Conflict of competence over jurisdiction to recognize a foreign sentence and merge penalties during detention

Asupra conflictului negativ de competenţă,

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 46 din 15 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare britanice, constatându-se îndeplinite condiţiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

S-a recunoscut hotărârea nr. x pronunţată la data de 1 decembrie 2017 de Curtea Coroanei Isleworth, definitivă la data de 13 martie 2018 prin hotărârea Curţii de Apel, secţia penală, nr. ref. x A2, prin care cetăţeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, prev. de secţiunea 1(1) din Legea Infracţiunilor sexuale 2003, atac cu penetrare, prev. de secţiunea 2 din Legea Infracţiunilor Sexuale 2003, tentativă de viol, prev. de secţiunea 1(1) din Legea Tentativelor Penale 1981, spargere prev. de secţiunea 9 (1) (b) din Legea furturilor 1968 şi atac cu vătămare corporală, prev. de secţiunea 47 din Legea infracţiunilor împotriva persoanei 1861, fapte săvârşite la data de 10 mai 2017, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de viol, prev. de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. f) C. pen. şi furt calificat prev de art. 228, 229 alin. (2) lit. b) C. pen.

În baza art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004 s-a adaptat pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin hotărârea autorităţilor judiciare britanice prin reducerea acesteia la 12 ani închisoare, maximul special pentru infracţiunea corespondentă din legislaţia română.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei de 12 ani închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 8 iunie 2017 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Sentinţa penală nr. 46 din 15 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, a rămas definitivă prin neapelare la data de 4 iunie 2019, fiind emis la aceeaşi dată mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2019 pe numele condamnatului A. pentru pedeapsa de 12 ani închisoare.

La data de 13 mai 2020, prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. x/2020 petentul A. a solicitat deducerea unei perioade de 10 ani închisoare executată în Franţa în baza unei condamnări aplicate de autorităţile franceze.

În şedinţa publică din data de 16 iulie 2020 petentul A. a precizat cererea formulată în sensul că solicită recunoaşterea unei sentinţe penale pronunţate de Curtea de Apel din Franţa, contopirea pedepsei aplicată prin această sentinţă cu cea aplicată de Curtea de Apel Craiova în executarea căreia se află şi deducerea perioadei executate, de 10 ani închisoare.

Prin Sentinţa penală nr. 1731 din data de 16 iulie 2020 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Craiova şi în temeiul art. 585 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 50 C. proc. pen. s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contopire pedepse, formulată de petentul A., deţinut în Penitenciarul Craiova, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Instanţa a reţinut că, potrivit art. 585 alin. (2) C. proc. pen. instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

În speţa de faţă, instanţa a constatat că ultima sentinţă penală de condamnare a petentului este Sentinţa penală nr. 46 din 15 februarie 2019 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin neapelare la data de 4 iunie 2019.

Totodată, a rezultat că la data formulării cererii 11 mai 2020, la data înregistrării acesteia la instanţă, respectiv 13 mai 2020 şi în prezent, petentul A. se află deţinut în Penitenciarul Craiova.

În consecinţă, faţă de dispoziţiile legale sus enunţate, instanţa a constatat că cererea de contopire este de competenţa Curţii de Apel Craiova, aceasta fiind instanţa corespunzătoare în grad instanţei de executare a ultimei hotărâri în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

De asemenea, în ceea ce priveşte cererea de recunoaştere a sentinţei penale de condamnare, instanţa a reţinut că competenţa de soluţionare a acestei cereri aparţine tot Curţii de Apel Craiova.

Astfel, în cauză s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, întrucât faţă de precizarea cererii, instanţa a constatat că cererea de recunoaştere a devenit cerere incidentală, iar recunoaşterea se solicită în vederea producerii altor efecte decât cel al executării în regim de detenţie a pedepsei.

În consecinţă, s-a apreciat că cererea de contopire este de competenţa Curţii de Apel Craiova şi tot acestei instanţe îi revine şi competenta de soluţionare, pe cale incidentală, a cererii de recunoaştere, conform dispoziţiilor art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, care stabilesc că "Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face şi pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către ... instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare".

Prin Sentinţa penală nr. 168 din data de 14 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova, ridicată din oficiu de către instanţă.

În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 585 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Craiova şi Judecătoria Craiova, în temeiul art. 50 alin. (2) C. proc. pen. a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 313 RON s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului de Justiţie.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că potrivit art. 585 alin. (2) C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

În cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004 rep., Curtea de apel a dispus recunoaşterea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România şi a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, curtea de apel nu constituie instanţă de executare, în sensul art. 553 C. proc. pen., art. 585 alin. (2) C. proc. pen., ci o instanţă specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate în legea menţionată.

Analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Craiova şi Curtea de Apel Craiova cu privire la competenţa de soluţionare cauzei privind pe condamnatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că petentul A. a fost transferat din Marea Britanie în România la data de 11 iulie 2019, iar în prezent execută pedeapsa 12 ani închisoare aplicată prin hotărârea nr. x pronunţată la data de 1 decembrie 2017 de Curtea Coroanei Isleworth, definitivă la data de 13 martie 2018 prin hotărârea Curţii de Apel, secţia penală, nr. ref. x A2, în Penitenciarul Craiova.

Condamnatul A. a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat instanţei recunoaşterea unei sentinţe penale pronunţate de Curtea de Apel din Franţa, contopirea pedepsei aplicate prin această sentinţă cu cea aplicată de Curtea de Apel Craiova în executarea căreia se află şi deducerea perioadei executate, de 10 ani închisoare.

Potrivit art. 585 alin. (1) C. proc. pen., pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa concursului de infracţiuni, a recidivei, a pluralităţii intermediare sau a altor acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Înalta Curte reaminteşte că potrivit Deciziei nr. 1 din 22 ianuarie 2018 pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, a instanţei supreme, s-a statuat, obligatoriu, că: "cererea de recunoaştere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunţată de o instanţă străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanţele române şi deducerii duratei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de contopire".

În stabilirea instanţei învestite cu soluţionarea cererii de contopire, din punct de vedere material, se va avea în vedere şi competenţa judecării în primă instanţă de către o instanţă română, a infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii de instanţa străină.

Se poate observa astfel că, în speţă, această competenţă aparţine judecătoriei.

Totodată, art. 585 alin. (2) C. proc. pen., stipulează că instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Din actele dosarului rezultă că la data formulării contestaţiei la executare, respectiv, la data de 13 mai 2020, condamnatul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Craiova, care se află în circumscripţia Judecătoriei Craiova, împrejurare ce atrage competenţa teritorială a acestei instanţe.

Pentru considerentele expuse în baza art. 51 alin. (6) C. proc. pen. Înalte Curte, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Craiova, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Craiova, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2020.

GGC - CL