Recognition of Italian death sentences and cumulative penalty calculation under post-conviction recidivism in Romanian execution proceedings

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 144/F din data de 29 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise la data de 03.01.2020 de autorităţile judiciare din Italia faţă de persoana solicitată A., urmărit internaţional pentru executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 3705/2011 emisă la data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secţiunea III, precum şi a pedepsei de 13 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 32/2014 emisă la data 23.01.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentinţa Curţii de Apel cu Juri din Messina nr. 1/2015 din 24.02.2015.

În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, au fost recunoscute Sentinţa nr. 3705/2011 emisă la data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secţiunea III, Sentinţa nr. 32/2014 emisă la data 23.01.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentinţa Curţii de Apel cu Juri din Messina n. 1/2015 din 24.02.2015, precum şi ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 495/2018 emisă la 27.11.2019 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Catania prin care s-a stabilit durata totală a pedepsei de 16 ani şi 4 luni închisoare.

S-a constatat că faptele pentru care A. a fost condamnat prin Sentinţa nr. 3705/2011 emisă la data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secţiunea III, precum şi prin Sentinţa nr. 32/2014 emisă la data 23.01.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentinţa Curţii de Apel cu Juri din Messina nr. 1/2015 din 24.02.2015 au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de condamnările aplicate prin Sentinţa penală nr. 105/13.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 374/13.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti şi prin Sentinţa penală nr. 1545/10.07.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1117/17.09.2008 a Curţii de Apel Bucureşti.

A fost descontopită pedeapsa de 9 ani şi 1 lună închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1040 pronunţată la 05.04.2016 de Judecătoria Giurgiu în Dosarul nr. x/2016, definitivă la 15.04.2016, prin care au fost contopite pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 105/13.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 374/13.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti şi prin Sentinţa penală nr. 1545/10.07.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1117/17.09.2008 a Curţii de Apel Bucureşti, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor astfel:

- 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. (fapta din 12.12.2006);

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) şi la) art. 80 din C. pen. (fapta din 13.01.2007);

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) şi la) art. 80 din C. pen. (fapta din 16.01.2007);

- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de prezentare sub o identitate falsă, prevăzută de art. 293 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) şi la) art. 80 din C. pen. (fapta din 13.01.2007);

- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de prezentare sub o identitate falsă, prevăzută de art. 293 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) şi la) art. 80 din C. pen. (fapta din 16.01.2007);

- sporul de 1 lună închisoare.

În temeiul art. 39 alin. (1) din C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, a fost contopită pedeapsa de 16 ani şi 4 luni închisoare stabilită prin ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 495/2018 emisă la 27.11.2019 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Catania cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 105/13.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 374/13.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti şi prin Sentinţa penală nr. 1545/10.07.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1117/17.09.2008 a Curţii de Apel Bucureşti, astfel cum au fost descontopite şi repuse în individualitatea lor, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 16 ani şi 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 lună închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 16 ani şi 5 luni închisoare.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969, s-a aplicat condamnatului A. pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 72 din C. pen. din 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată condamnatului A. detenţia de la 29.06.2010 la 22.07.2010, de la 16.01.2007 la 19.02.2007, de la 21.10.2010 la 04.08.2018, precum şi de la 01.05.2020 la zi.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei nr. x/18.04.2016 emis de Judecătoria Giurgiu şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform dispoziţiilor sentinţei.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

La data de 01.05.2020 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2020, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu nr. 1114/II-5/2020, din data de 01.05.2020, având ca obiect punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise la data de 03.01.2020 de autorităţile judiciare din Italia faţă de persoana solicitată A., urmărită internaţional pentru executarea pedepsei închisorii aplicate de Tribunalul Catania pentru săvârşirea infracţiunilor de prostituţie/sclavie şi participare la activităţile unei organizaţii criminale, fapte prevăzute de articolele 416 alin. (1) - (2) - (3) - (5) - (6), 600, 601, 110, 601 bis, 625 alin. (1), (81) Cpv., 112- C. pen. italian; art. 4 - Legea italiană " L. 146/2006" articolele 3 - 4 - Legea Italiană "175/1958" (5 infracţiuni) şi exploatare din prostituţie, faptă prev. de art. 3 nr. 4, 6, 7, 8 din Legea italiană nr. 75/1958, pentru a se dispune cu privire la luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Prin ordonanţa nr. 54 din data de 01.05.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 24 de ore, din data de 01.05.2020, ora 01:45, până la data de 02.05.2020, ora 01:45. Ulterior, prin încheierea din data de 01.05.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus arestarea provizorie în vederea predării persoanei solicitate A., pe o perioadă de 15 zile, începând din data de 01.05.2020 şi până la 15.05.2020, măsura fiind apoi menţinută succesiv, până la data 29.07 2020.

La data de 13.05.2020, au fost depuse la dosar mandatele europene de arestare emise la data de 03.01.2020 de autorităţile judiciare din Italia, traduse în limba română.

Persoana solicitată a arătat că nu este de acord să fie transferată în Italia pentru executarea pedepsei aplicate de Tribunalul Catania.

În raport de această poziţie procesuală, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi s-a dispus comunicarea de către autorităţile judiciare din Italia a Sentinţei nr. 3705/2011 emisă în data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secţiunea III, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi a Sentinţei nr. 32/2014 emisă în data 23.1.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentinţa Curţii de Apel cu Juri din Messina n. 1/2015 din 24.2.2015, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani şi 4 luni închisoare, împreună cu un referat cu privire la situaţia executării pedepselor anterior menţionate.

De asemenea, în vederea soluţionării cauzei, s-a dispus ataşarea la dosar a mandatului de executare a pedepsei nr. x/18.04.2016, emis de Judecătoria Giurgiu în Dosarul nr. x/2010, în care se face referire la anularea mandatelor de executare a pedepsei nr. 3481 din 18.09.2008 emis de Judecătoria Sector 4 Bucureşti şi nr. 334/16.03.2009 emis de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, dispunându-se emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru o pedeapsă de 9 ani şi 1 lună închisoare.

Curtea de Apel Bucureşti a dispus şi ataşarea fişei de cazier judiciar a persoanei solicitate A., dar şi a Sentinţei penale nr. 105/13.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 374/13.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti şi a Sentinţei penale nr. 1545/10.07.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1117/17.09.2008 a Curţii de Apel Bucureşti.

Analizând actele şi lucrările dosarului cauzei, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că persoana solicitată A. a arătat că nu este de acord să fie transferată în Italia pentru executarea pedepselor aplicate prin Sentinţa nr. 3705/2011 emisă în data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secţiunea III şi prin Sentinţa nr. 32/2014 emisă în data 23.1.2014 a G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentinţa Curţii de Apel cu Juri din Messina n. 1/2015 din 24.2.2015, hotărâri pentru executarea cărora au fost emise de către autorităţile judiciare din Italia mandatele europene de arestare din data de 03.01.2020.

Potrivit art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte.

Curtea de Apel Bucureşti a constatat că sunt îndeplinite cerinţele Legii nr. 302/2004 republicată pentru recunoaşterea Sentinţei nr. 3705/2011 emisă la data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secţiunea III, a Sentinţei nr. 32/2014 emisă la data 23.01.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentinţa Curţii de Apel cu Juri din Messina n. 1/2015 din 24.02.2015, precum şi a ordonanţei de executare a pedepselor concurente nr. 495/2018 emisă la 27.11.2019 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Catania, prin care s-a stabilit durata totală a pedepsei de 16 ani şi 4 luni închisoare.

Din informaţiile şi documentele comunicate de autorităţile judiciare din Italia a rezultat ca persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare prin Sentinţa nr. 3705/2011 emisă la data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secţiunea III, precum şi la pedeapsa de 13 ani şi 4 luni închisoare prin Sentinţa nr. 32/2014 emisă la data 23.01.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentinţa Curţii de Apel cu Juri din Messina nr. 1/2015 din 24.02.2015.

Astfel, prin Sentinţa nr. 3705/2011 emisă în data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secţiunea III, A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3, 4, 6, 7, 8 din Legea italiană nr. 75/1958, constând în aceea că, la data de 29.06.2010, a facilitat prostituţia lui B., C. şi D., transportându-le la bordul propriei maşini, cu numărul (...), de la locuinţa acestora, situată în E., până la Catania, în locul unde exercitau prostituţia.

Prin Sentinţa nr. 32/2014 emisă în data 23.1.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentinţa Curţii de Apel cu Juri din Messina n. 1/2015 din 24.2.2015, A. a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani şi 4 luni închisoare pentru:

§ infracţiunea prev. de art. 416 alin. (1), (2), (3), (5) şi 6 C. pen., constând în aceea că s-a asociat cu mai multe persoane (F. şi alţi şapte coinculpaţi indicaţi nominal în capul de acuzare, plus mai mulţi subiecţi rămaşi necunoscuţi), în scopul comiterii mai multor infracţiuni de exploatare şi favorizare a prostituţiei conform art. 3 şi 4 din Legea nr. 58 din 1975, cât şi reducerea şi menţinerea în sclavie sau ca servitoare şi trafic de persoane conform art. 600 şi 601 C. pen.;

§ infracţiunea prev. de art. 110, 614 bis*, 625 alin. (1) n.5 C. pen., pentru ca, în concurs cu G. şi alţi coinculpaţi, în scopul realizării de profit pentru sine sau pentru alţii, îşi însuşea banii lui H., care îi deţinea în locuinţa sa din Milazzo, prin introducerea în acest loc de şedere privat, cu agravanta de a fi comis fapta în număr de trei persoane şi mai multe;

§ infracţiunea prev. de art. 416 alin. (1), (2), (3), (5) şi 6 C. pen., pentru că se asocia cu mai multe persoane (I. şi alţi doisprezece coinculpaţi, plus mai mulţi subiecţi rămaşi necunoscuţi), în scopul comiterii mai multor infracţiuni de exploatare şi favorizare a prostituţiei, conform art. 3 şi 4 din Legea nr. 58/1975, cât şi reducerea şi menţinerea în sclavie sau ca servitoare şi trafic de persoane conform art. 600 şi 601 C. pen.;

§ infracţiunea prev. de art. 81 Cpv, 110,117. alin. (1) n. 1 şi 600 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi 4 din Legea nr. 146 din 2006, pentru ca, prin mai multe acţiuni executive ale aceluiaşi plan criminal, comise în timpi diferiţi, în concurs cu I. şi alţi doisprezece coinculpaţi, plus alţi subiecţi rămaşi necunoscuţi, exercita asupra lui J. şi altor şaptesprezece femei (indicate nominal în capul de acuzare) şi asupra altora rămase necunoscute, puteri corespunzătoare dreptului de proprietate, constând în acte de vânzare-cumpărare a femeilor, reducea şi menţinea aceste femei într-o stare de supunere continuă, constrângându-le la prestaţii sexuale şi alte prestaţii care comporta exploatarea. Reducerea şi menţinerea într-o stare de supunere era îndeplinită prin violenţă - constând în lovirea şi violarea femeilor menţionate, ameninţare - constând în prospectarea de daune şi leziuni lor şi membrilor familiei, înşelătorie - constând în prezentarea iniţial a unui loc de muncă legal, profilare de o situaţie de inferioritate psihică şi de o situaţie de necesitate - constând în faptul că o mare parte dintre femei nu vorbea limba italiană, proveneau dintr-un mediu social sărac şi nu aveau venituri; cu agravanta că faptele comise erau îndreptate către exploatarea prostituţiei; cu agravanta prev. de art. 4 din Legea nr. 146/2006 pentru că asociaţia pentru săvârşirea de infracţiuni de la n. 1 şi 3 era implicată în activităţi infracţionale în mai multe state (România şi Italia) şi a contribuit la comiterea infracţiunii menţionate.

§ infracţiunea prev. de art. 81 Cpv, 110,112 alin. (1) C. pen., 3 n. 1, 4, 5, 8 şi 4 alin. (1) n. 1 şi 7 din Legea nr. 75/1958, 4 Legea nr. 146 din 2006, pentru ca prin mai multe acţiuni executive ale aceluiaşi plan infracţional, comise în timpi diferiţi, în concurs cu I. şi alţi doisprezece coinculpaţi, plus alţi subiecţi rămaşi necunoscuţi, exploata prostituarea lui J. şi a altor şaptesprezece femei (nominalizate în capul de acuzare), plus altele rămase necunoscute. În particular, recruta femeile românce în scopul de a exercita activitatea de prostituţie, le obliga să se prostitueze, favoriza şi exploata prostituţia, încasând veniturile care derivau din prostituţie; cu agravanta de a fi comis fapta cu violenţă, constând în lovirea prostituatelor şi împotriva mai multor persoane; cu agravanta prev. de art. 4 din Legea nr. 146/2006 pentru că asociaţia pentru comiterea de infracţiuni de la n. 1 şi 3 era implicată în activitate criminală în mai multe state (România şi Italia) şi a contribuit la comiterea infracţiunii menţionate.

Prin ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 495/2018 emisă la 27.11.2019 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Catania s-a stabilit durata totală a pedepsei de 16 ani şi 4 luni închisoare.

Instanţa de fond a constatat că hotărârile de condamnare sunt definitive şi executorii, iar faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate A. au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 213 alin. (1) şi (2) din C. pen., art. 367 alin. (1) din C. pen., art. 342 din C. pen. şi art. 210 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen., aşa încât s-a apreciat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, s-a constatat că faptele pentru care A. a fost condamnat prin Sentinţa nr. 3705/2011 emisă la data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secţiunea III, precum şi prin Sentinţa nr. 32/2014 emisă la data 23.01.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentinţa Curţii de Apel cu Juri din Messina nr. 1/2015 din 24.02.2015 au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport de condamnările aplicate prin Sentinţa penală nr. 105/13.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 374/13.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti şi prin Sentinţa penală nr. 1545/10.07.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1117/17.09.2008 a Curţii de Apel Bucureşti.

În consecinţă, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise la data de 03.01.2020 de autorităţile judiciare din Italia faţă de persoana solicitată A., urmărită internaţional pentru executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 3705/2011 emisă la data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secţiunea III, precum şi a pedepsei de 13 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 32/2014 emisă la data 23.01.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentinţa Curţii de Apel cu Juri din Messina nr. 1/2015 din 24.02.2015 şi, în baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, au fost recunoscute cele două hotărâri, precum şi ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 495/2018 emisă la 27.11.2019 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Catania prin care s-a stabilit durata totală a pedepsei de 16 ani şi 4 luni închisoare, astfel cum s-a menţionat în partea introductivă a considerentelor prezentei hotărâri.

Împotriva Sentinţei penale nr. 144/F din data de 29 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020, a formulat contestaţie persoana solicitată A..

În susţinerea căii de atac, contestatorul persoană solicitată A. a arătat că a executat o pedeapsă de 9 ani şi 1 lună, iar ca urmare a recursului compensatoriu trebuia să i se reducă pedeapsa. În opinia sa, nu au fost corect deduse zilele compensatorii.

Contestatorul persoană solicitată a fost nemulţumit şi de adăugarea sporului de 1 lună, care a fost aplicat prin pedepsele stabilite de instanţele din România.

Deopotrivă, s-a criticat şi faptul că pedepsele stabilite prin hotărârile aplicate de autorităţile judiciare din Italia (o pedeapsă de 13 ani şi 4 luni închisoare şi una de 3 ani închisoare) au fost cumulate la momentul stabilirii pedepsei rezultante.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu nr. 1114/II-5/2020, din data de 01.05.2020, s-a solicitat punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise la data de 03.01.2020 de autorităţile judiciare din Italia faţă de persoana solicitată A., urmărită internaţional pentru executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 3705/2011 emisă la data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secţiunea III, precum şi a pedepsei de 13 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 32/2014 emisă la data 23.01.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentinţa Curţii de Apel cu Juri din Messina nr. 1/2015 din 24.02.2015.

Fiind audiată în faţa instanţei de fond, persoana solicitată A. a arătat că nu este de acord să fie transferată în Italia pentru executarea pedepsei.

Având în vedere poziţia procesuală exprimată de persoana solicitată, în aplicarea dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Bucureşti a solicitat autorităţilor judiciare din Italia să comunice Sentinţa nr. 3705/2011 emisă în data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secţiunea III, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi Sentinţa nr. 32/2014 emisă în data 23.1.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentinţa Curţii de Apel cu Juri din Messina n. 1/2015 din 24.2.2015, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani şi 4 luni închisoare, împreună cu un referat cu privire la situaţia executării pedepselor anterior menţionate.

Autorităţile judiciare din Italia au comunicat cele două hotărâri, precum şi ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 495/2018 emisă la 27.11.2019 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Catania, prin s-a stabilit durata totală a pedepsei de 16 ani şi 4 luni închisoare.

Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere poziţia procesuală exprimată de persoana solicitată A. (în sensul că nu este de acord să fie transferată în Italia) şi constatând că sunt îndeplinite cerinţele Legii nr. 302/2004 republicată pentru recunoaşterea hotărârilor emise de autorităţile judiciare din Italia, în temeiul art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise la data de 03.01.2020 de autorităţile judiciare din Italia faţă de persoana solicitată A., urmărită internaţional pentru executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 3705/2011 emisă la data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secţiunea III, precum şi a pedepsei de 13 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 32/2014 emisă la data 23.01.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentinţa Curţii de Apel cu Juri din Messina nr. 1/2015 din 24.02.2015 şi, în baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a recunoscut cele două hotărâri indicate anterior, precum şi ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 495/2018 emisă la 27.11.2019 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Catania prin care s-a stabilit durata totală a pedepsei de 16 ani şi 4 luni închisoare, astfel cum s-a menţionat în partea introductivă a considerentelor prezentei decizii.

Prin contestaţia formulată, contestatorul persoană solicitată K. a formulat critici cu privire la faptul că pedepsele stabilite prin hotărârile aplicate de autorităţile judiciare din Italia (o pedeapsă de 13 ani şi 4 luni închisoare şi una de 3 ani închisoare) au fost cumulate la momentul stabilirii pedepsei rezultante.

Referitor la acest motiv de contestaţie, Înalta Curte constată că prin ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 495/2018 emisă la 27.11.2019 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Catania s-a stabilit durata totală a pedepsei de 16 ani şi 4 luni închisoare.

În procedura de recunoaştere şi executare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care persoana condamnată se află în România, reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa poate modifica pedeapsa rezultantă aplicată de o autoritate judiciară străină doar în anumite situaţii expres prevăzute de lege.

În acest sens, se observă că, potrivit prevederilor art. 172 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 (care se regăsesc în Secţiunea a 3-a - Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care persoana condamnată se află în România), "(7) Dispoziţiile art. 166 alin. (5) - (9), (13) şi (15) se aplică în mod corespunzător".

Conform dispoziţiilor art. 166 alin. (6) lit. a), b), c), alin. (8) lit. a), b) şi alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată:

"(6) Instanţa examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului şi, în baza celor constatate, pronunţă una din următoarele soluţii:

a) dispune, prin sentinţă, executarea în România a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent;

b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, adaptează, prin sentinţă, pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent, potrivit alin. (8) şi (9);

c) dispune, prin sentinţă, respingerea cererii de executare în România a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

(...)

(8) În cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanţa de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:

a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;

b) durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare.

(9) Pedeapsa stabilită de instanţa română potrivit alin. (6) trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent şi nu va agrava situaţia persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată în statul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară."

Din examinarea dispoziţiilor redate anterior se observă că instanţa română, învestită cu o cerere de recunoaştere a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care persoana condamnată se află în România (în speţă, recunoaştere pe cale incidentală), poate adapta pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

În cauză, durata pedepsei rezultante aplicate în cazul concursului de infracţiuni nu depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente, întrucât s-a stabilit o pedeapsă finală de 16 ani şi 4 luni închisoare, iar pedepsele aplicate prin cele două hotărâri ale autorităţilor judiciare din Italia sunt în cuantum de 3 ani închisoare şi de 13 ani şi 4 luni închisoare.

În ceea ce priveşte limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, aceasta este în cuantum de 30 ani (conform art. 60 din C. pen. "Închisoarea constă în privarea de libertate pe durată determinată, cuprinsă între 15 zile şi 30 de ani şi se execută potrivit legii privind executarea pedepselor").

Referitor la critica contestatorului persoană solicitată, în sensul că în mod greşit a fost adăugat sporul de 1 lună la pedeapsa finală, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a constatat că faptele pentru care A. a fost condamnat de autorităţile judiciare din Italia au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de condamnările aplicate prin Sentinţa penală nr. 105/13.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 374/13.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti şi prin Sentinţa penală nr. 1545/10.07.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1117/17.09.2008 a Curţii de Apel Bucureşti.

Drept urmare, a fost descontopită pedeapsa de 9 ani şi 1 lună închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1040 pronunţată la 05.04.2016 de Judecătoria Giurgiu în Dosarul nr. x/2016, definitivă la 15.04.2016, prin care au fost contopite pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 105/13.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 374/13.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti şi prin Sentinţa penală nr. 1545/10.07.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1117/17.09.2008 a Curţii de Apel Bucureşti, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea.

- 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. (fapta din 12.12.2006);

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) şi la) art. 80 din C. pen. (fapta din 13.01.2007);

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) şi la) art. 80 din C. pen. (fapta din 16.01.2007);

- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de prezentare sub o identitate falsă, prevăzută de art. 293 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) şi la) art. 80 din C. pen. (fapta din 13.01.2007);

- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de prezentare sub o identitate falsă, prevăzută de art. 293 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) şi la) art. 80 din C. pen. (fapta din 16.01.2007);

- sporul de 1 lună închisoare.

În temeiul art. 39 alin. (1) din C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, a fost contopită pedeapsa de 16 ani şi 4 luni închisoare (stabilită prin ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 495/2018 emisă la 27.11.2019 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Catania) cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 105/13.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 374/13.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti şi prin Sentinţa penală nr. 1545/10.07.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1117/17.09.2008 a Curţii de Apel Bucureşti, astfel cum au fost descontopite şi repuse în individualitatea lor, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 16 ani şi 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 lună închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 16 ani şi 5 luni închisoare.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din C. pen. din 1969, "În cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. (1) lit. a), pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor art. 34 şi 35. Sporul prevăzut în art. 34 alin. (1) lit. b) se poate mări până la 7 ani".

Sporul de pedeapsă, în cuantum de 1 lună, era deja stabilit printr-o hotărâre definitivă pronunţată de o instanţă din România. Drept urmare, la momentul contopirii pedepsei stabilite de autorităţile din Italia cu cele stabilite de instanţele din România, în mod legal, Curtea de Apel Bucureşti a adăugat sporul de 1 lună la pedeapsa rezultantă de 16 ani şi 4 luni închisoare.

În ceea ce priveşte critica formulată de contestatorul persoană solicitată A., în sensul că nu au fost corect deduse zilele compensatorii, Înalta Curte constată că, în raport de dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 597 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., revine instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere competenţa de soluţionare a unei cereri prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii, în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 144/F din data de 29 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020

Conform prevederilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 144/F din data de 29 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2020.

GGC - GV