Withdrawal of appeal in European Arrest Warrant execution case; costs imposed on appellant

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 13 din data de 10 martie 2020 a Curţii de Apel Iaşi - CCJI, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 598 C. proc. pen.., s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A., deţinut în Penitenciarul Vaslui, în executarea pedepsei de 3 ani şi 5 luni închisoare, recunoscută şi preluată spre executare prin Sentinţa penală nr. 17 din 04 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligată persoana condamnată să achite statului suma de 300 RON cheltuieli judiciare, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul parţial pentru apărător din oficiu, în sumă de 156 RON, s-a suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune această hotărâre, curtea de apel a reţinut că, prin cererea înregistrată la sub numărul x/45/2020 din 17 februarie 2020, persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare şi a solicitat anularea mandatului de executare a pedepsei din data de 4 martie 2019 şi emiterea unui alt mandat de executare a pedepsei pentru pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, astfel cum aceasta a fost stabilită prin decizia Curţii de Apel Torino, cu deducerea perioadei de arest la domiciliu efectuată în Italia, a perioadei de reţinere şi de arestare în prezenta cauză în vederea predării, precum şi a perioadei deja executată de petent.

În susţinerea cererii, persoana condamnată prin apărător ales a arătat că a fost condamnat pentru săvârşirea a două infracţiuni (una comisă în aprilie în Bergamo, Italia şi alta începând cu luna aprilie şi până la finalul lunii iunie 2013 în Torino, Italia). Curtea de Apel Torino a modificat sentinţa pronunţată de tribunal prin care a fost condamnat la 4 ani închisoare şi 1500 euro amendă, reducând pedeapsa la 2 ani şi 8 luni închisoare, pe care, în considerarea faptului că au fost săvârşite 2 infracţiuni, a majorat-o la pedeapsa de 3 ani şi 5 luni, amenda penală fiind diminuată de la 1500 euro la 1000 euro.

S-a precizat că faptele au fost comise sub imperiul vechiul C. pen., în concurs de infracţiuni şi a solicitat aplicarea regulilor de la concursul de infracţiuni, în virtutea vechiul C. pen. şi stabilirea ca pedeapsă principală de executat a pedepsei de 2 ani şi 8 luni închisoare şi înlăturarea pedepsei de 9 luni închisoare aplicată petentului, fără aplicarea unui spor de pedeapsă.

Curtea de apel a constatat că este nefondată contestaţia la executare formulată de A..

A fost reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 17 din 4 martie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin necontestare, în procedura executării mandatului european de arestare din 17 decembrie 2018 emis de procurorul General a Republicii de pe lângă Tribunalul din Torino Italia, pentru executarea pedepsei de 3 ani şi 5 luni închisoare, la care persoana solicitată A. a fost condamnată prin hotărârea penală nr. 219/2016, nr. 4111/2015 R.G. şi 12442/2013 R.G.N.R., pronunţată de Tribunalul din Torino la data de 18.01.2016, modificată prin Sentinţa penală nr. 2239 Reg. Sent. din 16 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel din Torino, definitivă la 11 iulie 2017, pentru săvârşirea a două infracţiuni de exploatarea prostituţiei agravată prin violenţă, s-a respins sesizarea privind executarea mandatului european de arestare şi, pe cale incidentală, s-a recunoscut hotărârea penală de condamnare pronunţată de Tribunalul din Torino modificată prin sentinţa pronunţată de Curtea de Apel din Torino şi executarea pedepsei totale de 3 ani şi 5 luni închisoare, într-un penitenciar din România.

Totodată, s-a dedus din pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare, durata arestului la domiciliu de la data de 16 iunie 2013 la 10 octombrie 2013, inclusiv şi durata reţinerii şi a arestării în vederea predării, de la 1 februarie 2019 la zi.

Prin sentinţa recunoscută, A. a fost condamnat pentru infracţiunea comisă la sfârşitul lunii aprilie până la 16 iunie 2013, la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare majorată până la 3 ani şi 5 luni închisoare pentru infracţiunea comisă în aprilie 2013, pedepsele fiind cumulate aritmetic conform legislaţiei italiene.

Instanţa română a menţionat că tratamentul sancţionator aplicat de instanţa de condamnare italiană pentru pluralitatea infracţională comisă nu poate fi modificat în cadrul procedurii recunoaşterii hotărârii penale străine, de instanţa de executare şi nici în procedura ulterioară recunoaşterii, pe calea contestaţiei la executare, întrucât în cazul conversiunii condamnării nu poate înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei de executat pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu cea a cumulului juridic prevăzut de C. pen. român, potrivit Deciziei nr. 23 din 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind examinarea recursului în interesul legii.

Conform art. 156 din Legea nr. 302/2004 republicată, legea română guvernează executarea unei pedepse aplicată printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de recunoaştere şi a preluării executării pedepsei. Per a contrario, s-a reţinut că legea de executare aplicabilă este legea statului de condamnare.

Prin hotărârea de recunoaştere, s-a dedus perioada de arest la domiciliu executată de persoana condamnată în Italia, în cursul procedurii judiciare finalizate cu hotărârea de condamnare, precum şi durata reţinerii şi arestării în vederea predării în cauza respectivă, în legătură cu punerea în executare a pedepsei la care a fost condamnat, considerându-se că nu există perioade de arestare care nu au fost deduse din pedeapsă.

Totodată, prin hotărârea penală de recunoaştere a hotărârii penale străine s-a analizat din perspectiva art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004 modificată [respectiv art. 166 alin. (8) lit. b) din legea republicată] posibilitatea adaptării pedepsei, stabilindu-se că nu se depăşesc limitele de pedeapsă prevăzute de legea română, conform regulilor de conversie a pedepsei prevăzute de textul de lege.

Astfel, s-a apreciat că este neîntemeiată contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A. şi, în temeiul art. 598 C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A..

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie condamnatul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 25.05.2020, sub nr. x/2020.

Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că, la data de 18.09.2020, condamnatul A., aflat în stare de detenţie, a formulat o cerere prin care a arătat că nu insistă în soluţionarea contestaţiei formulate.

Potrivit art. 597 alin. (7) şi (8) C. proc. pen., hotărârile pronunţate în primă instanţă, în materia executării pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în 3 zile de la comunicare, iar dispoziţiile cuprinse în titlul III al părţii speciale privind judecata care nu sunt contrare capitolului referitor la procedura la instanţa de executare se aplică în mod corespunzător.

În aceste condiţii, se reţine că, potrivit art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal sau de parte prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de apel.

Aplicând aceste din urmă prevederi legale, în conformitate cu dispoziţiile art. 597 alin. (8) C. proc. pen., se constată că, în cauză, condamnatul A., aflat în stare de deţinere, şi-a manifestat personal şi în mod expres voinţa de a-şi retrage calea de atac exercitată, declaraţia acestuia fiind consemnată de către administraţia locului de deţinere .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 597 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea contestaţiei formulate de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 13 din data de 10 martie 2020 a Curţii de Apel Iaşi - CCJI, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei formulate de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 13 din data de 10 martie 2020 a Curţii de Apel Iaşi - CCJI, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2020.

GGC - GV