate A., cetăţean român, într-un penitenciar din România.

În temeiul art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, a recunoscut ordonanţa Biroului de Supraveghere din Milano din data de 24.05.2019.

A constatat că prin ordonanţa de mai sus s-a acordat condamnatei A., cu titlu de eliberare anticipată, 90 zile referitoare la perioadele de la 07.04.2018 la 06.10.2018 şi de la 07.10.2018 la 06.04.2019 (executate în Italia).

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani, 2 (două) luni şi 15 (cincisprezece) zile închisoare aplicată condamnatei A. prin Sentinţa penală nr. 40 din 12.04.2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, rămasă definitivă la data de 09.05.2019, prin neapelare, şi durata de 90 zile, acordate acesteia ca zile de liberare anticipată prin ordonanţa de mai sus, precum şi durata executată în continuare de la 09.05.2019 (data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 40 din 12.04.2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori) la zi.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 47/25.06.2019 emis pe numele persoanei condamnate A. în baza Sentinţei penale nr. 40 din 12.04.2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi s-a emis un nou mandat de executare în baza prezentei hotărâri, la rămânerea ei definitivă.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Suceava a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11.10.2019 la Curtea de Apel Suceava, sub nr. x/2019, persoana condamnată A. a solicitat instanţei, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. şi art. 156 alin. (1), art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, admiterea contestaţiei la executare formulate de acesta împotriva Sentinţei penale nr. 40 din 12.04.2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, rămasă definitivă la data de 09.05.2019, prin neapelare.

Analizând contestaţia la executare formulată Curtea a reţinut următoarele:

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.

De asemenea, potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent.

S-a reţinut că, având în vedere relaţiile comunicate de către autorităţile judiciare italiene prin adresa sus-menţionată şi având în vedere scopul pentru care autorităţile italiene au emis ordonanţa anterior menţionată, cât şi dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, persoana condamnată A. a solicitat recunoaşterea reducerii de pedeapsă acordată de autorităţile italiene, cu titlu de eliberare anticipată, şi deducerea perioadei anterior menţionate din pedeapsa de 3 ani, 11 luni şi 15 zile închisoare, anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 47/2019 din 25.06.2019 şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

S-a ataşat Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Instanţa a constatat ca fiind întemeiată contestaţia la executare.

S-a reţinut că persoana condamnată A. se afla în executarea pedepsei rezultante de 3 (trei) ani, 2 (două) luni şi 15 (cincisprezece) zile închisoare, fiind încarcerată, la data de 05.08.2019, la Penitenciarul - Spital Bucureşti-Rahova.

Totodată, s-a constatat că la data de 09.10.2019 s-a primit la dosarul cauzei adresa din 23.09.2019 a Ministerului Justiţiei, prin care au fost transmise informaţii actualizate cu privire la sediul executării pedepsei aplicate sus-numitei, respectiv adresa nr. x. 033.008.004 - 338/2018 RM-LO a Ministerului Justiţiei din Italia şi certificatul privind stadiul de executare nr. SIEP 317/2017 din 28.06.2019, emis de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Asti - Italia, din care rezulta că persoanei condamnate i-a fost acordată o reducere a pedepsei de 90 zile de liberare anticipată referitoare la perioadele de la 07.04.2018 la 06.10.2018 şi de la 07.10.2018 la 06.04.2019 (executate în Italia), în baza ordonanţei Biroului de Supraveghere din Milano din data de 24.05.2019.

Potrivit prevederilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6) (transferarea persoanei condamnate). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare, stipulează legiuitorul, se aplică în mod corespunzător.

De asemenea, s-a reţinut că dispoziţiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, prevăd că, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent.

Or, conform ordonanţei mai sus arătate, rezulta că diminuarea sancţiunii aplicate condamnatului A. cu 90 zile dispusă de autorităţile italiene şi comunicată prezentei instanţe ulterior pronunţării Sentinţei penale nr. 40 din 12.04.2019 din Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, rămasă definitivă la data de 09.05.2019, prin neapelare, se circumscrie unei cauze de micşorare a pedepsei, în a cărei executare acesta se află la momentul actual.

II. Împotriva Sentinţei penale nr. 113 din data de 21 octombrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, persoana condamnată condamnată A., a formulat contestaţie, personal, la data de 25 mai 2020.

Examinând contestaţia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este tardiv formulată, pentru următoarele considerente:

Analizând contestaţia formulată în prezenta cauză de către persoana condamnată A. prin prisma excepţiei tardivităţii declarării aceste căi de atac, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen., "Pot face contestaţie procurorul şi subiecţii procesuali la care hotărârea atacată se referă, precum şi persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate prin aceasta, în termen de 3 zile, care curge de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru celelalte persoane, dispoziţiile art. 411 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător."

Or, din verificarea actelor aflate la dosar, Înalta Curte constată că Sentinţa penală nr. 113 din data de 21 octombrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, i-a fost comunicată contestatoarei condamnate A., la data de 30.10.2019, rămasă definitivă la data de 05.11.2019.

Contestatoarea condamnată A. a declarat prezenta cale de atac, la data de 25 mai 2020.

Cum hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 30.10.2019, declararea contestaţiei la data de 25 mai 2020, s-a făcut cu depăşirea termenului procedural de 3 zile prevăzut de dispoziţiile mai sus evocate.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că prezenta contestaţia este tardiv formulată, urmând a fi respinsă ca atare.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Sentinţei nr. 113 din data de 21 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2020.

GGC - GV