Inability to maintain preventive judicial control or modify execution method in incidental recognition of foreign EU prison sentence under EAW procedure

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 132/F din data de 26 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost respinsă cererea de mandat european de arestare formulată de autorităţile judiciare olandeze faţă de persoana solicitată A. .

În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a recunoscut pe care incidentală pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Hotărârea din 24.03.2017 a Tribunalului Districtual Haga, definitivă prin Hotărârea din 30.01.2018 a Curţii de Apel Haga, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de fiinţe umane, prevăzută de art. 273 lit. f) C. pen. olandez, pedeapsă care a fost echivalată cu 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. român şi art. 210 alin. (1) lit. c) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. român şi art. 35 alin. (1) din C. pen. român.

S-a dispus ca persoana solicitată A. să execute restul de 623 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de autorităţile judiciare olandeze, într-un penitenciar din România.

S-a dedus din perioada de 623 zile închisoare de executat, durata reţinerii în vederea predării din 17.06.2020 (ordonanţa de reţinere nr. 28/17.06.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi) şi durata arestului la domiciliu cu începere de la 18.06.2020 şi până la 02.07.2020 inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii de către Curtea de Apel Galaţi, după rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a dispus menţinerea faţă de persoana solicitată A. a măsurii controlului judiciar, pe o durată de 60 zile, de la 01.09.2020 până la 30.10.2020, dar nu mai mult de data rămânerii definitive a hotărârii.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Galaţi a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a înaintat cererea de mandat european de arestare a persoanei solicitate A., cetăţean român. În cererea formulată autorităţile judiciare olandeze au arătat că se solicită arestarea persoanei solicitate A. pentru executarea restului de 623 zile, rămas neexecutat din hotărârea din 24.03.2017 a Tribunalului Districtual Haga, definitivă prin Hotărârea din 30.01.2018 a Curţii de Apel Haga, într-un penitenciar din Olanda.

Persoana solicitată A. a fost localizată pe teritoriul României şi reţinută la data de 17.06.2020, prin ordonanţa nr. 28/17.06.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi. Ulterior, în baza semnalării Schengen emise, faţă de acesta a fost luată măsura preventivă a arestului la domiciliu pentru 15 zile (18.06.2020 - 02.07.2020), după care măsura a fost înlocuită cu măsura preventivă a controlului judiciar.

După sosirea mandatului european de arestare, o copie tradusă în limba română a fost înmânată şi persoanei solicitate.

Audiată, în prezenţa apărătorului ales, persoana solicitată A., s-a prevalat de dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, solicitând să execute restul de 623 zile într-un penitenciar din România.

În cauză s-a solicitat punctul de vedere al autorităţilor judiciare olandeze, precum şi copii certificate de pe hotărârile de condamnare.

Autorităţile judiciare olandeze au înaintat copii certificate ale hotărârilor de condamnare, precum şi punctul lor de vedere, din care rezultă că sunt de acord ca persoana solicitată A. să execute restul de 623 zile închisoare într-un penitenciar din România.

Aşa fiind şi văzând prevederile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea de Apel Galaţi a respins cererea de mandat european de arestare formulată de autorităţile judiciare olandeze faţă de persoana solicitată A. şi a recunoscut pe cale incidentală pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Hotărârea din 24.03.2017 a Tribunalului Districtual Haga definitivă prin Hotărârea din 30.01.2018 a Curţii de Apel Haga, astfel cum s-a menţionat în partea introductivă a considerentelor prezentei hotărâri.

Împotriva Sentinţei penale nr. 132/F din data de 26 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020 a formulat contestaţie persoana solicitată A..

În motivarea căii de atac, în esenţă, contestatorul persoană solicitată A. a solicitat să fie menţinută măsura preventivă a controlului judiciar, întrucât are un loc de muncă în România (şofer TIR) şi o rată la bancă (pentru un împrumut în cuantum de de 10.000 euro) şi prin menţinerea acestei măsuri preventive are posibilitatea să-şi plătească ratele pentru împrumut. Totodată, persoana solicitată a precizat că este de acord şi să presteze muncă în folosul comunităţii.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea formulată de autorităţile judiciare olandeze, s-a solicitat arestarea persoanei solicitate A. pentru executarea restului de 623 zile, rămas neexecutat din hotărârea din 24.03.2017 a Tribunalului Districtual Haga, definitivă prin Hotărârea din 30.01.2018 a Curţii de Apel Haga, într-un penitenciar din Olanda.

În faţa instanţei de fond, persoana solicitată A., fiind audiată în prezenţa apărătorului ales, s-a prevalat de dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, solicitând să execute restul de 623 zile într-un penitenciar din România.

Conform prevederilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, "Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: (...) c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent;".

Potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, "(3) În situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte (...)".

Curtea de Apel Galaţi a solicitat punctul de vedere al autorităţilor judiciare olandeze, precum şi copii certificate de pe hotărârile de condamnare. Autorităţile judiciare olandeze au înaintat copii certificate ale documentelor solicitate, precum şi punctul lor de vedere, din care a rezultat că sunt de acord ca persoana solicitată A. să execute restul de 623 zile închisoare într-un penitenciar din România.

Drept urmare, instanţa de fond a respins cererea de mandat european de arestare formulată de autorităţile judiciare olandeze faţă de persoana solicitată A. şi a recunoscut pe cale incidentală pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Hotărârea din 24.03.2017 a Tribunalului Districtual Haga, definitivă prin Hotărârea din 30.01.2018 a Curţii de Apel Haga.

Prin contestaţia formulată, contestatorul persoană solicitată A. a solicitat să fie menţinută măsura preventivă a controlului judiciar. Totodată, contestatorul a precizat că este de acord şi să presteze muncă în folosul comunităţii.

Înalta Curte reţine că, în procedura de recunoaştere şi executare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care persoana condamnată se află în România, reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa nu poate menţine măsura preventivă a controlului judiciar, după rămânerea definitivă a hotărârii.

Astfel, executarea în România a pedepsei aplicate prin hotărârea pronunţată de autorităţile judiciare din Olanda, recunoscută pe cale incidentală, conform prevederilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, exclude posibilitatea menţinerii măsurii preventive a controlului judiciar, având în vedere că pedeapsa urmează să fie executată în cadrul unui penitenciar din România.

Deopotrivă, instanţa nu poate modifica modalitatea de executare a pedepsei închisorii aplicate prin hotărârea pronunţată de autorităţile judiciare din Olanda, în sensul de a dispune, de exemplu, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu obligarea persoanei solicitate de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii.

În acest sens, se observă că, potrivit prevederilor art. 172 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 (care se regăsesc în Secţiunea a 3-a - Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care persoana condamnată se află în România), "(7) Dispoziţiile art. 166 alin. (5) - (9), (13) şi (15) se aplică în mod corespunzător".

Conform dispoziţiilor art. 166 alin. (6) lit. a), b), c), alin. (8) lit. a), b) şi alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată:

"(6) Instanţa examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului şi, în baza celor constatate, pronunţă una din următoarele soluţii:

a) dispune, prin sentinţă, executarea în România a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent;

b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, adaptează, prin sentinţă, pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent, potrivit alin. (8) şi (9);

c) dispune, prin sentinţă, respingerea cererii de executare în România a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

(...)

(8) În cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanţa de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:

a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;

b) durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare.

(9) Pedeapsa stabilită de instanţa română potrivit alin. (6) trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent şi nu va agrava situaţia persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată în statul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară."

Din examinarea dispoziţiilor redate anterior se observă că instanţa română, învestită cu o cerere de recunoaştere a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care persoana condamnată se află în România (în speţă, recunoaştere pe cale incidentală), poate dispune executarea în România a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent, poate adapta pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent sau poate respinge cererea de executare în România a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

Instanţa poate adapta pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent, în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare (adaptarea pedepsei se realizează atunci când natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română sau durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română).

Drept urmare, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 132/F din data de 26 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Conform prevederilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 132/F din data de 26 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2020.

GGC - GV