Prosecutor's cassation appeal upheld; penalties quashed for material jurisdiction breach, case remanded to Mehedinți Tribunal.

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 87 din data de 16 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Vânju Mare, în baza art. 250 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 375 din C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a stabilit în sarcina inculpatei A. pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos.

În temeiul art. 360 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 375 din C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a stabilit în sarcina aceleiaşi inculpate pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic.

În baza art. 38 alin. (2), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a stabilit în sarcina inculpatei pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, la care a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 2 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 10 luni închisoare.

În temeiul art. 83 alin. (1) din C. pen., a amânat aplicarea pedepsei inculpatei pe un termen de supraveghere de 2 ani, calculat conform art. 84 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 85 din C. pen., a stabilit că inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 86 alin. (1) din C. pen., a stabilit că pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) din C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Mehedinţi.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 88 din C. pen. referitoare la consecinţele nerespectării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

A luat act că persoana vătămata nu s-a constituit parte civilă.

Prin Decizia nr. 536 din data de 17 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare împotriva Sentinţei penale nr. 87 din 16 aprilie 2019 pronunţată de Judecătoria Vânju Mare, în dosarul nr. x/2018, a desfiinţată, în parte, sentinţa apelată, şi, rejudecând, a descontopit pedepsele aplicate inculpatei, care au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 250 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 360 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, în total inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, de 1 an şi 8 luni închisoare, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligată inculpata A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mehedinţi la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus persoanei condamnate să execute obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probaţiune Mehedinţi sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Vânju Mare sau Consiliului Local Vânju Mare, judeţul Mehedinţi, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin deciziei.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 15 iulie 2020, cu respectarea termenului legal de 30 de zile.

A invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., susţinând că judecata în fond s-a desfăşurat cu încălcarea normelor de procedură referitoare la competenţa după materie, în condiţiile în care pentru una dintre infracţiunile cercetate, respectiv cea prev. de art. 360 alin. (1) C. pen., competenţa ar fi revenit Tribunalului Mehedinţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. Ca urmare, a solicitat casarea deciziei penale atacate şi a Sentinţei penale nr. 87 din 16 aprilie 2019, pronunţată de Judecătoria Vânju Mare şi rejudecarea dosarului de către instanţa competentă material, respectiv Tribunalul Mehedinţi.

Prin Încheierea din data de 13 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie, iar cauza a fost trimisă completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casaţie.

Examinând cauza în temeiul art. 442 - 444 C. proc. pen. şi prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casaţie este fondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac ce urmăreşte verificarea legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de către curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel. Scopul acestei căi extraordinare de atac constă în respectarea principiului legalităţii, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfăşoare în conformitate cu dispoziţiile legale.

Eventualele erori intervenite în activitatea de judecată, fie în privinţa stabilirii faptelor, fie în ceea ce priveşte aplicarea legii, pot fi înlăturate în urma exercitării controlului judiciar, prin intermediul căilor de atac ordinare sau extraordinare.

Analizând motivele invocate în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., referitor la nerespectarea normelor de competenţă materială şi judecarea cauzei de către o instanţă inferioară celei legal competente, Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiate criticile formulate.

Astfel, se constată că, Judecătoria Vânju Mare a fost sesizată, ca instanţă de fond, cu rechizitoriul nr. x/2018 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 250 alin. (1) şi art. 360 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Conform art. 329 alin. (2) C. proc. pen., rechizitoriul însoţit de dosarul cauzei şi de un număr necesar de copii certificate ale rechizitoriului, pentru a fi comunicate inculpaţilor, se trimit instanţei competente să judece cauza în fond.

Potrivit art. 36 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, tribunalul judecă în primă instanţă, printre altele, şi infracţiunea prevăzută de art. 360 din C. pen.

Se constată că, potrivit actului de sesizare, obiectul cauzei îl constituie infracţiunile prevăzute de art. 250 alin. (1) şi art. 360 alin. (1) din C. pen., astfel că, raportat la dispoziţiile procesual penale ce reglementează competenţa tribunalului în primă instanţă, instanţa competentă material să judece cauza în fond era tribunalul şi nu judecătoria.

În această situaţie, întrucât cauza a fost judecată în fond de Judecătoria Vânju Mare, deşi competenţa materială revenea instanţei superioare, respectiv Tribunalului Mehedinţi, hotărârile pronunţate în fond şi în apel sunt sancţionate cu nulitatea absolute, potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din C. proc. pen., această nulitate putând fi invocată în orice stare a procesului.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., va admite recursul în casaţie, va casa Decizia penală nr. 536 din 17.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018 şi sentinţa nr. 87 din 16 aprilie 2019 a Judecătoriei Vânju Mare, şi va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Mehedinţi.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A. vor rămâne în sarcina statului şi se vor suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 536 din data de 17 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

Casează în totalitate decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 87 din 16 aprilie 2019, pronunţată de Judecătoria Vânju Mare, în dosarul nr. x/2018, şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Mehedinţi.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova rămân în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A. în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2020.

GGC - CL