Jurisdiction for recognizing foreign criminal judgments and consolidating sentences in transfer cases

Asupra conflictului negativ de competenţă,

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 220 din 26 august 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, s-a admis cererea şi în baza art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus recunoaşterea Sentinţei penale nr. x din 1 decembrie 2017, definitivă la 4 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Penal Isleworth, prin care persoana transferabilă A. (), a fost condamnată la pedepsele de:

- 10 ani închisoare aplicată pentru o infracţiune de agresiune sexuală prin penetrare, incriminată de Legea britanică privind infracţiunile sexuale din 2003 - Secţiunea a 2-a, având corespondent în infracţiunea prevăzută de art. 219 alin. (2) lit. f) C. pen. român;

- 3 ani închisoare aplicată pentru o infracţiune de furt săvârşit prin violare de domiciliu, incriminată de Legea britanică privitoare la furt din 1968 - Sect 9 parag. 1 lit. b), având corespondent în infracţiunea prevăzută de art. 228, 229 alin. (2) lit. b) C. pen. român;

- 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată pentru o infracţiune de vătămare corporală simplă, incriminată de Legea britanică privind infracţiunile împotriva persoanelor din 1861 - Secţ. 47, având corespondent în infracţiunea prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. român;

S-a adaptat:

- pedeapsa de 18 ani închisoare cu o perioadă de prelungire de 6 ani, aplicată pentru o infracţiune de viol, incriminată de Legea britanică privitoare la infracţiunile la viaţa sexuală din 2003 - Secţ. 1, prg. 1, la maximul special de 12 ani închisoare al pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea corespondentă de viol agravat, incriminată de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. f) C. pen. român;

- pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată pentru o infracţiune de tentativă de viol, incriminată de Legea britanică privitoare la infracţiunile la viaţa sexuală din 2003 - Secţ. 1 prg. 1 şi de Legea britanică privitoare la tentativele la infracţiuni din 1981 - Secţ 1 prg 1, la maximul special, de 6 ani închisoare, al pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea corespondentă de tentativă la viol agravat, incriminată de art. 32 rap. la art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. f) C. pen. român, toate infracţiunile fiind comise la data de 10 mai 2017 împotriva persoanei vătămate B..

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare într-un penitenciar din România, cu respectarea regulii specialităţii.

S-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive şi pedeapsa executată până la data de 28 iunie 2019, de 750 zile, precum şi perioada executată în continuare, de la 29 iunie 2019 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Sentinţa penală nr. 220 din 26 august 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, a rămas definitivă prin neapelare la data de 18 noiembrie 2019, fiind emis la aceeaşi dată mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2019 pe numele condamnatului A. pentru pedeapsa de 12 ani închisoare.

Condamnatul A. a fost transferat din Marea Britanie în România la data de 9 ianuarie 2020, iar în prezent execută pedeapsa închisorii în Penitenciarul Craiova.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 13 mai 2020, sub nr. x/2020, petentul A. a solicitat deducerea unei perioade de 10 ani închisoare executată în Franţa în baza unei condamnări aplicate de autorităţile franceze.

Prin Sentinţa penală nr. 1480 din data de 23 iunie 2020 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Craiova şi în temeiul art. 585 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 50 C. proc. pen. a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contopire pedepse, formulată de petentul A. în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Instanţa a apreciat că cererea de contopire este de competenţa Curţii de Apel Craiova şi că tot acestei instanţe îi revine şi competenta de soluţionare, pe cale incidentală, a cererii de recunoaştere, conform dispoziţiilor art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată care stabilesc că: " Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face şi pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către ... instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare".

Prin Sentinţa penală nr. 167 din data de 9 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova, ridicată din oficiu de către instanţă.

În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 585 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen. a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Craiova şi Judecătoria Craiova, în temeiul art. 50 alin. (2) C. proc. pen. a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 313 RON s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului de Justiţie.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că deşi, aşa cum s-a arătat, petentul condamnat A. a făcut obiectul unei proceduri de recunoaştere a hotărârii penale străine de condamnare pronunţate împotriva sa de către autorităţile judiciare din Marea Britanie, Curtea de Apel Craiova nu este instanţă de executare, în sensul art. 553 şi art. 585 alin. (2) C. proc. pen., deoarece aceasta nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competenţe speciale, stabilite prin Legea nr. 302/2004, la recunoaşterea hotărârii pronunţate în străinătate - recunoaşterea având loc în speţă în cadrul procedurii reglementate de art. 136 şi urm. din legea menţionată, anterior renumerotării acesteia, (în prezent art. 142 şi urm. Legea nr. 302/2004, republicată).

Potrivit dispoziţiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre penală străină recunoscută de instanţa română este guvernată de legea română.

În cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, curtea de apel a dispus recunoaşterea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România şi a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, curtea de apel nu constituie instanţă de executare, în sensul art. 553 C. proc. pen., art. 585 alin. (2) C. proc. pen., ci o instanţă specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate în legea menţionată.

Analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Craiova şi Curtea de Apel Craiova cu privire la competenţa de soluţionare cauzei privind pe condamnatul C., Înalta Curte constată următoarele:

Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că petentul A. a fost transferat din Marea Britanie în România la data de 9 ianuarie 2020, în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare, iar în prezent execută pedeapsa închisorii în Penitenciarul Craiova.

Condamnatul A. a formulat, la data de 13 mai 2020, contestaţie la executare prin care a solicitat instanţei recunoaşterea sentinţei penale pronunţate de Curtea de Apel de L´Eure - Evreux şi contopirea pedepsei aplicate prin această sentinţă, de 10 ani închisoare, cu pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 220/2019 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin neapelare la data de 18 noiembrie 2019 şi deducerea întregii perioade executate în Franţa de 10 ani închisoare.

Potrivit art. 585 alin. (1) C. proc. pen., pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa concursului de infracţiuni, a recidivei, a pluralităţii intermediare sau a altor acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Înalta Curte reaminteşte că potrivit Deciziei nr. 1 din 22 ianuarie 2018 pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, a instanţei supreme, s-a statuat, obligatoriu, că: "cererea de recunoaştere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunţată de o instanţă străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanţele române şi deducerii duratei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de contopire".

În stabilirea instanţei învestite cu soluţionarea cererii de contopire, din punct de vedere material, se va avea în vedere şi competenţa judecării în primă instanţă de către o instanţă română, a infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii de instanţa străină.

Se poate observa astfel că, în speţă, această competenţă aparţine judecătoriei.

Art. 585 alin. (2) C. proc. pen., stipulează că instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Din actele dosarului rezultă că la data formulării contestaţiei la executare, condamnatul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Craiova, care se află în circumscripţia Judecătoriei Craiova, împrejurare ce atrage competenţa teritorială a acestei instanţe.

Pentru considerentele expuse în baza art. 51 alin. (6) C. proc. pen. Înalte Curte, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Craiova, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Craiova, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2020.

GGC - CL