Cassation dismissed on conviction for unlicensed operations with psychoactive-susceptible products, upholding that absence from national schedules does not negate illegality

Asupra recursului în casaţie de faţă, constată următoarele următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 174/24.04.2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în baza art. 367 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen., s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea, fără drept, de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 (un) an închisoare, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă stabilită.

În final, s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), f), n) din C. pen. (dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracţiunile, de a se apropia de acestea, cu excepţia cazului în care sunt rude până la gradul 2 inclusiv, ori se află într-o altă situaţie dintre cele prevăzute de art. 177 din C. pen.) pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), f), n) din C. pen. (dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracţiunile, de a se apropia de acestea, cu excepţia cazului în care sunt rude până la gradul 2 inclusiv, ori se află într-o altă situaţie dintre cele prevăzute de art. 177 din C. pen.), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii, arestului preventiv şi arestului la domiciliu de la data de 18.01.2018 până la data de 11.05.2019.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) raportat la art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A..

În baza art. 112 alin. (1) lit. b), e) şi f) din C. pen., raportat la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 1.400 RON, ridicată de la inculpatul A.; a sumei de 14.890,08 RON de la inculpaţii A. şi B.; a sumei de 16.120 RON de la inculpatul A. (din substanţele vândute personal, en-detail).

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, printre alţii, inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 607/P din data de 09 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A., împotriva Sentinţei penale nr. 174 din 24.04.2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând, s-au înlăturat dispoziţiile privind aplicarea faţă de inculpatul A. a pedepselor complementare şi accesorii, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), f) şi n) din C. pen., cele privind aplicarea art. 112 alin. (1) lit. b) şi f) din C. pen., precum şi cele de confiscare a sumei de 1.400 RON de la inculpatul A..

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea a 4.963 RON de la inculpatul A. şi s-au înlăturat din cuprinsul sentinţei apelate dispoziţiile de confiscare a sumei de 14.890,08 RON.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate în măsura în care nu contravin deciziei, inclusiv cele privind confiscarea sumei de 16.120 RON de la inculpatul A., în baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A.

Împotriva Deciziei penale nr. 607/P din data de 09 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, la data de 10.08.2020, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., prin apărător ales.

Prin cererea de recurs în casaţie, s-a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, inculpatul a arătat, în esenţă, că este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., întrucât, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 din Constituţia României, republicată, art. 1 din C. pen. şi art. 9 din Decizia 2005/387/JAI a Consiliului Uniunii Europene (potrivit cărora: în cazul în care Consiliul Uniunii Europene decide să supună o nouă substanţă psihoactivă unor măsuri de control, statele membre depun toate eforturile necesare pentru a lua măsurile necesare în conformitate cu legislaţia internă, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de un an de la data deciziei respective, pentru a supune noua substanţă psihotropă sau noul stupefiant măsurilor de control şi sancţiunilor penale prevăzute în legislaţia lor). Decizia Consiliului Uniunii Europene a statuat în sensul de a se include substanţa identificată ca substitut în categoria substanţelor psihotrope sau stupefiante. Simpla susceptibilitate a produsului de a avea efecte psihoactive este insuficientă, iar procedura prin care se atestă dacă produsul este sau nu substitut apare ca inevitabilă.

Inculpatul A. a arătat că infracţiunile legate de operaţiunile cu substanţe interzise au ca obiect material tocmai substanţele în cauză, acestea reprezentând produsul infracţiunii. În realitate, produsele susceptibile de a avea efecte psihoactive reprezintă, din punct de vedere tehnic, o condiţie prealabilă a infracţiunii, şi nicidecum obiectul material sau produsul acesteia. Comisia Europeană nu adoptă măsuri de restricţionare privind o nouă substanţă psihoactivă, dacă, conform dovezilor existente, efectul nociv asupra sănătăţii cauzat de consumul noii substanţe psihoactive asociat cu toxicitatea acută sau cronică a acesteia, riscul de abuz şi posibilitatea de a crea dependenţă sunt nesemnificative.

S-a mai arătat că, în raportul de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x din 08.02.2020, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor se concluzionează următoarele: probele în cauza privind pe A. sunt constituite din proba 1 a) - 59 capsule în care nu s-au pus în evidenţă substanţe supuse controlului conform Legii nr. 143/2000 sau Legii nr. 194/2011; proba l b) - 101 capsule în care nu s-au pus în evidenţă substanţe supuse controlului Legii nr. 143/2000 sau Legii nr. 194/2011; proba 2) un cântar electronic pe care s-au pus în evidenţă 5 F - MDMB Pinaca în amestec cu AMB Fubinaca; proba 3) o seringă de unică folosinţă în care nu s-au pus în evidenţă substanţe supuse controlului potrivit Legii nr. 143/2000 sau Legii nr. 194/2011.

Din raportul de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 172286/02.03.2018 al aceluiaşi laborator, se concluzionează că cele 3,11 grame fragmente vegetale pe care s-au pus în evidenţă 5F MDMB Pinaca şi AMB Fubinaca; 77.05 fragmente vegetale pe care nu s-au pus în evidenţă substanţe supuse controlului, proba 3) 2 linguriţe pe care s-au pus în evidenţă 5F MDMB Pinaca şi AMB Fubinaca, contraproba nr. 5 - 5,43 grame pulbere care conţine 5F MDMB Pinaca, proba nr. 5 - 83,48 grame pulbere care conţine 5F MDMB Pinaca, proba nr. 6 - un recipient în care s-au pus în evidenţă 5F MDMB Pinaca şi AMB Fubinaca, probele nr. 4a şi 4b după extracţie au fost distruse.

Astfel, s-a susţinut că, din analiza textului se desprind două condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ: 1) să se poată aprecia, în mod rezonabil, că un anumit produs ar putea cauza efecte psihoactive şi 2) să se constate faptul că produsul nu este sau nu putea fi folosit în scopul pentru care a fost produs. Pentru aprecierea caracterului rezonabil sunt enumerate o serie de criterii orientative în cadrul alin. (4) al aceluiaşi articol. Conform art. 3 alin. (4), la aprecierea caracterului rezonabil se pot lua în considerare, fără a se limita la acestea, următoarele criterii: a) lipsa ori insuficienţa elementelor pentru determinarea regimului juridic al produsului; b) caracteristicile produsului, în principal compoziţia, sau lipsa indicării acestora; c) consumul, ca destinaţie previzibilă a produsului; d) prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizări sau instrucţiuni pentru utilizarea lui, precum şi orice altă indicaţie ori informaţie referitoare la acestea sau chiar lipsa lor.

În rapoartele de constatare tehnico - ştiinţifică privind probele găsite la locuinţa inculpaţilor B. şi C. substanţele au alte caracteristici, fiind diferite de cele găsite la locuinţa inculpatului A., respectiv la locuinţa inculpatului C. s-au identificat 7 filtre ţigarete pe care s-a pus în evidenţă nicotină şi tetrahydrocannabinol THC şi cantitatea de 0,12 g fragmente vegetale care conţin tetrahydrocannabinol THC substanţă psihotropă biosintetizată de planta canabis, drog de risc.

În opinia inculpatului A., chiar dacă se va avea în vedere al doilea raport de constatare tehnico-ştiinţifică în care se reţine că la cele 3,11 grame fragmente vegetale s-au pus în evidenţă 5F MDMB Pinaca şi AMB Fubinaca, la momentul săvârşii faptei respectiv august 2017 - ianuarie 2018, această substanţă nu era inclusă în tabelele substanţelor interzise potrivit Legii nr. 339/2005.

Prin art. 3 din Legea nr. 324/2018 pentru completarea anexei la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope s-au introdus noi poziţii la tabelul II pct. 21 MDMB Chimica, 5F Apinaca (5F-AKB-48), astfel că substanţele la care se face referire în actul de inculpare şi în hotărârea de condamnare sunt asimilate acestora, dar la momentul săvârşirii infracţiunii, august 2017 - ianuarie 2018, nu erau cuprinse în tabelul Legii nr. 339/2005.

Inculpatul A. a mai susţinut că, deşi se invocă Decizia 2005/387/JAI a Consiliului Uniunii Europene, trebuie avut în vedere că decizia de includere a substanţei 5F MDMB Pinaca în categoria substanţelor interzise, s-a propus la data de 18.12.2017 şi s-a adoptat la data de 07.01.2019, dar cu alte substanţe. Decizia 2005/387/JAI a Consiliului privind schimbul de informaţii, evaluarea riscurilor şi controlul noilor substanţe psihoactive prevede o procedură cu trei etape, în urma căreia o nouă substanţă psihoactivă poate fi supusă unor măsuri de control în întreaga Uniune.

Totodată, s-a susţinut că, în baza Deciziei nr. 0437/2018 a Consiliului, s-a dispus ca MDMB Pinaca sau AMB Fubinaca să fie introduse în tabelul II anexat la Convenţia asupra substanţelor psihotrope şi, având în vedere că aceste substanţe au fost incluse în tabel atât în legislaţia uniunii europene cât şi în legislaţia naţională după săvârşirea faptelor august 2017 - ianuarie 2018, urmează a se constata că în perioada reţinută în hotărârea recurată, acestea nu erau substanţe interzise.

În raport de motivele invocate, recurentul A., prin apărător ales, a solicitat achitarea, în baza art. 16 lit. b) din C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 16 octombrie 2020, s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 607/P din data de 9 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, şi s-a dispus trimiterea cauzei Completului 10, în compunere de 3 judecători, fiind acordat termen la data de 27 noiembrie 2020.

Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte, verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 607/P din data de 09 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa a fost introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. şi pe cele cuprinse în art. 437 alin. (1) lit. c) şi art. 438 din C. proc. pen.

Analizând recursul în casaţie declarat de inculpatul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu titlu prealabil, notează că potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, instanţa supremă verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se cenzurează exclusiv legalitatea deciziei prin prisma cazurilor de recurs în casaţie expres şi limitativ prevăzute de lege.

Aşadar, se constată că potrivit C. proc. pen. recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au autoritate de lucru judecat, însă, numai în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi de apel (situaţia de fapt rezultată din coroborarea probelor), intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi exercitată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, precum şi stabilitatea situaţiilor juridice rezultate din hotărârile judecătoreşti definitive, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca având consecinţe grave, excluzând reexaminarea faptelor şi probelor deoarece, în acest mod, s-ar ajunge la transformarea recursului în casaţie într-o cale de atac ordinară.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs în casaţie invocat de inculpatul A., prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi care se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Analizând în aceste coordonate recursul în casaţie declarat de inculpatul A., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, urmând a menţine hotărârea penală atacată.

Astfel, se constată că, în esenţă, s-a susţinut că, în perioada în care s-a derulat activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului A., respectiv în intervalul cuprins între ianuarie 2017 şi august 2018, substanţele reţinute în sarcina recurentului inculpat nu erau incluse în tabelele anexă ale Legii nr. 339/2005 şi nici în tabelele organizaţiilor internaţionale privind substanţele psihoactive interzise - substanţele MDMB-PINACA şi AMB-FUBINACA fiind introduse în tabelul II anexat la Convenţia asupra substanţelor psihotrope, respectiv în completarea anexei la Legea nr. 339/2005, ulterior epuizării infracţiunii reţinute în sarcina recurentului.

Prin urmare, s-a apreciat că fapta pentru care acesta a fost condamnat nu era prevăzută de legea penală, impunându-se achitarea, cu privire la infracţiunea prev. art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, în baza dispoziţiilor art. 16 lit. b) din C. proc. pen.

Conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, constituie infracţiune - fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive.

Aşadar, elementul material al laturii obiective a infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A. constă în efectuarea de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.

Cerinţa esenţială ataşată laturii obiective vizează desfăşurarea unor astfel de activităţi fără drept, respectiv, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile legii.

Prin decizia penală recurată, s-a stabilit, cu titlu definitiv, că inculpatul A. a efectuat, fără drept, operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, constând în aceea că: în perioada august 2017 - ianuarie 2018, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat şi fără drept, împreună cu B., au produs cantitatea totală aproximativă de 1.240,84 grame fragmente vegetale pe care s-au pus în evidenţă substanţe susceptibile de a produce efecte psihoactive, pe care a vândut-o mai departe en-gros inculpatului C.; în urma percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa sa (...) s-a identificat ca fiind depozitată cantitatea totală de 3,68 grame fragmente vegetale, pe care a fost pusă în evidenţă 5F-MDMB-PINACA şi AMB-FUBINACA şi 95,00 grame pulbere care conţine 5F-MDMB-PINACA; în perioada august 2017 - ianuarie 2018, inculpatul i-a vândut numitului D. un număr total de aproximativ 12 pliculeţe, conţinând cantitatea totală aproximativă de 1,2 grame fragmente vegetale, pe care s-au pus în evidenţă substanţe susceptibile de a produce efecte psihoactive şi pentru care a încasat suma totală de 120 RON; în cursul anului 2017, inculpatul i-a vândut numitului E. un număr total de aproximativ 100 pliculeţe, conţinând cantitatea totală aproximativă de 10 grame fragmente vegetale, pe care s-au pus în evidenţă substanţe susceptibile de a produce efecte psihoactive şi pentru care a încasat suma totală de 1.000 RON.

Din interpretarea materialului probator administrat în cauză, care nu mai poate fi cenzurat în actuala procedură, instanţa de apel a reţinut ca relevante depoziţiile martorilor F., E. şi G., care au evidenţiat că, aceste substanţe etnobotanice, pe care le consumau de la inculpatul A., le dădeau o stare de dependenţă, oferindu-le acea stare de relaxare a minţii de care aveau nevoie, în contextul gravelor probleme familiale sau de altă natură cu care se confruntau, unii fiind internaţi în repetate rânduri la spitale de psihiatrie. S-a reţinut şi împrejurarea relatată de martorul F. care, în urma consumului, a făcut un accident rutier cu maşina, prietena sa s-a sinucis, nu putea dormi, vomita, consuma 2 - 3 pliculeţe pe zi, iar în anumite perioade ajunsese să cumpere chiar 10-20 de pliculeţe la fiecare 2 - 3 zile.

Mai mult decât atât, în considerentele deciziei penale atacate, s-au relevat caracteristicile substanţelor interzise, care au fost evidenţiate în termenii similari şi de restul martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, care au cumpărat asemenea produse de la celelalte persoane trimise în judecată în dosarul penal nr. x/2017 al D.I.I.C.O.T - S.T. Constanţa, efectele produse asupra organismului uman fiind concretizate în reacţii de somnolenţă, panică, semi-inconştienţă, euforie sau relaxare, astfel cum relevă martorii H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. şi alţii, în contextul unei frecvenţe deosebit de mari a consumului unii dintre aceştia fiind internaţi în cadrul unor centre de dezintoxicare.

Totodată, s-a mai arătat că, potrivit declaraţiei martorului CC., consumul substanţelor pe care le cumpăra îi dădeau la început o stare de bine, însă ulterior starea s-a schimbat, în sensul că se simţea mai obosit, după care nu mai putea dormi dacă nu fuma o ţigară, care să conţină substanţe etnobotanice, iar din cauza consumului a slăbit foarte mult, şi-a stricat dantura, având şi pierderi de memorie. Martorii DD., EE., FF., GG. şi alţii au descris reacţiile produse asupra organismului în urma consumului acestor substanţe ca fiind de relaxare, însă precizează că atunci când nu le mai consumau aveau insomnii şi stări de greaţă, iar câteodată vomitau, avea ameţeli, senzaţii de rău, lipsă de concentrare, dificultăţi în menţinerea stării de echilibru şi transpiraţii abundente.

S-a concluzionat că, astfel de date şi informaţii rezultă şi din declaraţiile martorilor care au consumat astfel de substanţe interzise pe raza oraşului Cernavodă, dar şi din depoziţiile diferitelor persoane din anturajul unor consumatori, precum prieteni, părinţi sau afini, care descriu în detaliu cele mai multe din efectele nocive produse de aceste substanţe în plan şcolar, familial şi comportamental.

Potrivit art. 3 alin. (3) din Legea nr. 194/2011, se consideră că un produs este susceptibil de a avea efecte psihoactive dacă se poate aprecia în mod rezonabil că ar produce asemenea efecte, dacă nu este folosit sau nu putea fi folosit în scopul pentru care a fost produs.

Criteriile avute în vedere la aprecierea caracterului rezonabil au fost prevăzute exemplificativ în alin. (4) al art. 3 din lege, respectiv:

a) lipsa ori insuficienţa elementelor pentru determinarea regimului juridic al produsului;

b) caracteristicile produsului, în principal compoziţia, sau lipsa indicării acestora;

c) consumul, ca destinaţie previzibilă a produsului;

d) prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizări sau instrucţiuni pentru utilizarea lui, precum şi orice altă indicaţie ori informaţie referitoare la acestea sau chiar lipsa lor.

Termenul de "efecte psihoactive" este definit în art. 2 lit. e) din Legea nr. 194/2011 ca fiind unul dintre următoarele efecte pe care le poate avea un produs, atunci când este consumat de către o persoană: stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului ori crearea unei stări de dependenţă, fizică sau psihică.

Or, împrejurările factuale reţinute de instanţa de apel din probele administrate, menţionate anterior relevă caracteristicile produselor ce au făcut obiectul cauzei ca având efecte psihoactive, în sensul prevăzut de dispoziţiile legale, aşa încât operaţiunile efectuate de recurentul inculpat - producere, deţinere şi comercializare - a unor astfel de substanţe, fără drept, intră sub incidenţa normei de incriminare a art. 16 din Legea nr. 194/2011.

Contrar susţinerilor recurentului inculpat, faptul că aceste produse nu figurau expres ca substanţe interzise în acte normative, naţionale sau europene, nu prezintă relevanţă juridică. Împrejurarea invocată de apărare nu reprezintă o condiţie prevăzută ca atare în legislaţie, fiind incriminată ca infracţiune efectuarea de operaţiuni, în afara cadrului legal, cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.

În acord cu instanţa de apel, Înalta Curte notează că desfăşurarea unor operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive este supusă condiţiilor de autorizare de la art. 3 din Legea nr. 194/2011, iar în lipsa acestei autorizări, este interzisă desfăşurarea oricăror operaţiuni. Prin urmare, încălcarea unei asemenea interdicţii constituie infracţiune. Aşadar, pentru existenţa infracţiunii este suficient ca produsul supus operaţiunilor desfăşurate fără autorizaţie să fie susceptibil de a avea efecte psihoactive.

Această concluzie rezultă inclusiv din Dispoziţiile generale stipulate în Capitolul I al Legii nr. 194/2011, art. 1, potrivit căruia prezenta lege stabileşte cadrul legal aplicabil preparatelor, substanţelor, plantelor, ciupercilor sau combinaţiilor acestora, denumite în continuare produse, susceptibile să aibă efecte psihoactive, asemănătoare celor determinate de substanţele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substanţele aflate sub control naţional, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că motivele invocate de recurentul inculpat nu sunt întemeiate întrucât nu prezintă relevanţă asupra condiţiilor de tipicitate obiectivă a infracţiunii prev. de art. 16 din Legea nr. 194/2011 neincluderea produselor care au făcut obiectul operaţiunilor desfăşurate în cauză în cadrul substanţelor interzise potrivit anexelor Legii nr. 339/2005.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 607/P din data de 09 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar conform art. 275 alin. (6) din acelaşi cod, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 157 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 607/P din data de 09 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2020.

GGC - GV