Appeals partially allowed; damages halved to €10,000 per daughter, conviction and liability upheld.

Deliberând asupra apelurilor declarate împotriva Sentinţei penale nr. 263/F din 11 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x, reţine următoarele

Prin Sentinţa penală nr. 263/F din 11 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat, în temeiul art. 192 alin. (1), alin. (2) C. pen. pe inculpatul

A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani, urmând să fie executată potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. a aplicat aplică inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; care se va executa în ipoteza în care pedeapsa principală devine executabilă ca urmare a anulării sau revocării suspendării sub supraveghere.

În temeiul art. 91 C. pen. a suspendat executarea pedepsei închisorii şi a pedepsei accesorii sub supraveghere stabilind conform art. 92 C. pen. un termen de încercare de 2 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. şi a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector III sau în cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 91 alin. (4) C. pen. a pus în vedere inculpatului că, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, precum şi în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse, se vor aplica dispoziţiile art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

II. A stabilit culpa în producerea accidentului în proporţie de 100% în sarcina inculpatului A..

În temeiul art. 397 alin. (1) coroborat cu art. 25 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. şi art. 49, 50 din Legea nr. 136/1995:

a. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti şi a obligat partea responsabilă civilmente SC B. SA la plata sumei de 19.638,34 RON reprezentând cheltuieli aferente spitalizării victimei C. în perioada 27 octombrie 2016 - 28 octombrie 2016;

b. a admis în parte acţiunile civile formulate de către părţile civile D. (în calitate de soţie supravieţuitoare a victimei C.), E. (în calitate de fiică a victimei C.) şi F. (în calitate de fiică a victimei C.), şi în consecinţă a obligat partea responsabilă civilmente SC B. SA la plata următoarelor sume, corespunzătoare culpei inculpatului de 100% în producerea accidentului:

- către partea civilă D. suma de 30.000 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii) reprezentând daune morale;

- către partea civilă F., suma de 20.000 de euro (echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii) reprezentând daune morale;

- către partea civilă E., suma de 20.000 de euro (echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii) reprezentând daune morale şi suma de 18.000 RON reprezentând daune materiale.

III. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul A. la plata sumei de 6.000 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 4.500 de RON pentru faza de urmărire penală; 500 RON - faza de cameră preliminară şi 1.500 RON - faza de judecată).

Onorariul apărătorului din oficiu, potrivit delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. x/20 martie 2018 -a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 276 alin. (1) - (2) C. proc. pen. raportat la art. 26 alin. (1) lit. d) din Norma nr. 23/2014 (în vigoare la data săvârşirii faptei) a obligat partea responsabilă civilmente SC B. SA la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către părţile civile D., E. şi F., reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

A. Prin Rechizitoriul nr. 288/P/2017 din data de 13 martie 2018 întocmit de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, secţia de Urmărire Penală, înregistrat pe rolul instanţei sub numărul 1793/2/2018 din data de 14 martie 2018, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., avocat în Baroul Bucureşti, în stare de libertate, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (1) - alin. (2) C. pen.

Prin actul de sesizare s-a reţinut, în fapt, că inculpatul A., avocat în Baroul Bucureşti, în data de 27 octombrie 2016, în jurul orei 7:20, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x pe strada x, din direcţia strada x, către strada x, municipiul Bucureşti, când a ajuns la trecerea de pietoni situată la intersecţia cu strada x, prin nerespectarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, respectiv art. 123 lit. h) şi art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a actului menţionat, a surprins şi accidentat pe numitul C., aflat în traversarea marcajului pietonal, din partea stânga către trotuarul din partea dreaptă, producându-i leziuni traumatice ce au determinat moartea acestuia din urmă.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt, au fost administrate în cursul urmăririi penale următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului; schiţa accidentului şi fotografii judiciare; proces-verbal încheiat de organele de poliţie în data de 27 octombrie 2016 la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti; raportul medico-legal de necropsie x/2016 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" buletinul de analiză toxicologică nr. x emis la data de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici; adresa nr. x/24 august 2017 emisă de Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti de înaintare în copie a foii de observaţie nr. x/27 octombrie 2016 aparţinând victimei C.; proces-verbal din data de 12 iulie 2017 întocmit de organele de poliţie în zona de producere a accidentului rutier; proces-verbal din data de 28 octombrie 2016 de verificare a stării tehnice a autoturismului implicat în accident; adresa nr. x/09 august 2017 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor; adresele nr. x/12.12.2017 şi nr. x/19.12.2017 emise de secţia 19 Politie; adresa nr. x/20 iulie 2017 emisă de Primăria Mun. Bucureşti - Poliţia Locală - Direcţia Generală de Poliţie Locală şi Control - Serviciul Dispecerat Operativ; adresele nr. x/23 februarie 2018 şi nr. x/28 februarie 2018 emise de Regia Autonomă de Transport Bucureşti; raportul de expertiză tehnică judiciară; răspuns la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză tehnică judiciară; declaraţiile părţilor civile D., E.; declaraţia reprezentantului părţii responsabile civilmente SC B. SA, G.; declaraţiile martorului H.; declaraţiile martorului I.; declaraţiile martorului J.; declaraţiile martorului K.; declaraţia martorului L.; declaraţiile martorului M.; declaraţia martorului N.; declaraţia martorului O. (voi. II - filele x); declaraţia martorului P.; declaraţia martorului Q.; declaraţia martorului R.; declaraţia martorului S.; declaraţia martorului T.; declaraţia martorului U.; declaraţia martorului V.; declaraţiile ale inculpatului A. .

B. La data de 27 iunie 2018, judecătorul de cameră preliminară a respins ca nefondate cererile şi excepţiile formulate de inculpatul A. şi a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. S-a dispus începerea judecăţii cauzei faţă de inculpatul A. (trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.).

Soluţia a rămas definitivă prin respingerea contestaţiei formulate de inculpatul A. prin încheierea nr. 838 din data de 15 octombrie 2018 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

C. a. În cursul judecăţii, după prezentarea, în şedinţă publică, a actului de sesizare, la termenul de judecată din 22 ianuarie 2019, Curtea, conform dispoziţiilor art. 374 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., i-a explicat inculpatului în ce constă învinuirea, l-a înştiinţat cu privire la dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, precum şi cu privire la dreptul de a pune întrebări, în mod nemijlocit, martorilor, cât şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti, când socoteşte necesar, l-a întrebat dacă solicită ca judecarea să se facă numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de acesta, în cazul în care recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, poziţia inculpatului, în acest sens, fiind consemnată într-o declaraţie.

Curtea a respins cererea inculpatului A. de aplicare a procedurii simplificate cu menţiunea că, în cazul în care, în urma cercetării judecătoreşti, se va reţine starea de fapt prezentată de inculpat, acesta va beneficia de dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în ipoteza în care se va dovedi că se face vinovat de comiterea faptei.

Prin aceeaşi încheiere, punând în discuţie în raport de dispoziţiile art. 374 alin. (5)-(7) C. proc. pen. cererile de probe formulate, s-au respins cererile formulate de inculpatul A. privind emiterea unor adrese către SMURD, STS, CNAIR sau Poliţia Rutieră, respectiv cererea privind depunerea la dosarul cauzei a unui CD ce conţine filmări cu accidente pentru constatarea dinamicii accidentului. S-a încuviinţat cererea de probe formulată de părţilor civile D., E. şi F., prin apărător, luând act că martorii încuviinţaţi se vor prezenta după audierea martorilor menţionaţi în cuprinsul rechizitoriului. S-a prorogat discutarea cererii formulate de inculpatul A. privind efectuarea rapoartelor de expertiză menţionate în cererea de probe.

b. La termenul din 19 februarie 2019, Curtea, în temeiul art. 381 - 382 şi art. 119 şi următoarele C. proc. pen. a procedat la audierea martorilor H.; I.; M. şi K.

c. La termenul din 19 martie 2019, Curtea, în temeiul art. 381 - 382 şi art. 119 şi următoarele C. proc. pen. a procedat la audierea martorilor J.; L.; T., U. şi V. .

d. La termenul din 16 aprilie 2019, Curtea, în temeiul art. 381 - 382 şi art. 119 şi următoarele C. proc. pen. a procedat la audierea martorilor R.; S. şi Q. .

Curtea de apel a admis proba solicită de inculpatul A. privind emiterea unei adrese către Serviciul Roman de Telecomunicaţii pentru a se comunica numele şi datele de stare civilă ale persoanelor ce au sunat la Serviciul de Urgenţă 112 pentru a anunţa evenimentului rutier petrecut în dimineaţa zilei de 27 octombrie 2016, între orele 7:00 - 7:40, la intersecţia str. x cu str. x din sectorul 5 Bucureşti, apreciind demersul ca fiind util stabilirii situaţiei de fapt.

S-a respins proba privind emiterea unei adrese către SMURD pentru a se comunica numele persoanelor ce au ridicat victima C., apreciindu-se apreciază că această probă nu este relevantă pe situaţia de fapt, motiv pentru care o va respinge

Curtea, în baza art. 383 alin. (3) C. proc. pen., a dispus ca proba privind audierea martorilor O. şi N. să nu mai fie administrată, în raport de conţinutul declaraţiilor date de aceştia în cursul urmăririi penale, dar şi de poziţia părţilor şi a reprezentantului Ministerului Public.

e. La termenul din 27 mai 2019, Curtea, în considerarea principiului aflării adevărului, a încuviinţat cererea formulată de inculpatul A. privind audierea în calitate de martor a numitului W..

f. La termenul din 31 mai 2019, Curtea, în temeiul art. 381 - 382. şi art. 119 şi următoarele C. proc. pen. a procedat la audierea martorului P..

g. La termenul de judecată din data de 10 septembrie 2019, Curtea faţă de modificarea componenţei completului de judecată şi faţă de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cauza Beraru contra României şi cauza Cutean împotriva României, a dispus reluarea cercetării judecătoreşti în cauză, în vederea respectării principiului nemijlocirii administrării mijloacelor de probă, în temeiul art. 374 alin. (5)-(7) C. proc. pen.

Prin urmare, s-a dispus reluarea cercetării judecătoreşti, admiterea în parte a probei testimoniale solicitate de inculpatul A. şi încuviinţarea audierii martorilor: W., H., I., J. şi M..

h. La termenul din 10 septembrie 2019, Curtea de apel, în temeiul art. 381 - 382 şi art. 119 şi următoarele C. proc. pen. a procedat la audierea martorului W. - pe latură penală; respectiv martorii X. şi Y. - pe latură civilă.

În temeiul art. 380 C. proc. pen. s-a procedat la audierea părţii civile E..

j. La termenul din 25 octombrie 2019, Curtea de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 378 şi art. 382 C. proc. pen., a procedat la audierea inculpatului A. La acelaşi termen de judecată, în temeiul art. 381 - 382 şi art. 119 şi următoarele C. proc. pen. s-a procedat la audierea martorilor H., I. şi J..

k. La termenul din 29 noiembrie 2019, Curtea, în temeiul art. 381 - 382 şi art. 119 şi următoarele C. proc. pen. a procedat la audierea martorului M..

De asemenea, Curtea, în baza art. 100 alin. (4) lit. f) şi b) C. proc. pen., a respins cererea de efectuare a unei expertize criminalistice auto întrucât prin raportare la obiectivele indicate de către inculpat, aceasta apare ca fiind contrară legii, iar pe de altă parte au fost administrate suficiente mijloace de probă cu privire la situaţia de fapt.

Astfel, deşi inculpatul a motivat în ce constă, în opinia sa, caracterul îndoielnic al conţinutului raportului de expertiză tehnică realizat în cauză, în realitate, inculpatul solicita prin obiectivele expertizei criminalistice depuse la dosar explicaţii cu privire la neconcordantele dintre primul raport de expertiză (pe care îl apreciază nefavorabil) şi celelalte mijloace de probă administrate în cauză, fără să solicite, în realitate, răspunsul la veritabile noi obiective, motiv pentru care se apreciază că nu se impune efectuarea unei alte expertize. Dacă un expert s-ar pronunţa asupra acestor neconcordanţe, expertul şi-ar depăşi competenţele - ceea ce atrage incidenţa lit. f).

Pe de altă parte, în cauză au fost administrate mijloace de probă atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului, nefiind necesar ca un expert să analizeze declaraţiile martorilor întrucât instanţa a audiat aceste persoane şi orice lacună a unui mijloc de probă (cum ar fi lacunele invocate de inculpat cu privire la procesul-verbal de cercetare la faţa locului) se poate acoperi prin administrarea altor probe. în prezenta cauză stabilirea situaţiei de fapt se va face > prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate (inclusiv planşele foto cu măsurători efectuate de către inculpat), nici un mijloc de probă neavând o valoare prestabilită.

În faţa instanţei au fost administrate si următoarele înscrisuri: certificate de naştere; copie cazier judiciar inculpat A. din 28 octombrie 2019; istoric sancţiuni contravenţionale rutiere inculpat A. din 6 noiembrie 2019; adresa nr. x/18 ianuarie 2019 Administraţia Străzilor Bucureşti şi chitanţă nr. x/03 noiembrie 2016 E. - contribuţie deces Protoieria Sector V Capitală - 500 RON; chitanţă nr. x/02 noiembrie 2016 E. - Cimitirul Domneşti - 759,36 RON; bonuri fiscale pomeni; înscrisuri medicale D..

I. Analizând probele administrate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, în raport de dispoziţiile art. 374 alin. (7) C. proc. pen., instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

1. a. La data de 27 octombrie 2016, în jurul orei 7:20, inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x şi număr de identificare x, aflat în proprietatea numitei Z., pe strada x din sectorul 5 al municipiului Bucureşti, dinspre strada x către strada x, pentru a ajunge în localitatea Măgurele (declaraţia de inculpat A. din 25 octombrie 2019 f. x voi. 2 di: În dimineaţa din ziua de 27 octombrie 2016 mă deplasam pe strada x, înspre intersecţia cu str. x, întrucât doream să ajuns la casa de la ţară, unde efectuam renovări la gard...; înscrisuri autoturism - dosar).

b. Martorul H., conducea autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x pe şoseaua x, dinspre strada x, în sensul opus deplasării autoturismului condus de inculpatul A., şi pentru că avea în faţă câteva maşinii care doreau să efectueze virajul la stânga către strada x şi care blocau intersecţia, a oprit înainte de trecerea de pietoni. Fiind oprit înainte de trecerea de pietoni, a observat victima C. (declaraţia de martor H. din 25 octombrie 2019 f. x voi. 2 di: Menţionez că faptul că în ziua de 27 octombrie 2016, mergeam cu autoturismul pe str. x, iar în momentul 4 în care am ajuns la trecerea de pietoni dinaintea intersecţiei cu str. x, întrucât în faţa se aflau 3-4 maşini care blocau intersecţia, am oprit înainte de trecerea de pietoni. întrucât eram curios să văd de ce sunt oprite maşinile, m- am uitat în faţa şi am observat că una dintre acestea ar fi vrut să facă stânga, am reuşit să văd semnalul acestuia, iar în timp ce staţionam la trecere am observat cum din partea mea dreaptă pe trecere, a început să traverseze un pieton, într-o alergare...; declaraţia de martor H. din 3 octombrie 2017 ... la momentul opririi autoturismului meu în faţa trecerii de pietoni, mă aflam la aprox. 1 metru de aceasta. Pietonul în cauză l-am văzut înainte de traversa trecerea de pietoni în momentul în care se mai afla pe trotuar, fără a-mi aminti dacă acesta s-a oprit efectiv înainte de a pomi pe trecerea de pietoni ori dacă s-a asigurat în prealabil...).

c. Pentru a ajunge de la locuinţă la autoturismul pe care îl parcase în zonă, martorul W. a traversat şoseaua Sălaj dinspre strada x de la dreapta la stânga în direcţia sensului de deplasare al autoturismului condus de inculpatul A.. În momentul în care a ajuns pe sensul opus al trecerii de pietoni a observat pe victima C. înainte de a pătrunde pe marcajul pietonal (declaraţia de martor W. din 10 septembrie 2019 f. x - 5 voi. 2 di: ..îmi aduc aminte că pe data de 27 octombrie 2016, cred că era în jurul orei 7:00, am coborât din blocul în care locuiesc în fapt, cu intenţia de a merge la maşina care era parcată vis a vis de acest bloc, pe partea opusă a străzii. Blocul în care locuiesc în fapt se află pe sos Sălajului foarte aproape de intersecţia cu str. x, la aproximativ 10-15 metri... În momentul în care am ajuns pe sensul opus pe trotuar şi doream să merg către maşina mea care era parcată undeva în direcţia complexului pe diagonală, din acea zonă, dinspre complex, pe diagonală a ţâşnit în viteză o persoană îmbrăcată în culori închise. Când spun că a ţâşnit, aceasta avea o alergare uşoară, nici ca cea a unui atlet, dar nici ca cea a unei persoane care merge mai lent...).

d. Cu privire la condiţiile concrete de circulaţie, instanţa a reţinut că în intersecţia străzilor Sălaj şi Chimirului aceasta se desfăşura pe ambele sensuri, suprafaţa părţii carosabile era din asfalt, umedă, cu o lăţime de 7, 50 m, fiecare bandă având o lăţime de 3, 50 m. Vizibilitatea era specifică nopţii, cu iluminat public, iar marcajul pietonal, în lăţime de 4 m, era vizibil. Din cauza toponimiei intersecţiei, fiind permisă efectuarea schimbării direcţiei de mers a autoturismelor care circulau pe şoseaua Sălajului atât în dreapta, cât şi în stânga (cu cedare de prioritate) traficul se desfăşura cu dificultate. Pe sensul opus deplasării inculpatului traficul era aglomerat, existând autoturisme oprite atât înainte de trecerea de pietoni, cum este cazul martorului H., dar şi după trecerea de pietoni, aşteptând să pătrundă prin viraj la stânga pe strada ... (declaraţia de martor W. din 10 septembrie 2019: ... Nu am observat dacă pe sos ... existau autoturisme care ar fi vrut să pătrundă în intersecţie, afara îmi aduc aminte că era beznă, carosabilul era umed, dar nu am fost atent dacă în intersecţie erau maşini care făceau fleşuri...; (proces-verbal de cercetare la fata locului).

Anterior intrării în intersecţie, inculpatul a pătruns în zona de acţiune a indicatorului de avertizare "Presemnalizare Trecere Pietoni" .

Inculpatul a realizat o confuzie în privinţa indicatoarelor rutiere şi a normelor legale imputate că ar fi fost încălcate de către acesta, în cuprinsul rechizitoriului. Instanţa reţine că indicatorul rutier "Atenţie copii" este reţinut în schiţa accidentului realizată cu ocazia cercetării la faţa locului la punctul 14, fiind situat după trecerea de pietoni unde a avut loc accidentul, în apropierea parcului. Cuprinsul art. 123 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nu a avut cuprinsul indicat de către inculpat, în mod eronat, în notele scrise, după cum în formularea acuzaţiei de către Ministerul Public nu a fost reţinut că inculpatul s-ar fi aflat în raza de acţiune a indicatorului "Atenţie copii".

e. Astfel, în momentul în care victima C. a început traversarea în alergare uşoară a trecerii de pietoni situată după intersecţia străzilor Sălaj şi Chimirului, de la stânga la dreapta în direcţia de înaintare a autoturismului condus de inculpatul A., în intersecţie a pătruns şi autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, condus de către inculpatul A.. Din cauza neatenţiei, victima fiind îmbrăcată în haine de culoare închisă şi neadaptării vitezei la condiţiile de trafic, inculpatul A. nu a acordat prioritate de trecere şi a accidentat pe victima C. în momentul în care acesta era angajat în traversarea şoselei Sălaj, pe marcajul pietonal aflat după intersecţiei acestei străzi cu Strada x (declaraţia de martor H. din 25 octombrie 2019, dosar instanţa de fond: ... din faţa de pe celălalt sens, am observat că vine o maşină, mi am dat seama datorită vitezei pe care aceasta o avea, fără să aproximez cu exactitate, că nu va putea opri în timp util motiv pentru care s-a şi produs impactul cu pietonul. Nu am măsurat cu exactitate, nu am putut să observ traiectoria exactă a pietonului, însă consider că datorită locului unde eu eram oprit, impactul s-a produs pe trecerea de pietoni ... după impact victima a fost aruncată pe partea dreaptă în direcţia în care mergea autoturismul care l-a lovit, în stânga mea. Raportat la victimă, autoturismul a oprit după aceasta, spre parc ..., declaraţia de martor H. din 10 iulie: ... La un moment dat, a apărut spontan pe trecerea de pietoni, un bătrân alergând, care a traversat trecerea de pe sensul meu de mers, iar în continuare, a început a traversa tot în alergare şi celălalt sens, moment în care a fost lovit de un autoturism de culoare albă marca x la nivelul picioarelor, fiind proiectat la distanţă de aproximativ 2-3 metri în faţă pe trotuar...; declaraţia de martor din 3 octombrie 2017. Dosar: ... pietonul a traversat drept trecerea de pietoni în alergare, intenţia sa fiind aceea de a ajunge pe celălalt trotuar... la momentul producerii impactului dintre victima şi auto ..., mă aflam în acelaşi loc ca şi mai devreme, respectiv la un metru de trecerea de pietoni pe sensul meu de mers şi la 2 - 3 metri de locul impactului . . . . . . . . . .

Inculpatul A. nu a efectuat manevre de schimbare a direcţiei de mers către stânga şi nici nu a acţionat sistemul de frânare al autoturismului înainte de impactul cu victima C. (declaraţia de martor W. din 10 septembrie 2019: ... Nu am auzit ca acest autoturism să frâneze, a avut o viteză continuă în opinia mea. Pot să spun că autoturismul a oprit undeva mai pe centrul străzii, întrucât fără a fi o parcare în faţa magazinului AA. acestea opresc în pieptăn cu spatele uşor în interiorul străzii ..., declaraţia de martor H. din 25 octombrie 2019: ... La întrebarea procurorului, menţionez faptul că nu l-am încurajat pe inculpat în sensul că o să fie bine, când am vorbit cu acesta l-am întrebat de ce nu atras stângă, chiar dacă ar fi intrat în mine, dar acesta nu a ştiut să-mi răspundă ...).

2.a. Dinamica producerii accidentului de circulaţie se impune a fi analizată, în special, prin coroborarea aspectelor rezultate din cuprinsul declaraţiilor martorilor audiaţi (pct. l.b., l.c., l.e. şi 2.e.), dar şi prin prisma unor elemente obiective certe cum sunt condiţiile concrete de circulaţie la momentul producerii accidentului pe sectorul de drum în discuţie (punctul l.d.), leziunile produse victimei (punctul 2f.) şi avariile autovehiculului.

b. Curtea a avut în vedere în mod subsidiar concluziile expertizei tehnice stabilite prin raportare la obiectele şi fragmentele de obiecte identificate cu ocazia cercetării la faţa locului, cu fixarea distanţelor dintre acestea şi alte elemente fixe din cadrul intersecţiei, deoarece pătrunderea autoturismelor în perimetrul producerii accidentului, până la sosirea echipajului de poliţie, face imposibilă stabilirea împrejurării dacă obiectelor rezultate în urma impactului nu le-au fost schimbate poziţiile (declaraţia de inculpat A. din 25 octombrie 2019: ... Este posibil ca obiectele fotografiate la faţa locului care au aparţinut victimei să fi fost mutate 10 - 15 centimetri din locul în care se aflau imediat după producerea accidentului, întrucât pe acolo au circulat pe trecerea de pietoni şi alte persoane. Am reuşit să fac câteva fotografii după producerea ce a fost ridicată victima, inclusiv a ambulanţei SMURD, şi se observă în fotografiile depuse la fila x voi II dup că inclusiv ambulanţa SMURD a fost imobilizată în dreptul victimei, acolo unde au fost găsite şi cioburile rezultante din producerea accidentului...; declaraţia de martor W. din 10 septembrie 2019: ... pentru că autoturismul său încurca traficul ...).

c. De asemenea, Curtea nu a putut avea în vedere la stabilirea dinamicii producerii accidentului de circulaţie locul unde a fost imobilizat autoturismul de către inculpat, întrucât imediat după producerea accidentului acesta a întreprins acţiunea de modificare a stării locului accidentului prin modificarea poziţiei vehiculului implicat în eveniment (declaraţia de inculpat A. din 25 octombrie 2019: ... s-a creat o stare de agitaţie întrucât, în raport de modul în care oprisem maşina, încurcam traficul, nu se putea trece nici în stânga nici în dreapta, şi am luat hotărârea să dau autoturismul înapoi, l-am imobilizat în dreptul victimei aşa cum se observă în fotografiile de la faţa locului, nu am putut să las autoturismul în faţă pentru că erau autoturisme parcate în dreapta ..., declaraţia de martor W. din 10 septembrie 2019: ... pentru că autoturismul său încurca traficul, intersecţia fiind foarte aglomerată, a urcat înapoi şi-a dat autoturismul 5 - 6 metri în spate şi cât mai aproape de bordură. în acest fel autoturismul a fost imobilizat voluntar chiar în dreptul victimei ...).

În concret, a avut loc o "modificare a stării locului accidentului", o schimbare voită a poziţiei autoturismului după producerea accidentului de circulaţie, care tinde să creeze confuzie sau să determine concluzii greşite în procesul de stabilire a condiţiilor de producere a accidentului de circulaţie sau de reconstituire ideatică, pe bază de probe, a dinamicii lui.

Inculpatul nu a intervenit asupra autovehiculului implicat în accident pentru a ajuta o persoană rănită, eventual pentru a-i acorda apoi primul ajutor şi pentru a o transporta la o unitate medicală. în aceste condiţii, încălcând obligaţia prevăzută de art. 77 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit căruia conducătorului auto îi este interzis să schimbe poziţia vehiculului implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau a mai multor persoane, inculpatul A. nu poate invoca în favoarea sa vicierea activităţii de cercetare la faţa locului şi, pe cale de consecinţă, vicierea concluziilor raportului de expertiză tehnică.

d. În plus, deşi autoturismul a fost oprit ulterior impactului cu victima prin frânare, nu s-au constatat urme imprimate de pneurile autoturismului pe carosabil în cursul procesului de oprire. Ca atare, lipsa urmelor de frânare alăturată acţiunii de mutare a autoturismului din culpa inculpatului, ulterior producerii accidentului, face imposibilă determinarea exactă a distanţei parcurse până la frânare.

În aceste condiţii, poziţia finală a autoturismului rezultată în urma producerii accidentului fiind viciată, s-a consemnat în procesul-verbal de cercetare la faţa locului punctul în care a fost identificat acesta, iar nu punctul în care a oprit. De asemenea, procesul-verbal întocmit în urma activităţii de cercetare la faţa locului nu reţine locul unde a fost proiectată victima/poziţia victimei, ci doar a fixat existenţa urmei biologice de sânge, consemnându-se, în mod legal, că victima a fost transportată la spital de un echipaj SMURD.

e. Instanţa a apreciat că, la stabilirea situaţiei reale de fapt, trebuie avute în vedere preponderent mijloacele de probă a căror fiabilitate nu poate fi tăgăduită, şi anume: declaraţiile martorilor H. şi W. întrucât fie nu şi-au modificat esenţial depoziţiile, fie au relatat fluent faptele.

Cu toate acestea, pentru că martorul W. şi-a continuat drumul către locul unde avea parcat autoturismul şi întrucât victima C. îl depăşise şi începuse traversarea străzii pe marcajul trecerii, Curtea a reţinut că acesta nu a observat în mod direct impactul dintre victimă şi autoturismul condus de inculpat, dinamica producerii accidentului indicată de către acesta fiind doar o supoziţie bazată pe mai multe elemente incerte (declaraţia de martor W. din 10 septembrie 2019: ... Întrucât această persoană alerga pe diagonală trecerii de pietoni, impactul s-a produs la aproximativ 1 sau 2 metri. Am aproximat această distanţă în raport de linia transversala albă care se află pe celălalt sens de mers pe trecerea de pietoni. Persoana se află undeva uşor de tot pe diagonală acelei linii, dar pe celălalt sens de mers ... După ce a oprit în dreptul acestor maşini parcate, vis a vis de magazinul AA., eu am realizat că bubuitura care părea a fi un carton lovit era de fapt o persoană lovită ... La întrebarea 4 apărătorului părţii civile, pot să precizez faptul că eu eram pe celălalt trotuar, cu capul întors către magazin, chiar eram mirat când a trecut acea persoană fugind pe lângă mine, am întors privirea spre ea, însă nu am observat în mod direct impactul dintre maşină şi victimă ... Nu am observat victimă în mod direct că se afla în afara marcajului, este o presupunere a mea în raport de datele indicate pană acum ...).

În aceste condiţii, instanţa a reţinut că martorul H. este singura persoana audiată în cauză care a observat personal atât direcţia pe care se deplasa victima C. în momentul pătrunderii pe trecerea de pietoni, traiectoria autovehiculului condus de inculpatul A. şi impactul dintre victimă şi autoturism, iar declaraţia oferită de acesta se coroborează în integralitate cu aspectele reţinute mai sus (declaraţia de martor H. din 25 octombrie 2019: ... Am văzut în mod direct momentul impactului dintre pieton şi autoturism. Impactul a avut loc pe trecerea de pietoni ...). Din poziţia în care se afla acesta, a avut posibilitatea să observe modul exact de producere al accidentului şi, în mod deosebit, locul producerii impactului cu victima, având privirea îndreptată către trecerea de pietoni şi spre direcţia din care se angajase în traversare victima, motiv pentru care relatările acestuia prezintă un grad de certitudine bazat pe o cauzalitate controlabilă a realităţii circumstanţelor producerii evenimentului rutier.

Declaraţiile martorului I. sunt primite cu rezerve de către instanţa de judecată. Astfel, deşi martorul pare că oferă în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată detalii surprinzător de precise referitoare la dinamica producerii accidentului, au existat mai multe neconcordanţe între declaraţiile acestei persoane oferite pe parcursul procesului penal, plecând de- la identificarea diferită a locului în care a avut loc impactul dintre autoturismul condus de inculpat şi victimă şi până la identificarea unor caracteristici eronate ale intersecţiei în care a avut loc accidentul de circulaţie, martorul indicând o intersecţie semaforizată (declaraţia de martor I. din 25 octombrie 2019: ... Era o dubă care i a dat fleşuri, maşina s-a luminat, moment în care inculpatul a plecat mai apăsat de al semafor. îmi aduc aminte că exista semafor cu lumini roşu, galben, verde. Apoi am auzit o bubuitură şi l-am întrebat pe acesta dacă a lovit un câine, iar el mi- a spus că a omorât un om. Când am auzit această bubuitură, maşina trecuse de trecerea de pietoni. Cred că 10 - 11 metri era distanţa pană la trecerea de pietoni. După ce instanţa mi a arătat declaraţia existentă la dosar de urmărire penală, iar eu am recunoscut semnăturile, menţionez că nu îmi aduc aminte să fi declarat că impactul cu victima s-a produs pe trecerea de pietoni ...). În condiţiile în care nici unul dintre ceilalţi martori audiaţi nu l-au identificat pe acesta la faţa locului şi având în vedere contradicţiile indicate, vor fi excluse acestea din materialul probator reţinut la stabilirea situaţiei de fapt.

f. În ceea ce o priveşte pe victima C., elementul în baza căruia se poate stabili activitatea acesteia, anterioară producerii accidentului, sunt şi actele medicale, din care rezultă leziunile suferite şi, în funcţie de acest lucru, poziţia şi traiectoria din momentele premergătoare producerii impactului cu autovehiculul.

Curtea a subliniat că, potrivit normelor elementare de criminalistică, leziunile produse pietonilor prin lovire directă de vehicul trebuie să îndeplinească două condiţii esenţiale şi anume: să fie situate pe partea corpului orientată spre direcţia din care vine vehiculul, să fie situate la aceeaşi înălţime faţa de carosabil cu părţile vehiculului care prezintă avarii.

Din analiza expertizei medico-legale de necropsie, Curtea a reţinut existenţa următoarele leziuni traumatice: l.fronto - temporo - parietal dreapta placard excoriat superficial discontinuu acoperit de secreţii hematice pe o suprafaţă de 12/5-6 cm, pe fond echimozat; 2. orbito - palpebral bilateral tumefacţie şi echimoză violacee superior şi inferior; 3. echimoză coapsa dreaptă faţă antero - laterală de 25/10-12 cm; 4. echimoze, excoriaţii membru inferior drept pe o suprafaţă de 10/6 cm la nivelul coapsei lateral; 5. glezna stângă tumefacţie şi echimoză violacee maleolar intern centrată de o plagă cu diametrul de 1 cm dehiscentă acoperită de sânge coagulat.

Autoturismul condus de inculpatul A. prezenta avarii la capota motor dreapta jos deasupra farului, în apropierea grilei radiator, far dreapta spart şi parbriz spart în colţul din dreapta jos şi rama uşii dreapta faţă în zona unde parbrizul este spart.

În speţa de faţă, se remarcă faptul că leziunile care au necesitat forţe mari de impact sunt situate pe partea dreaptă a corpului victimei. Acestea susţin că în momentul impactului primar, care generează şi cel mai mare şoc (leziunile primare), corpul victimei era orientat cu partea din dreaptă spre direcţia din care se deplasa autoturismul şi indică faptul că victima se deplasa pe o direcţie de la stânga la dreapta conform direcţiei de deplasare a autoturismului şi perpendicular pe axa drumului. Pentru aceste motive nu sunt reţinute prezumţiile martorului W. referitoare la direcţia de deplasare a victimei în momentul impactului cu autoturismul.

Concluzionând, identificarea avariilor autoturismului, astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare şi fotografiile operativ judiciare, coroborate cu vătămările victimei, astfel cum rezultă din actele medicale de la dosar, confirmă dinamica producerii accidentului, indicând un impact la nivelul părţii fronto-laterale din dreapta caroseriei autoturismului, cu victima aflată în situaţie de deplasare pe o direcţie de la stânga la dreapta în raport cu traiectoria vehiculului, pivotarea pe capotă, izbirea capului de parbriz, urmat de proiectarea şi căderea victimei pe trotuarul lateral dreapta, pe partea stângă a corpului cu privirea orientată către intersecţie.

Contrar apărărilor inculpatului, cercetarea la faţa locului a fixat prin măsurători exacte urma biologică de sânge în lungime de 1 metru, iar nu 1,5 m cum afirmă inculpatul, situată pe trotuarul din dreapta de unde s-au măsurat 1,5 metri către stânga până la nivelul bordurii şi 1,2 m înapoi până la plăcuţa cu numărul 4 (element far). Până la ridicarea victimei, martorii audiaţi au indicat că victima nu a fost mutată din locul unde a fost proiectată ca urmare a impactului cu autoturismul (declaraţia de martor W. din 10 septembrie 2019: ... am mers către locul unde era aceasta în acel moment adică în dreptul celui de al doilea copac de la intersecţie, cu capul pe dalele trotuarului, cu privirea uşor către str. x şi cu picioarele către strada, fără însă a ajunge în stradă ...).

g. Pentru toate aceste motive, se impune să fie înlăturată apărarea inculpatului referitoare la o altă dinamică a producerii accidentului. Locul producerii impactului în profilul longitudinal şi transversal al străzii a putut stabilit în funcţie probatoriul testimonial administrat în cauză, nefiind necesară stabilirea acestuia în raport de obiectele rezultate în urma impactului dintre victimă şi autoturism.

Instanţa de fond a mai reţinut şi că inculpatul este oscilant şi confuz atunci când explică dinamica producerii accidentului, modificându-şi declaraţia de fiecare dată când a fost întrebat cu privire la acest aspect. Astfel, cu ocazia cercetării la faţa locului, inculpatul A. a indicat locul producerii accidentului ca fiind partea carosabilă a sos. x, în sensul său de mers, de unde s-au măsuraţi, 10 m înapoi până la nivelul de sfârşit al marcajului pietonal şi 2,00 m către dreapta până la nivelul bordurii din dreapta. Ulterior, în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că locul impactului dintre victimă şi autoturismul său indicat cu prilejul cercetării la faţa locului a fost apreciat greşit la acel moment, acesta precizând că locul real al impactului este situat după trecerea de pietoni în cauză, pe sensul său de mers, paralel cu pata de sânge formată de la victimă pe trotuar. Apoi, în faţa instanţei de judecată a indicat locul impactului la 4 - 5 metri din punctul final al trecerii de pietoni.

Curtea de apel a reţinut şi că inculpatul A. a avut o această atitudine procesuală din dorinţa de a-şi îmbunătăţi situaţia procesuală proprie, astfel că se impune înlăturarea declaraţiilor sale cu privire la acest aspect.

3. Starea de pericol şi momentul apariţiei stării de pericol, sunt parametri extrem de importanţi în cadrul dinamicii producerii oricărui accident de circulaţie. Dinamica producerii accidentului a evidenţiat că victima a fost accidentată în timp ce traversa strada pe marcajul trecerii pentru pietoni.

În condiţiile date, curtea de apel a constatat că starea de pericol a fost creată în mod nemijlocit de către inculpatul A., prin faptul că a circulat neatent la trecerea de pietoni, fără să reducă viteza, astfel încât să oprească autoturismul în siguranţă pentru a acorda prioritate de trecere victimei angajată în traversare regulamentară.

Având în vedere condiţiile concrete în care s-a produs accidentul, pieton lovit pe marcajul trecerii de pietoni, Curtea de apel a reţinut şi că este lipsită de relevanţă stabilirea distanţei parcursă de victimă din momentul apariţiei stării de pericol până la impact, distanţa la care se afla autoturismul în momentul declanşării stării de pericol şi eventual viteza de evitare a producerii accidentului, deoarece, după cum s-a văzut, starea de pericol a fost creată de către inculpatul A., iar nu de către victima C..

4. În raport de elementele factuale reţinute mai sus de către instanţă, independent de opinia expertului, concluzia expertizei tehnice referitoare la viteza autoturismului condus de către inculpatul A., apare fundamentată ştiinţific şi poate fi avută în vedere la soluţionarea cauzei.

S-a reţinut că în cazul de faţă viteza autoturismului a putut fi estimată în baza schimbului energetic din momentul impactului având în vedere ariile de deformaţii înregistrate de autoturism, printr-o analiză comparativă cu datele din colecţia realizată de BB., cuprinzând autovehicule avariate pentru care sunt cunoscute vitezele de impact.

În această colecţie s-au găsit două autovehicule la care parbrizul este spart, fără a fi afectat plafonul caroseriei (ca la autoturismul implicat în accidentul analizat), primul autoturism din colecţie are focarul de impact pe parbriz către partea inferioară a avut o viteză la coliziune de 45 - 47 km/h, iar al doilea are focarul în partea mediană şi superioară a parbrizului cu o viteză de impact de 52 - 56 km/h. Autoturismul implicat în accidentul analizat are parbrizul spart în partea dreaptă, cu o amprentă dispusă sub mediana transversală.

Studiile în domeniu au relevat faptul că la viteze ale autovehiculului mai mici de 40 km/h pietonul fie nu ajunge în contact cu parbrizul, fie nu are loc spargerea cestuia. La viteze mai mari de 40 km/h pietonul este preluat pe capota motorului şi intră în contact cu parbrizul, care se sparge.

Prin compararea fotografiilor s-a evidenţiat faptul că amploarea şi dispunerea avariilor pe parbrizul autoturismului x sunt mai apropiate de cele ale primului autovehicul evidenţiat din catalogul de specialitate.

Astfel, prin comparaţia respectivă s-a putut aprecia că viteza autoturismului x în momentul impactului cu victima a fost de ordinul a circa 40 - 45 Km/h.

5. Curtea de apel a reţinut spre analiză apărarea inculpatului A., în sensul că ar fi oprit autoturismul pentru două, trei secunde la un metru înainte de trecerea de pietoni, după care s-a pus în mişcare şi ulterior ar fi lovit pietonul care traversa după marcajul pietonal, este contrazisă atât de martorii relevanţi din cauză (după cum s-a arătat la punctul ...), dar şi de calculul efectuat de expert pe baza relaţiilor din mecanica clasică (... înlocuind şi efectuând calculul rezultă că, în ipoteza susţinută de şoferul implicat în accident, viteza autoturismului în momentul impactului ar fi fost de circa 23 - 24 km/h. Ori, această viteză redusă nu este justificată de avariile constatate ulterior la autoturism. La o viteză a autoturismului de circa 23 - 24 km/h pietonul nu mai ajungea cu capul în parbriz, iar acesta nu mai era spart. ...).

6. Victima C. a fost transportată, în stare critică, cu ambulanţa SMURD cu numărul de înmatriculare ... la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, decesul survenind la data de 28 octombrie 2016.

Prin raportul medico-legal de necropsie nr. x/2016 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", s-a concluzionat că moartea lui C. a fost violentă, fiind determinată de şocul traumatic şi hemoragie, consecutiv unui politraumatism cu multiple fracturi de bază de craniu şi cranio-faciale, fractura coloana vertebrală cervicală, hemoragie-cerebrală (hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, contuzii cerebrale).

Coroborând probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti de către instanţa de fond, s-a reţinut că fapta inculpatului A. constând în aceea că, la data de 27 octombrie 2016, în jurul orei 7:20, conducând autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, pe şoseaua Sălaj din Sector 5, municipiul Bucureşti, din direcţia strada x, către strada x, din cauza neatenţiei şi neadaptării vitezei la condiţiile de trafic, a lovit cu partea laterală - dreapta victima C., în urma impactului rezultând decesul acesteia în data de 28 octombrie 2016, întruneşte elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) - alin. (2) C. pen.

A. Elementul material al infracţiunii de ucidere din culpă este reprezentat de orice acţiune sau inacţiune susceptibilă de a produce, direct sau indirect, decesul unei persoane, iar în speţă, constă în acţiunea inculpatului de a surprinde şi a accidenta victima C., care era angajată în traversarea marcajului pietonal, regulamentar.

Acţiunea a fost săvârşită cu ocazia efectuării unei activităţi - aceea de conducere a unui autoturism pe drumurile publice, pentru exercitarea căreia sunt stabilite reguli prin acte normative - O.U.G. nr. 195/2002 şi H.G. nr. 1391/2006. Totodată, acţiunea este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale pentru efectuarea activităţii de conducere a unui autoturism.

a. Potrivit art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2001 acordarea priorităţii este înţeleasă ca obligaţia oricărui participant la trafic de a nu îşi continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obliga pe ceilalţi participanţi la trafic care au prioritate de trecere să îşi modifice brusc direcţia sau viteza de deplasare ori să oprească. De asemenea, la pct. 26 al aceluiaşi articol, prioritatea de trecere reprezintă dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalţi participanţi la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulaţia pe drumurile publice.

Pietonii au prioritate de trecere faţă de conducătorii de vehicule atunci când sunt angajaţi în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate şi semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor, în acord cu dispoziţiile art. 72 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002. Dispoziţia este reluată în cuprinsul art. 135 lit. h) din Regulamentul nr. 1391/2006.

În acord cu prevederile art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, la intersecţiile cu circulaţie dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificaţia indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicaţiile ori semnalele poliţistului rutier.

Curtea a reţinut, în conformitate cu art. 56 din O.U.G. nr. 195/2002 că la apropierea de o intersecţie conducătorul de vehicul trebuie să circule cu o viteză care să îi permită oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participanţilor la trafic care au acest drept. De asemenea, potrivit art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă.

Conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depăşească 30 km/h (n.j. viteză maximă legală, iar nu o viteză către care conducătorul auto trebuie să tindă) în localităţi la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare şi marcaje, când drumul public are cel mult o bandă pe sens, iar pietonii aflaţi pe trotuar, în imediata apropiere a părţii carosabile, intenţionează să se angajeze în traversare, în acord cu dispoziţiile art. 123 lit. h) din Regulamentul nr. 1391/2006.

b. Inculpatul pătrunsese în zona de acţiune a indicatorului de avertizare "Presemnalizare trecere pietoni", la întâlnirea acestui indicator, conducătorii de vehicule trebuie să-şi mărească atenţia, pentru a observa din timp indicatorul şi marcajul trecere pietoni pentru trecerea pentru pietoni.

Circulaţia în intersecţie era aglomerată fiind maşini oprite atât înainte de trecerea de pietoni cât şi după trecerea de pietoni pe sensul celălalt de mers, se circula în condiţii de noapte, iar carosabilul era umed. în plus, inculpatul a afirmat, nedovedit de vreun alt mijloc de probă (întrucât inculpatul nu a oprit autoturismul în dreptul străzii Chimirului), că a fost orbit de faza lungă a unei dube care ieşea din strada x.

Aceste împrejurări de fapt, raportate la dispoziţiile legale mai sus antamate, impuneau inculpatului - conducător auto să adapteze viteza la condiţiile de trafic şi de vizibilitate, în aşa fel încât să aibă permanent controlul autovehiculului şi să fie în măsură să evite orice pericol.

Era obligatorie reducerea vitezei până la limita care să asigure prevenirea accidentelor fiind întuneric, vizibilitatea conducătorului auto redusă ori împiedicată de faza lungă, orbitoare a autovehiculului care ar fi circulat din alt sens.

De altfel, anterior pătrunderii în intersecţie, fiind şi presemnalizată trecerea de pietoni, inculpatul avea obligaţia să-şi mărească atenţia pentru a evita orice accident şi poată să acorde prioritate de trecere, în condiţii de 4 siguranţă, pietonilor care circulau pe marcaj fie din stânga sa, fie din dreapta sa. Drept consecinţă a conduitei sale culpabile, şi-a asumat riscul producerii unui accident care, în condiţiile date, era previzibil.

c. Este lipsită de relevanţă, sub aspectul reţinerii elementelor de tipicitate ale infracţiunii de ucidere din culpă, împrejurarea că victima a pătruns în alergare uşoară pe trecerea de pietoni, dacă accidentul se datorează comportamentului inculpatului, victima având de parcurs până pe sensul de deplasare al inculpatului cel puţin 3,5 metri astfel că, raportat la vârsta victimei - 80 ani, nu se poate vorbi de o apariţie bruscă ce nu putea fi prevăzută de şofer a acesteia care să determine o lipsă de reacţie.

Câtă vreme în legislaţia care stabileşte normele de circulaţie pe drumurile publice nu există dispoziţii care să interzică pietonului alergarea pe trecerea de pietoni sau norme care să deroge de la regula în raport de care pietonii au prioritate la traversarea străzii pe marcajul pietonal, Curtea a considerat că trebuie analizată apărarea inculpatului din perspectiva condiţiilor cazului fortuit reglementat de art. 31 C. pen.

În sensul art. 31 C. pen., există caz fortuit - cauză de neimputabilitate 4 care înlătură caracterul penal al faptei - atunci când acţiunea sau inacţiunea unei persoane a produs un rezultat prin care acea persoană nu l-a conceput, producerea acestuia fiind datorată unei împrejurări neaşteptate, adică a unei fapte sau energii a cărei intervenţie nu a putut fi prevăzută.

Imposibilitatea de a prevedea ivirea împrejurării care a dat naştere rezultatului neaşteptat are caracter obiectiv, în sensul că, în situaţia dată, apariţia acelei împrejurări, nu ar fi putut să fie prevăzută de nici o altă persoană.

În speţă, în sarcina inculpatului s-a reţinut că, aflându-se la volanul unui autovehicul şi nereducând viteza până la limita evitării oricărui pericol, în apropierea unei treceri de pietoni semnalizate şi marcate corespunzător, aşa cum îi impuneau prevederile legale enumerate mai sus, a accidentat mortal un bătrân care traversat carosabilul în pas uşor alergător, de la stânga la dreapta, din sens opus direcţiei de deplasare a inculpatului.

În raport cu această stare de fapt, inculpatul nu poate beneficia de prevederile art. 31 C. pen., deoarece apariţia unei persoane pe trecerea de pietoni, venind din stânga, putea fi prevăzută atât de inculpat, cât şi de orice altă persoană.

În aceste condiţii, Curtea de apel a reţinut că accidentarea victimei nu este urmarea unei împrejurări ce nu putea fi prevăzută, ci se datorează nerespectării regulilor de circulaţie mai sus menţionate.

De altfel, este evident că înseşi dispoziţiile art. 123 lit. h) din Regulamentul nr. 1391/2006 au în vedere şi această posibilitate şi au drept scop tocmai înlăturarea stării potenţiale de pericol pe care această împrejurare o creează pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

Reducând la absurd şi considerând dovedită apărarea inculpatului (infirmată de mijloacele de probă analizate), în sensul că impactul cu pietonul s-a produs după marcajul trecerii, la o distanţă de aproximativ 1 - 2 metri, Curtea de apel a reţinut că rămâne evidentă culpa inculpatului în producerea accidentului întrucât, deşi victima nu ar fi fost lovită chiar pe locul de trecere pentru pietoni, inculpatul a depăşit marcajul cu o viteză ce nu era de natură să-i permită evitarea oricărui pericol, mai ales în condiţiile existenţei unui ambuteiaj şi a unor autoturisme oprite în imediata apropiere a acelui marcaj.

B. Acţiunea inculpatului a avut ca rezultat moartea unei persoane, victima C.. Legătura de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi decesul victimei a fost stabilită prin raport medico-legal de necropsie nr. x/2016, potrivit căruia:

"leziunile de violenţă au putut fi produse prin lovire cu şi de corp dur şi au legătură de cauzalitate directă cu decesul C. pen. latură subiectivă, inculpatul a săvârşit fapta cu vinovăţie în forma culpei prevăzută art. 16 alin. (4) lit. b) C. pen.) întrucât, nu a prevăzut rezultatul faptei sale, însă putea şi trebuia să îl prevadă. Sintetizând cele indicate la punctul A, posibilitatea evitării accidentului ii revenea conducătorului auto, întrucât avea obligaţia de a circula cu viteza legală şi de a se asigura ca pe marcajul pietonal nu sunt angajaţi pietoni în traversare.

În stabilirea culpelor instanţa a avut în vedere că inculpatul A. exercita o activitate pentru care este necesară urmarea unor cursuri de pregătire precum şi promovarea unui examen. Astfel, instanţa a considerat că inculpatul A. este cel care trebuie să manifeste o atitudine precaută şi un stil de condus preventiv. Ca atare, a stabilit culpa în producerea accidentului în proporţie de 100% în sarcina inculpatului A..

III. Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. (2) C. proc. pen. întrucât fapta există, a fost săvârşită de acesta şi constituie infracţiune, instanţa a dispus condamnarea inculpatului A..

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei principale, instanţa de fond a reţinut următoarele:

1. Instanţa nu a făcut aplicarea cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. în privinţa inculpatului A. întrucât nu a fost reţinută aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat.

2. Curtea a considerat că în procesul de individualizare a pedepselor trebuie avută în vedere atât prevenţia specială stipulată de art. 3 din Legea nr. 254/2013, prin stabilirea şi aplicarea pedepsei urmărindu-se prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, intimidarea infractorului prin intermediul pedepsei şi reeducarea sa în scopul evitării recidivei, cât şi prevenţia generală prin descurajarea generală a potenţialilor făptuitori în comiterea unora astfel de infracţiuni, precum şi prin retribuţie (expresie a indignării societăţii în ansamblu faţă de aceste infracţiuni şi a poziţiei statului în sensul că aceste fapte nu vor rămâne nesancţionate).

Faţă de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., Curtea de apel a considerat că este important de analizat, pe de o parte, faptele comise [a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valorile ocrotite; c) natura şi gravitatea rezultatelor produse ori a altor consecinţe ale infracţiunilor; d) motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit], iar pe de altă parte persoana inculpatului [e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială].

În ceea ce priveşte faptele comise, Curtea de apel a reţinut că apreciază gradul de pericol concret al infracţiunii ca fiind mediu, prin consecinţele produse (fapta a avut ca urmare producerea unui accident rutier, în accepţiunea art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002 şi decesul victimei). Acest aspect denotă faptul că inculpatul nu a conştientizat importanţa valorilor sociale privitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, sens în care, pentru atingerea scopului represiv şi preventiv al pedepsei, instanţa va alege o pedeapsă orientată către minimul prevăzut de normele speciale, însă fără reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.. Inculpatul nu a adaptat viteza autoturismului, a surprins şi accidentat pe trecerea de pietoni victima şi ulterior, profitând de mutarea autoturismului, a avansat ideea, nesusţinută ştiinţific, că a lovit victima după trecerea de pietoni, încercând în acest fel să se exonereze de răspundere penală.

Cu privire la persoana inculpatului, instanţa de fond a concluzionat că premisele pentru evoluţia pozitivă a comportamentului inculpatului sunt posibile, raportat la gradul ridicat de dezvoltare psihică şi intelectuală, determinat de vârsta inculpatului (40 de ani la momentul săvârşirii faptei) şi educaţia şcolară (absolvent de studii superioare), ce îi permit să înţeleagă caracterul antisocial al faptelor sale. Inculpatul este integrat social, este căsătorit, are doi copii minori şi este avocat în cadrul Baroului Bucureşti.

Instanţa nu a acordat nici acestor elemente valoarea circumstanţelor atenuante, apreciind că împrejurările prevăzute de art. 75 C. pen. nu au caracter obligatoriu, ci trebuie reţinute doar dacă ele reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau îl caracterizează în asemenea măsură pe inculpat, încât, numai aplicarea unei pedepse sub minimul special satisface, în concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Or, în cauză, lipsa antecedentelor penale şi conduita anterioară bună nu atenuează gradul de pericol social concret al faptei, iar individualizarea pedepsei se poate face suficient între limitele prevăzute de lege, acestea reprezentând criteriile de apreciere în dozarea pedepsei între limitele prevăzute de lege, precum şi a modalităţii de executare.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor accesorii si complementare pentru inculpat:

Potrivit art. 192 alin. (2) C. pen. uciderea din culpă se pedepseşte cu închisoarea de la 2 ani la 7 ani. în considerarea art. 67 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. S-a reţinut că decizia nr. LXXIV/2007 pronunţată de Î.C.C.J. îşi păstrează raţiunea în măsura în care instanţa nu dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) - o) C. pen. în mod automat, prin efectul legii, ci apreciază conţinutul său concret, în funcţie de criteriile stabilite în art. 74 alin. (1) C. pen.

Astfel, natura şi gravitatea faptei conduc la concluzia nedemnităţii inculpatului, în prezent avocat în cadrul Baroului Bucureşti, în exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen., pe care instanţa le va interzice în temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. pe o perioadă de doi ani.

Cu toate acestea, în raport de profesia inculpatului şi necesitatea asigurării unei mobilităţi independente de transportul în comun sau transportul cu serviciile de tip taxi, instanţa nu a apreciat proporţională interzicerea dreptului de a conduce pe perioada termenului de supraveghere.

De asemenea, nu se impune aplicarea obligaţiei de a nu conduce anumite vehicule stabilite de instanţă şi în raport de dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora dacă titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru o infracţiune care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârşită ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie, permisul de conducere se va anula. Potrivit art. 116 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, persoana al cărei permis de conducere a fost anulat ca urmare a rămânerii definitive a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru una dintre faptele prevăzute la art. 114 alin. (1) se poate prezenta la examen pentru obţinerea unui nou permis de conducere, pentru toate categoriile avute anterior, după caz, dacă a trecut un an de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Or, o perioadă de minimum un an de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti în care inculpatul va avea permisul anulat, apare ca o perioadă suficientă pentru neexercitarea dreptului de a conduce vehicule.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea de apel a reţinut următoarele:

Cu privire la periculozitatea socială a faptei concret acele de conduită au vătămat acele valori primordiale apărate în primul rând de legea penală, cum ar fi viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică şi că participanţii la trafic au avut de suferit în urma săvârşirii acestei infracţiuni.

Instanţa de fond a constatat că scopul educativ preventiv al acesteia poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie, simpla suspendare sub supraveghere a executării pedepsei ar fi de natură să asigure respectarea pe viitor a normelor penale de către inculpat.

Instanţa a considerat că prevenirea unui comportament asemănător, este necesară instituirea unor măsuri de supraveghere şi impunerea unor obligaţii pentru ca inculpatul să îşi însuşească de o manieră ireproşabilă o conduită şi o perspectivă corectă faţă de normele care asigură normală desfăşurare a circulaţiei pe drumurile publice.

Având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului nu depăşeşte 3 ani închisoare, iar acesta nu a mai fost condamnat anterior, ţinând seama de gradul de educaţie şi de faptul că este integrat familial-social, precum şi de atitudinea procesuală avută de la momentul comiterii faptei până în prezent, instanţa apreciază că scopul pedepsei şi reinserţia socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, pronunţarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârşească infracţiuni.

Referitor la prelevarea de probe biologice

Potrivit art. 7 alin. (1) din legea nr. 76/2008, prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) este dispusă de instanţa de judecată, prin hotărârea de condamnare ori prin hotărârea de amânare a aplicării pedepsei sau de renunţare la aplicarea pedepsei. Infracţiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din lege (art. 3). Ca atare, asupra proporţionalităţii şi necesităţii dispunerii unei asemenea măsuri, instanţa are puterea de a aprecia, de la caz la caz.

Curtea a reţinut că prelevarea probelor biologice reprezintă o ingerinţă în dreptul la viaţă privată. Stocarea şi procesarea profilului genetic urmăresc scopurile legitime de prevenire a infracţionalităţii şi de ocrotire a drepturilor şi libertăţilor persoanei.

În cazul de faţă nu este îndeplinită condiţia caracterului proporţional al unei asemenea măsuri, prin raportare la profesia inculpatului şi prin raportare la natura infracţiunii săvârşite, chiar dacă ingerinţa este relativ redusă.

Curtea a opinat că în privinţa inculpatului nu există o prezumţie că va mai fi implicat în săvârşirea unor fapte asemănătoare (scopul prevăzut de art. 1 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 76/2008 - identificarea participanţilor la comiterea infracţiunilor cuprinse în anexă) sau că s-ar dovedi benefică pentru inculpat, întrucât ar permite eliminarea sa rapidă din cercul suspecţilor de comiterea unei infracţiuni la investigarea căreia au fost descoperite probe ADN.

În ceea ce priveşte soluţionarea acţiunii civile

1. a. Instanţa a reţinut că accidentul rutier din data de 27 octombrie 2016 a avut loc în interiorul duratei de valabilitate a poliţei RCA nr. x, asigurător fiind SC B. SA.

b. Faţă de concluziile Ministerului Public, care a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata daunelor solicitate de părţile civile, instanţa a constatat, cu prioritate, modalitatea în care vor răspunde aceste părţi în raport de cererile de constituire parte civilă.

Conform art. 86 C. proc. pen. persoana care, potrivit legii civile, are obligaţia legală sau convenţională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracţiune şi care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal şi se numeşte parte responsabilă civilmente. Aşadar, spre deosebire de art. 24 alin. (3) C. proc. pen. care făcea trimitere numai la răspunderea potrivit legii civile, noua lege procesuală precizează în mod expres că în cadrul procesului penal vor răspunde în calitate de parte responsabilă civilmente persoanele care în temeiul unui contract, au obligaţia de a repara prejudiciul cauzat de către inculpat.

Art. 24 alin. (3) C. proc. pen. 1969 a fost interpretat prin Decizia nr. 1/2005 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin care a fost statuat că, formularea textului trimite, în mod obligatoriu, la dispoziţiile art. 1000 alin. (1) şi (3) din C. civ. 1864, care reglementează o răspundere civile. Or, natura juridică a obligaţiei pe care şi-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată prin art. 1000 alin. (1) din C. civ., precum şi de răspunderea comitenţilor, pentru prejudiciul cauzat de prepuşii lor, la care se referă alin. (3) al aceluiaşi articol.

Având în vedere acestea, instanţa de fond a reţinut că prin reformularea art. 86 C. proc. pen. intenţia expresă a legiuitorului a fost aceea de a include în cadrul noţiunii de parte responsabilă civilmente şi acele persoane care, în temeiul unui contract au obligaţia de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul creat de către inculpat prin săvârşirea infracţiunii, cum sunt societăţile de asigurare, care conform art. 49 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule.

În Monitorul Oficial nr. 258/06.04.2016, a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 1/2016. Prin Decizia nr. 1/2016, ÎCCJ (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie si, în consecinţă, Înalta Curte a decis: fin interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 86 din C. proc. pen., în cazul asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse de accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente şi are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune în limitele stabilite în contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă

Faţă de această decizia, instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile privind încetarea efectelor recursului în interesul legii pronunţat prin Decizia nr. 1/2005 pronunţată de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, dispoziţii conform cărora efectele deciziei încetează în cazul abrogării, constatării neconstituţionalităţii ori modificării dispoziţiei legale care a generat problema de drept dezlegată.

2. Pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală a inculpatului este necesar, conform art. 1357 C. civ., dovedirea concomitentă a următoarelor condiţii: a) o faptă cauzatoare de prejudiciu şi persoana care a cauzat această faptă; b) un prejudiciu cauzat, stabilit cu certitudine c) existenţa raportului de cauzalitate între fapta dăunătoare şi prejudiciu şi d) culpa.

Fapta ilicită ca element al răspunderii delictuale este definită în art. 1349 alin. (1) C. civ. şi reprezintă acea faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, au fost cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane sau intereselor acesteia. în cazul de faţă, instanţa arată că este dovedită fapta inculpatului.

Cu privire la cea de-a doua condiţie ce se cere îndeplinită pentru angajarea răspunderii pentru fapta proprie, instanţa a arătat că prejudiciul este rezultatul dăunător (de natură patrimonială sau nepatrimonială) al atingerii drepturilor persoanelor, valorilor pe care acestea le ocrotesc, rezultat care antrenează obligaţia de reparare din partea celui responsabil.

Instanţa avut în vedere pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare trebuie ca acesta să fie cert şi să nu fi fost reparat încă; caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare. Prejudiciul actual, cel care a fost deja produs la data când se pretinde repararea lui, este întotdeauna cert.

a. Potrivit art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, ..., răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.

Prin adresa nr. x/17 ianuarie 2018, în termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) C. proc. pen., Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti s-a constituit parte civilă cu suma de 19.638,34 RON reprezentând cheltuieli aferente spitalizării victimei C. în perioada 27 octombrie 2016 - 28 octombrie 2016.

În cursul cercetării judecătoreşti, partea responsabilă civilmente SC B. SA nu a făcut dovada că a achitat până în prezent suma de 19.638,34 RON reprezentând cheltuieli aferente spitalizării victimei C. în perioada 27 octombrie 2016 - 28 octombrie 2016.

b. Instanţa a reţinut că termenul din 27 noiembrie 2018, în termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) C. proc. pen., numitele D. (în calitate de soţie supravieţuitoare a victimei C.), E. (în calitate de fiică a victimei C.) şi F. (în calitate de fiică a victimei C.) au depus la dosarul cauzei, prin apărător ales, în scris, cererile de constituire de parte civilă. Au fost solicitate daune materiale în cuantum de 25.000 RON (partea civilă E.) şi daune morale în cuantum de 150.000 euro (partea civilă D.), respectiv câte 75.000 euro (părţile civile E. şi F.). Au fost solicitate cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul proces, 5000 de RON.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, părţile civile au depus, prin apărător ales, o notă privind sumele solicitate ca daune.

S-a arătat că în cadrul cheltuielilor de înmormântare şi parastase au intrat plăţile efectuate pentru activităţile premergătoare ceremoniei funerare, ceremonia funerară şi respectarea tradiţiilor. Nu s-au efectuat cheltuieli voluptorii, înmormântarea în sine fiind relativ modestă, în raport cu vârsta defunctului, precum şi cu afecţiunea pe care fiicele şi soţia au purtat-o acestuia.

Dacă evenimentul nu le-ar fi luat pe nepregătite, cum se întâmplă de fiecare dată în asemenea situaţii tragice, şi dacă ar fi avut ceva mai mulţi bani economisiţi, părţile civile şi-ar fi dorit mai multă pompă pentru înmormântare şi parastase, ar fi ridicat un monument funerar, corespunzător dragostei de fiice şi soţie pe care au purtat-o, iar cheltuielile ar fi fost pe măsură.

Daunele morale solicitate au fost aproximate de părţile civile în raport de durerea pricinuită de pierderea incomensurabilă şi, mai ales, violentă pe care au suferit-o şi care le va marca tot timpul de acum înainte.

Pentru partea civilă D., soţia supravieţuitoare, s-a arătat că a pierdut nădejdea de a avea un sprijin moral la bătrâneţe, a pierdut soţul atunci când relaţia de cuplu ar fi trebuit să aibă cea mai mare eficienţă, determinată de nevoia ajutorului fizic şi, mai ales, moral reciproc.

Partea civilă este grav bolnavă, afecţiunile medicale accentuându-se nu numai cu vârsta ci, mai ales, după nefericitul eveniment. Avea, dar mai ales are în prezent mare nevoie de ajutorul soţului pentru îngrijire. Pe lângă faptul că a pierdut acest sprijin preţios, evenimentul a făcut-o şi mai vulnerabilă, starea sa de sănătate înrăutăţindu-se constant, aşa cum rezultă din actele medicale.

S-a mai arătat că este de prisos să fie argumentată pe deplin durerea pe care o încearcă fiicele defunctului, părţile civile E. şi F., cauzată de moartea violentă şi neprevăzută a tatălui lor şi, în egală măsură, faţă de încercarea prin care trece mama lor, foarte bolnavă şi cu nevoie stringentă şi permanentă de ajutor, în urma pierderii principalului sprijin la bătrâneţe.

În acest context, s-au relevat frământările lor permanente de a asigura un echilibru între nevoia de realizare a necesităţilor materiale şi afective proprii şi familiale şi grija faţă de mama lor aflată în circumstanţe de sănătate foarte precare.

Faţă de situaţia survenită partea civilă E., aproape zilnic, după terminarea serviciului, nu mai pleacă de la domiciliu, unde locuieşte cu mama, iar sora sa care locuieşte în Arad, se deplasează în Bucureşti, în medie lunar sau la două luni, încercând să suplinească prezenţa tatălui şi să acorde îngrijirea tot mai necesară pe măsura trecerii timpului, de care are nevoie aceasta.

b1. Pentru soluţionarea acţiunii civile au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţia de martor Y. din 10 septembrie 2019; declaraţia de martor X. din 10 septembrie 2019; declaraţia de parte civilă E. din 10 septembrie 2019 şi înscrisuri reprezentând chitanţă nr. x/03 noiembrie 2016 E. - contribuţie deces Protoieria Sector V Capitală - 500 RON; chitanţă nr. x/02 noiembrie 2016 E. - Cimitirul Domneşti - 759,36 RON; bonuri fiscale pomeni (3.426,05 RON); documente medicale partea civilă D..

b2. daunele materiale solicitate de partea civilă E.

Instanţa de fond a reţinut că partea civilă E. a solicitat prin cererea de constituire ca parte civilă obligarea părţii responsabile civilmente la plata sumei de 25.000 RON. Prin notele scrise în care a defalcat cheltuielile efectuate, partea civilă E. a micşorat cuantumul daunelor materiale solicitate până la cuantumul sumei de 22.300 RON (fiind exclusă suma de 2.700 RON reprezentând ajutorul de înmormântare primit de la autorităţile locale). Cu ocazia audierii partea civilă, E. a indicat că a primit un ajutor financiar în cuantum de 4.300 RON de la inculpatul A., pentru acoperirea cheltuielilor pricinuite de decesul victimei C.. Aşadar până la concurenţa sumei de 4.300 RON primită de la inculpatul A. prejudiciul material solicitat nu îndeplineşte condiţia să nu fi fost reparat încă, motiv pentru care va fi analizat un cuantum al daunelor materiale de până la 18.000 RON.

La stabilirea cuantumului daunelor materiale, instanţa a apreciat asupra cuantumului total al cheltuielilor de înmormântare şi pomenire, prin prisma; actelor doveditoare coroborate cu declaraţiile audiate cu privire la acest aspect.

Partea civilă E. a ataşat la dosar înscrisuri în cuantum total de 4690 RON [chitanţă nr. x/03 noiembrie 2016 E. - contribuţie deces Protoieria Sector V Capitală - 500 RON; chitanţă nr. x/02 noiembrie 2016 E. - Cimitirul Domneşti - 759,36 RON; bonuri fiscale pomeni (3.426,05 RON)].

Deşi nu există documente justificative pentru fiecare pomenire în parte, instanţa constată că partea civilă E. a suportat cheltuielile aferente datinilor creştineşti de pomenire făcute la perioadele de timp rituale [cu ocazia înmormântării, la 9 zile, la 40 de zile, la 3 luni, 6 luni, 9 luni şi apoi din an în an]. Astfel cum rezultă din declaraţiile coroborate ale martorei Y. şi ale părţii civile, doar două dintre aceste pomeni au fost organizate la restaurant, fără însă a fi prezentate înscrisuri doveditoare.

Astfel, instanţa a apreciat că au fost efectuate cheltuieli, acesta reprezentând un mod decent de a comemora o rudă foarte apropiată şi iubită, ce a decedat violent. De altfel, instanţa a opinat că ar fi total inechitabil să se pretindă soţiei în vârstă de 78 de ani şi celor două fiice ca, în momentele de maximă tristeţe pricinuite de comemorarea morţii celui dispărut, să se îngrijească în principal de solicitarea de chitanţe şi bonuri fiscale pentru procesul penal.

Instanţa a apreciat că suma de 13.310 RON pentru care nu există înscrisuri doveditoare este proporţională în raport cu numărul de participanţi indicaţi de martorul Y. şi partea civilă E., iar calculul defalcat al sumelor întăreşte convingerea instanţei că asemenea cheltuieli au fost făcute pentru pomenirile creştine ale defunctului.

b3. daunele morale solicitate de părţile civile D. (în calitate de soţie supravieţuitoare a victimei C.), E. (în calitate de fiică a victimei C.) şi F. (în calitate de fiică a victimei C.)

Acţiunea inculpatului a avut ca rezultat decesul victimei C. la vârsta de 80 de ani. Instanţa a reţinut că pierderea suferită prin decesul victimei dă contur prejudiciului neevaluabil pecuniar. C. civ. român deschide, explicit, posibilitatea, pentru instanţa de judecată, de a acorda despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei (art. 1391 alin. (2) C. civ.) - prejudiciul de afecţiune. Rezultă că se instituie o prezumţie a existenţei legăturii afective între victimă şi respectiv, rude şi afini, în ordinea arătată.

Faţă de circumstanţele concrete ale speţei, instanţa a reţinut că în materia prejudiciului afectiv o restitutio in integrum nu este posibilă.

Raportat la mijloacele de probă administrate pe latură civilă, instanţa a stabilit o strânsă legătură afectivă între părţile civile şi victima C..

Astfel, D., în calitate de soţie supravieţuitoare a victimei, împărţea viaţa cotidiană cu victima, locuind împreună, avea o legătură afectivă profundă, motiv pentru care i-a fost tulburat cursul firesc al vieţii ca urmare a accidentului de circulaţie, pierderea soţului cauzându-i o tulburare depresiv anxioasă. Cu toate acestea, instanţa nu a putut stabili o cauzalitate directă între agravarea bolii cronice de care suferă partea civilă D. (diabetul zaharat de tip 2 fiind disfuncţie endocrină, legată de secreţia de insulină a pancreasului) şi decesul soţului.

Partea civilă E., în calitate de fiică a victimei, întrucât locuia în acelaşi oraş, îşi vizita părinţii cel puţin săptămânal, iar partea civilă F., în calitate de fiică a victimei care locuia în alt oraş, păstra legătura cu victima fie telefonic, fie prin vizitele anuale ale victimei în oraşul Arad, fie vizitând pe părinţi în Bucureşti.

Cumulând criteriul rudeniei, criteriul existenţei relaţiei afective păstrate, vârsta la care a survenit decesul victimei şi caracterul violent al morţii, cele trei părţi civile au fost prejudiciate moral.

Pe cale de consecinţă, cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanţa a avut în vedere ca acesta să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie nici "amenzi" excesive pentru autorul daunelor şi nici venituri nejustificate pentru rudele victimei.

Statuând în echitate, instanţa a apreciat că sumele de 30.000 euro pentru soţia supravieţuitoare, respectiv câte 20.000 de euro (echivalentul în RON calculat la cursul BNR de la data efectuării plăţii)., reprezentând daune morale, sunt rezonabile şi justificate, urmând a admite în parte acţiunile civile sub acest aspect.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul A., părţile civile F., E., D. şi partea responsabilă civilmente SC B. SA.

Apelantul inculpat A., prin motivele scrise de apelant-solicitat

- achitarea în baza art. 16, alin. (1), lit. a), raportat la art. 17, alin. (2) din C. proc. pen.

- achitarea în baza art. 16, alin. (1), lit. d), raportat la art. 17, alin. (2) din C. proc. pen.

- reanalizarea şi reaprecierea probatoriului administrat în cauză, având în vedere declaraţiile martorilor, adresa nr. x/18 ianuarie 2019, aflată la pag. 109 din dosarul de fond, eliberată de Administraţia Străzilor Bucureşti, ce conţine Planul de situaţii din proiectul tehnic avizat de Comisia Tehnică de Circulaţie din Cadrul P.M.B., raportul de expertiză medico-legal, dar şi raportul de expertiză extrajudiciar privind dinamica producerii accidentului întocmit în data de 17 ianuarie 2020 de expert CC., cu privire la dinamica producerii accidentului şi deficienţele ce privesc poziţionarea indicatoarelor şi a marcajului pietonal din intersecţia în cauză şi nu în ultimul rând procesul-verbal de cercetare la faţa locului, cu deficienţele arătate.

Apelantul a arătat că nu a fost niciodată amendat pentru neacordare de trecere pietonilor şi că situaţia din dimineaţa de 27 octombrie 2016 nu putea fi prevăzută oricâte diligente ar fi depus, faţă de experienţa de a conduce acumulată în decursul timpului, dar nici o altă persoană normală ce s-ar fi aflat în aceleaşi condiţii nu ar fi putut prevedea urmările petrecute.

Efectuarea unei noi expertize se impunea având în vedere complexitatea ansamblului probator, deficienţele şi neconcordanţele sesizate pe parcursul urmăririi penale.

Având în vedere natura infracţiunii ce face obiectul prezentei cauze, provocată printr-un accident rutier, instanţa de fond nu era în măsură să aprecieze întreg ansamblul probator, fără un ajutor de specialitate, respectiv un expert, care să interpreteze întreg ansamblul probator administrat, pe baza unor mijloace tehnice de ultimă generaţie pentru a determina producerea accidentelor, din care să rezulte în mod cât mai precis cum s-a petrecut accidentul, în ce condiţii, dinamica acestuia şi dacă din modul în care s-a produs, putea fi prevăzut de către şoferul autoturismului sau nu, deoarece fapta se săvârşeşte într-un timp relativ foarte scurt, nu este previzibilă, iar cei care ar putea observa integral această acţiune sunt foarte puţini, iar faţă de rapiditatea cu care se desfăşoară pot apărea foarte multe deformări ale percepţiilor vizuale sau celelalte percepţii senzoriale fiind în parte alterate din cauza factorilor umani, condiţii meteo, zi noapte, poziţia (locul), etc.

Expertul are un rol determinant în acest gen de infracţiuni, în sensul în care pe baza experimentelor şi a calculelor, reuşeşte să determine şi să facă legătura dintre toate probele existente la dosar certe sau incerte, în funcţie de cum au putut fi percepute, descrise sau identificate prin procesul-verbal de cercetare la faţa locului, în măsura în care au fost alterate sau nu.

- modelele de comparaţie sunt foarte vechi având cu totul alte caracteristici (din anii 1970 - 1990); lipsesc anumite repere sau elemente esenţiale ce nu au fost trecute în procesul-verbal de cercetare la fata locului, sau au fost trecute în mod greşit;

- declaraţia expertului de la pag. 65 - 66, care afirmă, faţă de precizările formulate de inculpat privind mutarea autoturismului înainte de sosirea echipei care a efectuat cercetarea la faţa locului, că nu s-a luat în considerare acest aspect la stabilirea locului de impact şi nici la estimarea vitezei de deplasare a autovehiculului marca x."

- dar nu în ultimul rând având în vedere declaraţia martorului W., care întăreşte afirmaţiile apelantului că ar fi mutat maşina din loc, înapoi pe o distanţă de 5 metri, pentru a debloca traficul, dar şi pe ale poliţistului care a ajuns primul la faţa locului în acea dimineaţă.

Pornind de la precizarea făcută de domnul expert L., în şedinţa din data de 19 martie 2019, "am efectuat aproximativ 900 de expertize după ce am efectuat-o pe aceasta până în prezent", apelantul a considerat că există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea expertului este afectată, acesta fiind unul dintre cei cinci experţi judiciari numiţi de către organele de poliţie şi parchetele din ţară, pentru a face expertize specialitatea "Dinamica producerii accidentelor".

Nu în ultimul rând are în vedere funcţia ocupată de apărătorul părţilor civile care, până în anul 1999, era Şef al Brigăzii de Poliţie Rutieră,

Deficienţele raportului de expertiză efectuat de exp. L. au pornit, în opinia apărării, de la faptul că nu a luat în calcul probele administrate în cauză

b). A doua critică formulată de apelantul inculpat A. a vizat faptul că instanţa de fond a soluţionat cauza doar în baza declaraţiilor de martori, preluând în mod nejustificat doar fraze sau pasaje din declaraţiile acestora, fără a păstra sensul şi întreg ansamblul contextului, pentru a face o raportare concretă şi din punct de vedere al persoanei care a perceput cele declarate, referitor la poziţia în care era, ce ar fi putut să perceapă şi ce nu, gradul de inteligenţă şi aptitudinile acestora, etc.

Pentru a determina o interpretare cât mai exactă a probelor administrate în cauză, apelantul a considerat că este necesar ca analiza acestora să pornească prin a se compara pe cât posibil probele de acelaşi gen, în primă parte pentru a vedea în mod clar care dintre acestea sunt certe sau incerte şi dacă pot duce la aflarea adevărului.

Astfel în mod concret s-a procedat la compararea acestora cu alte probe, certe de alt gen, care sunt certe şi reflectă adevărul, pe bază de silogisme, metodă logică, urmând ca ulterior după ce se va demonstra certitudinea acestora sau care dintre acestea sunt adevărate sau nu, vor fi comparate cu probele tehnice care au vizat aceleaşi aspecte, cu precizarea că nu se va mai lua în calcul raportul de expertiza efectuat de exp. L. la urmărire penală dar nici orice alte aspecte din aceasta.

A mai învederat că a mai analizat probele din punct de vedere al situaţiilor certe ce rezultau din toate probele, respectiv că afară era întuneric, partea carosabilă umedă, etc.

Apelantul inculpat A. a considerat că, pentru o mai bună analiză, având în vedere şi aprecierile făcute de instanţa de fond era necesar să sublinieze importanţa martorilor în funcţie de persoana acestora,

- Martorul W. are permis de conducere, studii superioare, locuieşte în vecinătatea intersecţiei, la aproximativ 15 m distanţă, de profesie este poliţist, iar felul în care a perceput accidentul şi momentele de dinainte sau după sunt mult mai complexe şi mai bine conturate în memorie, fără prea multe erori de percepţie, chiar dacă nu le-a perceput în mod direct cu toate simţurile, ci doar parţial cu o parte din simţuri, respectiv cu cele orientative şi auditive, toate acestea coroborate şi cu faptul că este unicul martor care a perceput incidentul de pe trecerea de pietoni, în calitate de pieton, şi nu ca noi ceilalţi participanţi la trafic (martori) din autoturisme în mişcare, iar efectele de deformare a percepţiilor sunt foarte mici aproape inexistente; cunoaşte foarte bine parametrii, distanţele şi problemele (deficienţele) din intersecţie deoarece în mare parte, de câte ori vine sau pleacă de acasă trece prin aceasta; totodată declară că în această intersecţie se întâmplă foarte multe accidente din cauză că este prost semnalizată şi are o vizibilitate redusă, sau alte deficienţe.

- Martorul H. are permis de conducere, studii medii, este şomer, nu locuieşte în zonă, cunoaşte intersecţia din punct de vedere al unui şofer, cu precizarea că a fost la faţa locului în acea dimineaţă pentru scurt timp, după care a plecat, din cele declarate rezultă că nu cunoaşte prea bine intersecţia şi nu a revenit cel puţin sa revadă intersecţia respectiv, parametrii, distanţele şi nici deficienţele din această, imaginea din momentul accidentului nu este parţial clară, cu deficienţe din punct de vedere al percepţiilor senzoriale, care au apărut în fapt după prima declaraţie când a fost chemat a doua oară la declaraţii (dintr-o stare de supărare posibil), acesta începe să afirme aspecte care să le înrăutăţească pe cele existente (din punctul subsemnatului de vedere), să nege aspecte deja declarate, sau să refuze să declare, ori să declare parţial aspecte, în funcţie de această setare de supărare pentru că a fost chemat de mai multe ori în calitate de martor, sau din alte motive necunoscute apelantului.

- martorul I. - nu locuieşte în Bucureşti, nu are studii, nu are permis de conducere, este zilier, este de etnie rromă, a trecut ocazional prin acea intersecţie doar atunci, deci nu o cunoştea, a perceput accidentul de pe bancheta din spatele şoferului pe timp de noapte, tot cea ce cunoaşte în afară de aceste percepţii poate fi de la discuţiile pe care le-a avut cu acesta în acea dimineaţă la faţa locului, dar şi prin propriile simţuri după ce s-a coborât din maşină, până a plecat însoţit de martorul K..

- martorul J. - martor asistent prezent la faţa locului în momentul desfăşurării cercetării la faţa locului, taximetrist, nu a văzut accidentul, cunoaşte că s-a produs un accident cu victimă de la domnii poliţişti, care l-au rugat să fie martor asistent.

Apărarea a arătat în continuare care sunt aspectele certe care rezultă din declaraţiile martorilor:

1) Aspecte certe susţinute de martorul H., confirmate de către martorul W., dar şi de celelalte probe din dosar. "Apropiindu-mă trecerea de pietoni, am fost nevoit a opri deoarece nu puteam înainta ... La un moment dat a apărut spontan pe trecerea de pietoni un bătrân alergând, care a traversat trecerea de pe sensul său de mers, iar în continuare a început a traversa tot în alergare şi celălalt sens, moment în care a fost lovit de un autoturism de culoare alba Marca x la nivelul picioarelor, fiind proiectat la o distanţă de aproximativ 2 - 3 m în faţă pe trotuar. Bătrânul nu a mai avut nici o reacţie. Am oprit în faţa trecerii de pietoni ... Menţionez că pietonul a trecut trecerea în alergare, fără a se mai asigura".

2) Aspecte incerte din declaraţia martorului H., neconfirmate de martorul W. dar nici de celelalte probe, chiar dacă sunt confirmate de celelalte declaraţii ale martorului H. sau nu precizez că autoturismul de culoare albă marca x avea aproximativ 50 km/h.

Acest aspect nu este confirmat de nici o probă din dosar şi nici nu a mai fost afirmat în alte declaraţii ale - Ulterior, şoferul auto a reuşit a opri în aproximativ 2 - 3 metri după trecerea de pietoni". "Menţionez că pietonul a traversat trecerea în alergare ..."

Apărarea a arătat că acest aspect este adevărat parţial, în sensul că victima a traversat strada pe trecerea de pietoni doar pe sensul acestuia, nu şi pe sensul opus a trecerii de pietoni, deoarece acest aspect a fost contrazis de declaraţia martorului W. rezultând că "dinspre complex pe diagonală a ţâşnit în viteză o persoană îmbrăcată în culori închise. Când spun că a ţâşnit aceasta avea o alergare uşoară, nici ca cea a unui atlet, dar nici ca ce a unei persoane care merge mai lent. Întrucât acea persoană alerga pe diagonala trecerii de pietoni, impactul s-a produs la aproximativ 1 - 2 metri. Am aproximat această distanţă în raport de linia transversală albă care se află pe celălalt sens de mers pe trecerea de pietoni, ... Eu am urmărit cu privire pentru că eram mirat că aleargă ... pot să indic faptul că victima era la momentul la care a început traversarea între stâlpul existent din fotografia nr. 3 de la dosar U.P. şi capătul trecerii de pietoni, începând alergarea pe trecerea de pietoni către magazinul AA. în diagonală. Nu am observat victima în mod direct că se afla pe în afara marcajului, este o presupunere a mea în raport de cele indicate până acum", dar şi de celelalte probe, care indică că accidentul ar fi avut loc după trecerea de pietoni, inclusiv din declaraţia sa dată la 25 octombrie 2019, în care nu mai era sigur pe dumnealui şi a afirmat că "nu am măsurat cu exactitate, nu am putut să observ traiectoria exactă a pietonului, însă consider că datorita locului unde eram oprit, impactul s-a produs pe trecerea de pietoni".

Totodată a mai arătat apelantul că anterior martorul H. a văzut deformat anumite aspecte din faza accidentului, respectiv că victima a fost aruncată la 2 - 3 metri în faţă pe trotuar, fără să reţină în mod clar locul de unde a fost proiectată (fiind reţinut în mod fals că de la trecerea de pietoni), că ulterior şoferul auto a reuşit a opri în aproximativ 2 - 3 metri după trecerea de pietoni (fals deoarece autoturismul a fost oprit la 10,70 metri de trecerea de pietoni, ulterior dat înapoi, la aproximativ 5,70 m de la trecerea de pietoni), aspecte infirmate şi de măsurătorile efectuate la faţa locului dar şi de declaraţiile martorilor,

3). Aspecte certe din declaraţia martorului H., confirmate de martorul W. dar şi de celelalte probe. - "După trecerea de pietoni, se afla un alt autoturism staţionat ..."

A învederat apelantul inculpat A. că aceste aspecte sunt adevărate parţial, deoarece - martorul W. a afirmat că: "... maşina care trecea din dreapta pe celălalt sens de mers, nu ar fi putut să pătrundă în intersecţie pentru că aici exista deja mai multe maşini oprite ale căror şoferi aveau intenţia de a pătrunde în stânga pe şos. Chimirului.

În celelalte declaraţii ale martorului H. confirmă "... că în momentul în care a ajuns în la trecerea de pietoni dinaintea străzii Chimirului, întrucât în faţă se aflau 3 - 4 maşini care blocau intersecţia, am oprit înainte de trecerea de pietoni ..."

Astfel a relatat apelantul că a fost în situaţia în care din afirmaţiile martorilor rezultă că înainte de intersecţia cu strada x, erau mai multe maşini, respectiv 3 - 4 care doreau să facă stânga care staţionau şi nu doar o maşină.

Declaraţia martorului W. care a traversat pe partea dreaptă a sensului de mers - "eu am traversat la aproximativ 70 cm. de capătul trecerii de pietoni dinspre parc", rezultă că trecerea ar fi fost ocupată parţial de maşinile care aşteptau să vireze la stânga pe str. x, iar pietonii puteau trece doar pe o parte din trecere. - "lovit ... la nivelul picioarelor, fiind proiectat la o distanţă de aproximativ 2 - 3 metrii în faţă pe trotuar".

Aceste aspecte au fost adevărate, deoarece: se coroborează cu celelalte declaraţii, expertiza medico-legală şi măsurători din cadrul procesului-verbal de cercetare la faţa locului, că victima a fost lovită mai întâi la nivelul picioarelor, după care a fost proiectată aproximativ 2 - 3 metri de la loc impactului în faţă şi în lateral pe trotuar, luând în calcul şi faptul că martorul H. a văzut deformat anumite aspecte din faza accidentului, aşa cum a arătat apelantul prin explicaţiile date anterior.

4) Aspecte certe din declaraţia dată la instanţă a martorului H. (25 octombrie 2019), infirmate de către martorul W., dar şi de inculpatul A.:

• H. - "Menţionez că înainte să treacă victima pe trecerea de pietoni, din partea stângă nu am văzut alte persoane pe trecere. W. - " Am trecut strada pe trecerea de pietoni care se afla în imediata apropiere a intersecţiei dintre sos. Sălaj şi str. x, pe şos. Sălaj ... maşina care venea foarte încet spre intersecţia cu str. x ... "

A. - "... Am revenit în banda mea de mers, la aproximativ 60 - 70 m de intersecţia cu str. x, acum în acest moment am observat una sau două persoane care traversau strada dinspre str. x, spre Plopeni, de la dreapta spre stânga"

Acest aspect este unul dintre cele mai importante, deoarece duce în mod direct la aflarea adevărului dar şi modul de percepere al celor prezenţi, la faţa locului:

Martorul H. nu l-a văzut pe martorul W. traversând strada, iar 4 martorul W. nu m-a văzut când mă îndreptam spre trecerea de pietoni.

- Dacă martorul H. nu l-a văzut pe martorul W. traversând pe trecerea de pietoni, iar acesta a traversat înaintea victimei, înseamnă că acesta, nu se afla la trecerea de pietoni, ci urma să ajungă în intersecţie, are probleme cu vederea, sau iluzia optică formată a fost destul de puternică încât nu a putut vedea pe martorul W., care trecea prin faţa sa.

- Motivul pentru care martorul W. nu a văzut nici o maşină când s-a asigurat din partea stângă să treacă strada, este datorită faptului că apelantul la acel moment depăşea autobuzul aflat în staţie, după care a revenit în banda de mers (cu precizarea că în acea zonă este linie discontinuă pe axul drumului).

Totodată, făcând referire la aceste aspecte apelantul a pus în discuţie următoarele ipoteze:

- Dacă martorul H. nu l-a văzut pe martorul W. traversând strada, cum a văzut autoturismul apelantului la aproximativ 30 m cât timp în faţa acestuia erau două sau trei autoturisme încadrate pe partea stângă a benzii sale de mers, şi cat timp vedea şi victima care venea din partea dreaptă (fapt imposibil).

- Dacă martorul H. nu l-a văzut pe martorul W. traversând pe trecerea de pietoni, s-a demonstrat că primul se afla la o distanţă apreciabilă înainte de trecerea de pietoni, ajungând la trecerea de pietoni mai târziu, când victima se afla pe la mijlocul străzii, fapt ce l-a făcut să vadă şi impactul care s- a petrecut după trecerea de pietoni, iar fapt ce denotă că acesta m-a văzut când eram oprit la trecerea de pietoni în cauză ci nu înainte de aceasta, fiindu-i obstrucţionată vederea de maşinile din intersecţie de pe sensul acestuia, care voiau să facă stânga.

Apelantul inculpat A. a arătat că din susţinerile analizate anterior rezultă foarte clar că martorul H. nu era oprit la trecerea de pietoni, când a început să traverseze victima şi era poziţionat mult mai în spate, după care s-a apropiat de trecere, a văzut maşina apelantului, ulterior impactul care s-a petrecut după trecerea de pietoni pe celălalt sens de mers, după care a oprit la trecerea de pietoni, realitate petrecută, care se coroborează şi cu locul unde a fost găsită victima, dar şi cu susţinerile acestuia, că victima a căzut la 3-4 m după impact pe trotuar.

5. Aspecte infirmate din prima declaraţie a martorului H., faţă de celelalte declaraţii ale sale şi aspecte care se contrazic în declaraţiile martorului H..

- "... menţionez că pietonul a traversat trecerea ... fără a se mai asigura."

Această susţinere din prima declaraţie a martorului H., confirmată de martorul W., nu a mai fost susţinută în a doua declaraţie dată de către acesta, susţinând că nu îşi mai aduce aminte "... dacă s-a asigurat în prealabil ..."

- A învederat apelantul că în declaraţia din data de 19 februarie 2019, martorul H. a susţinut următoarele: ... "da, îmi aduc aminte că o maşină a făcut stânga, nu ştiu exact ce era, iar după ce a trecut respectiva maşină am văzut maşina inculpatului nu, cei din faţa mea au plecat după ce a trecut duba", după care ulterior în declaraţia din data de 25 octombrie 2019, acelaşi martor a mai susţinut: ..."menţionez că nu îmi mai aduc aminte dacă am observat o dubă albă, pe strada x, plus că era o distanţă destul de mare până acolo, circa 15 metri".

Apelantul inculpat a indicat instanţei că din aceste două susţineri, rezultă în mod clar că şi de această dată martorul a încercat să ascundă anumite aspecte importante, fără nici o justificare, dar dacă se luau în considerare aceste susţineri a arătat că acesta a văzut autoduba ce venea din stânga sa şi că a făcut stânga, aşa cum a susţinut, totodată în mod eronat a arătat că mai întâi a trecut duba după care l-a văzut pe apelant, deoarece era imposibil ca duba să treacă înaintea apelantului, aşa cum a rezultat şi din schiţele desenate de apelant dar şi din imaginile din raportul de expertiză extrajudiciar, care reflectă în mod corect poziţia tuturor autovehiculelor din intersecţie la momentul accidentului, apelantul având prioritate de trecere deoarece venea pe un drum principal şi nu schimba direcţia de mers, din stânga urmând să facă stânga autoturismele staţionate pe contrasens, iar abia ulterior urma duba albă să facă stânga, chiar dacă ar fi vrut să-i taie calea duba nu ar fi putut trece de autoturismele ce urmau să facă stânga de pe contrasens.

A precizat apelantul că, în momentul în care martorul a negat că ar fi o dubă albă şi a indicat faptul că i-ar fi fost greu să observe ce maşini veneau din stânga, deoarece de la locul unde era oprit până în intersecţie erau aproximativ 15 metri şi de aceea nu a reuşit să observe, această situaţie a fost demonstrată că martorul nu era în intersecţie la momentul impactului ci se deplasa către intersecţie, deoarece de la trecerea de pietoni până la locul unde era duba sunt doar 4-5 metri şi puteau fi lesne observate aceste aspecte, dar din cauza faptului că se afla mai departe de trecerea de pietoni, a perceput în mod eronat cine a trecut primul prin intersecţie, apelantul sau duba, cu toate că apelantul a trecut primul prin intersecţie, iar duba ulterior după ce i-a acordat prioritate, (cu semnalele luminoase şi acustice) - aspecte ce se leagă de subiectul tratat la punctul 4.

6. Alte aspecte certe sau incerte din declaraţiile martorului H..

... "l-am văzut de la o distanţă de 30 m când eram oprit la trecerea de pietoni" ... Aspect incert având în vedere raţionamentele anterioare, cert fiind doar faptul că l-a văzut de la o distanţă de aproximativ 35 - 30 m când apelantul se afla la trecerea de pietoni ... "fără ca acesta să oprească la momentul impactului, sau să frâneze". Aspect cert confirmat şi de alte probe ... "Victima nu a fost mutată din locul unde a căzut şi nici nu s-a mişcat" ... Aspect cert confirmat de celelalte probe.

7. Aspecte certe, confirmate de cei doi martori, din declaraţia martorului W..

Prezenta autoturismelor ce urmau să facă stânga de pe contrasens;

Victima a trecut în alergare şi fără să se asigure;

Autoturismul a frânat după impact şi a oprit pe partea stângă a sensului de mers;

Victima a rămas nemişcată în poziţia în care a căzut până la venirea echipajului SMURD.

8. Aspecte incerte din declaraţia martorului W., neconfirmate de martorul H., dar confirmate de celelalte probe.

... "întrucât această persoană alerga pe diagonala trecerii de pietoni, impactul s-a produs la aproximativ 1 sau 2 metri. Am aproximat această distanţă în raport de linia transversală albă care se afla pe celălalt sens al trecerii de pietoni".

... "autoturismul care a lovit victima a oprit undeva vis a vis de magazinul AA.".

... "pentru că autoturismul său încurca traficul, intersecţia fiind foarte aglomerată, a urcat înapoi şi a dat autoturismul 5-6 m în spate cat mai aproape de bordură, în acest fel autoturismul a fost imobilizat voluntar chiar în dreptul victimei ...".

... "am mers către locul unde era acest în acel moment adică în dreptul celui de-al doilea copac de la intersecţie, cu capul pe dalele trotuarului, cu privirea uşor către str. x şi cu picioarele către stradă, fără însă a ajunge în stradă".

A precizat apelantul că există destul de multe necunoscute şi deficienţe în instrumentarea acestui proces, pornind de la simple distanţe care nu au fost * măsurate, consemnarea unor aspecte care de fapt nu există sau au fost consemnate astfel încât acestea pot induce în eroare pe cei ce le analizează dacă nu sunt interpretate prin celelalte probe, în baza unor mijloace tehnice în domeniul dinamicii producerii accidentelor. Un expert interpretează prin particularităţile, sau caracteristicile întregului ansamblu al tuturor elementelor de ordin fix sau aflate în mişcare, pornind de la semnele şi marcajele de circulaţie, participanţii la trafic (autoturismele şi pietonii), obstacolele permanente dar şi cele provizorii, momentane, care pot împiedica vizibilitatea sau luminozitatea, dar şi stimulii sonori sau cei luminoşi care pot paraliza temporar percepţiile senzoriale, sau pot distrage atenţia participanţilor la trafic şi nu în ultimul rând condiţiile meteo, sau de anotimp ori momentul zi/noapte.

A mai învederat apelantul că martorul H. afirmă că era oprit la un metru de trecerea de pietoni, iar celelalte distanţe destul de precise sunt decalate în sensul că se mută mai spre intersecţie, dar nu mai sunt în concordanţă cu celelalte repere de la faţa locului (în fapt victima a căzut la o distanţă de aproximativ 7, 20 m. de la trecerea de pietoni, iar martorul relatează că a fost aruncată din impact cam 2 - 3 metri, de unde rezultă o diferenţă de 4 - 5 metri).

Un alt aspect precizat de apelant este acela când afirmă că a văzut maşina implicată în accident de la distanţă de 30 m înainte de intersecţie, cu toate că erau maşini oprite în faţa acestuia care semnalizau stânga încadrate partea din stânga a benzii de mers, dar la întrebarea dacă a văzut duba albă din intersecţie (partea stângă) care era la o distanţă de aproximativ 5 metri de acesta, răspunde că era prea departe şi nu a văzut-o prea bine, cu toate că în situaţia dată duba albă ar fi fost mai aproape de martor fără să fie în calea acestora impedimente, acestea fiind două dintre situaţiile din care rezultă că martorul nu a fost oprit la trecerea de pietoni ci mai în spate.

c) A treia critică pe care apelantul a invocat-o a vizat eroarea şi cazul fortuit, prin faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere şi nu a analizat adresa nr. x/18 ianuarie 2019, aflată la pag. 109 din primul dosar pe fondul cauzei, eliberată de Administraţia Străzilor Bucureşti, ce conţine Planul de situaţii din proiectul tehnic avizat de Comisia Tehnică de Circulaţie din Cadrul P.M.B., din care rezultă în mod clar cum trebuie să fie amplasate şi poziţionate, presemnalizarea, semnalizarea şi marcajul trecerii de pietoni, din intersecţia străzilor: şos. x, cu str. x, conform normelor legale în vigoare.

Având în vedere această adresă a arătat apelantul că a fost în situaţia în care două probe certe au intrat în contradicţie, respectiv prima care indica cum trebuiau amplasate şi poziţionate presemnalizarea, semnalizarea şi marcajul trecerii de pietoni, cu a doua probă certă, respectiv fotografiile efectuate la faţa locului în dimineaţa accidentului, care indică că presemnalizarea, semnalizarea şi marcajul trecerii de pietoni erau faptic la faţa locului, dar erau amplasate greşit după cum urmează:

- semnele şi marcajul nu respectau distanţele unde trebuiau poziţionate;

- au fost asociate în mod greşit două semne de circulaţie (alăturate- oprirea interzisă cu presemnalizarea trecerii de pietoni), cât timp în planul de situaţie erau prevăzute separat,

- poziţia acestora era greşită deoarece au fost puse unul peste altul, oprirea interzisă la distanţa normală de pământ, iar presemnalizarea trecerii de pietoni peste aceasta, fapt ce o făcea să fie cu mult mai sus decât poziţia normală în care putea fi lesne observată de conducătorii auto, mai ales pe timp de noapte când lumina farurilor nu ajungea să lumineze şi acest indicator aşezat mai sus, neputând fi observat de participanţii la trafic, respectiv şoferii de autoturisme.

- marcajul trecerii de pietoni era trasat greşit mai înapoi către intersecţie;

- semnul trecerii de pietoni amplasat la sfârşitul trecerii de pietoni şi nu la începutul trecerii.

Aceste anomalii create în trafic, defecte au contribuit la inducerea apelantului în eroare, alături de alte situaţii create de traficul ce se desfăşura la acea oră (cele trei maşini care aşteptau să vireze la stânga şi obturau mare parte din trecerea de pietoni), care m-au indus în eroare s-au împiedicat să văd sau să 4 prevăd cele petrecute.

A arătat apelantul că instanţa nu a avut în vedere şi celelalte aspecte discutate anterior, iar posibilitatea evitării accidentului îi revenea, în situaţia în care ar fi putut să prevadă accidentul, circulând cu o viteză legală şi dacă ar fi putut observa pietonul în timp util, fapt imposibil în condiţiile date, oricât de precaut ar fi fost şi orice stil de condus preventiv l-ar fi abordat.

În ce priveşte considerentele primei instanţe, apelantul a arătat următoarele:

Faţă de susţinerile Curţii din motivele hotărârii, ce privesc persoana apelantului, a învederat că poziţia acestuia rămâne aceeaşi aşa cum a relatat-o prin memoriul formulat în data de 24 noiembrie 2017, din cadrul notei de probe la sfârşitul acesteia, când şi-a amintit în fapt mare parte din cele petrecute în dimineaţa de 27 octombrie 2016 şi memoriul formulat în data de 22 ianuarie 2019, aflat la pag. nr. 59 din primul dosar de fond, cu precizarea că toate declaraţiile acestuia reflectă aceleaşi aspecte, dar sunt incomplete sau cuprind o marjă de eroare în ce priveşte locul unde ar fi avut loc impactul cu victima, deoarece aşa cum a precizat, de la momentul în 4 care a plecat şi până aproape de a lovi victima, când apelantul a văzut-o în ultimul moment în farurile maşinii de pe contrasens nu a avut nici o percepţie vizuală, doar a ştiut de manevrele pe care le-a efectuat cu privire la a pune autovehiculul în mişcare, cu următoarele precizări pe care le-a considerat necesare pentru a se face înţeles pe deplin, respectiv: prin faptul că a încercat să ocolească victima, se înţelege o mişcare destul de rapidă şi scurtă stânga dreapta şi nu ceva de genul că a făcut dreapta şi apoi stânga, fapt care l-ar fi făcut să intre pe contrasens şi să lovească ceilalţi participanţi la trafic, sau şi mai rău să derapeze necontrolat.

Totodată apelantul a explicat de fiecare dată aceleaşi lucruri doar în alt fel pentru a se face înţeles, având în vedere deficienţele sau interpretările eronate reţinute în mod voit prin raportul de expertiză efectuat la urmărirea penală, sau din cauza mijloacelor tehnice destul de vechi prin care s-au pus în valoare parte din probele administrate şi nu a încercat să-şi îmbunătăţească situaţia.

În continuare apelatul inculpat A. a precizat că a pus în discuţie motivele sentinţei de fond, printre care cele care i-au dus la dezbaterile 4 anterioare, dar în special strict cele apreciate de către instanţa de fond (în aceeaşi ordine) şi care au prezentat o importanţă majoră în dezbaterea apelului.

Apelantul a considerat că se află în situaţia prevăzută de art. 31 din C. pen., respectiv cazul fortuit, deoarece oricâte diligente ar fi depus nu putea să prevadă acest rezultat şi nici orice altă persoană care s-ar fi aflat în locul acestuia nu putea, având în vedere condiţiile de trafic, oprirea neregulamentară a autoturismelor pe trecerea de pietoni, efectele amplasării defectuoase a indicatoarelor şi a marcajului pietonal, în momentul în care intersecţia este aglomerată, şi nu în ultimul rând victima care trece strada, fără să se asigure, în viteză, îmbrăcată în haine închise la culoare.

Apelantele părţi civile D., E. şi F., prin motivele scrise de apel au solicitat: admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie admise cererile acestora.

Apelantele părţi civile au considerat că instanţa de fond a individualizat greşit pedeapsa aplicată inculpatului A. având în vedere natura, gravitatea, şi rezultatul faptei sale, precum şi conduita după săvârşirea infracţiunii.

Apelantele părţi civile au învederat că, în cadrul procesului, atitudinea apelantului inculpat a fost mereu oscilantă, atunci când a explicat dinamica producerii accidentului, dorinţa sa permanentă fiind aceea de a prezenta distorsionat situaţia de fapt, în scopul evident de îmbunătăţire a propriei poziţii procesuale, în detrimentul aflării adevărului.

Faţă de această situaţie, părţile civile au considerat că instanţa a procedat greşit, aplicându-i inculpatului pedeapsa situată la nivelul minimului special prevăzut de lege, un cuantum mărit fiind de natură să asigure mai eficient rolul sancţiunii penale.

Apelantele părţi civile au precizat că pentru aceleaşi considerente, inclusiv cel privind aprecierea de către curtea de apel a gradului de pericol concret a faptelor inculpatului ca fiind mediu, se impunea şi stabilirea unui termen de supraveghere pe măsură, în locul celui pronunţat şi care se află, de asemenea, la nivelul minim prevăzut de art. 92 alin. (1) din C. pen.

b. Referitor la latura civilă, apelantele părţi civile E. şi F., cu toate că au suferit daune morale ce cu greu au fost redate în cuvinte, având în vedere şi chinurile prin care tatăl acestora a trecut de la momentul accidentului şi până la producerea decesului, nu au emis pretenţii materiale mai mari decât cele stabilite de instanţă, considerând că nici chiar acordarea unor sume mai mari nu ar fi în măsură să ne aducă mai multă alinare.

Aceasta, chiar dacă suferinţa acestora a fost exacerbată şi de concluziile inculpatului prin apărătorul sau, de negare a situaţiei tragice prin care au trecut şi se aflau încă, afirmând, fără cea mai neînsemnată empatie ca "victima era o persoană în vârstă, fiind un element biologic de care trebuie să se ţină cont, iar copiii sunt oarecum pregătiţi moral de ceea ce urmează a se întâmpla" (încheiere, dezbateri - pag. 5).

Părţile civile D., E. şi F. au arătat că daunele morale suferite în calitate de soţie supravieţuitoare şi, respectiv, mamă, nu au corespondent în suma acordată, aceasta fiind mult diminuată faţă de ceea ce s-ar cuveni.

Totodată, părţile civile au învederat că aşa cum rezultă din probatoriul administrat, soţul, respectiv, tatăl chiar vârsta pe care o avea, era o persoană care nu suferea de afecţiuni medicale şi care ar fi avut în faţă ani relativ mulţi de viaţă.

Prezenţa soţului asigura liniştea unei femei foarte bolnave, o suplinea în eforturile sale în cadrul gospodăriei, o conducea la medic pentru investigaţii şi tratamente etc, o îngrijea permanent, într-un cuvânt constituia un sprijin fizic şi moral foarte preţios, într-o perioadă extrem de grea a existenţei acesteia. Aşa cum a arătat, aceasta este, în prezent, grav bolnavă, mai ales ca starea sa s-a accentuat, nu numai datorită vârstei, cât, mai ales, efectului devastator resimţit în urma nefericitului eveniment,

Apelanta parte responsabilă civilmente S. C. B. SA prin motivele scrise de apel, a criticat sentinţa pronunţată, în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate părţilor civile D., E. şi F., pe care le-a considerat excesive. A învederat că stabilirea acestora trebuie să se facă în mod echitabil şi proporţional cu urmările accidentului, ţinându-se seama de faptul că ele au rolul de a compensa pierderea produsa, fără să poată constitui o sursa de îmbogăţire.

Având în vedere că, în prezenta cauză, solicită daune morale soţia şi fiicele defunctului, apelanta parte responsabilă civilmente a învederat instanţei să se observe faptul că este vorba despre un prejudiciu de afecţiune care trebuie reparat de persoana culpabilă şi în cazul căruia trebuie avută în vedere Rezoluţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr. 75/14 martie 1965, conform căreia, în caz de deces, reparaţia pentru prejudiciul de afecţiune poate fi acordată părinţilor, soţului şi copiilor victimei; chiar şi în aceste cazuri, despăgubirea este supusă condiţiei ca aceste persoane să fi avut legături de afecţiune strânse cu victima în momentul decesului.

În cazul părţilor civile, fiice ale victimei, apelanta parte responsabilă civilmente a precizat faptul că acestea se afla la vârsta deplinei maturităţi şi nu au convieţuit continuu şi permanent cu victima, aceste aspecte fiind direct proporţionale cu nivelul afectării. Astfel, a considerat că se impune reducerea despăgubirii cuvenite acestor părţi civile.

În acest context, având în vedere şi dispoziţiile art. 1391 alin. (2) C. civ., apelanta parte responsabilă civilmente a considerat că se justifică reducerea daunelor morale, având în vedere presupunerea rezonabilă că, raportat la vârsta victimei la momentul accidentului, părţile civile ar fi încercat, oricum, durerea despărţirii definitive de tatăl lor în mod natural.

Moartea unei persoane nu poate constitui prilej de îmbogăţire pentru rudele acesteia, indiferent de grad, întrucât s-ar denatura sensul juridic al 41 daunelor morale, dar şi principiile din cadrul familiei, precum şi memoria celor dispăruţi.

Cuantumul lor este dificil de stabilit, iar instanţei de judecată revine misiunea ca, la calculul sumelor ce vor fi acordate cu acest titlu, să ţină seama de. efectul compensatoriu pe care asemenea sume trebuie să îl aibă, iar nicidecum ca aceste sume să se constituie în amenzi excesive pentru autorii daunelor ori venituri nejustificate pentru victime.

Acordarea acestor daune morale tinde să acopere un prejudiciu moral necuantificabil pecuniar şi, de aceea, întinderea lor nu trebuie să fie excesivă, ci doar să compenseze într-un fel pierderea produsă, pentru a nu se transforma, în caz contrar, într-o sursă de îmbogăţire. Astfel, indemnizaţia acordată pentru repararea prejudiciului moral trebuie să reprezinte o reparare a acestuia în sensul unei compensaţii sau satisfacţii compensatorii.

Partea responsabilă civilmente a apreciat că suma acordată nu poate depăşi graniţele unor daune morale rezonabile şi funcţia pe care aceste daune morale o au - aceea de compensare pentru partea civilă care a fost supusă unor suferinţe psihice.

Pornind de la faptul că orice infracţiune are ca subiect pasiv şi statul, este necesar să se asigure o justă corelare între latura penală şi latura civilă a reparării prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunii.

Astfel, dacă pentru atingerea adusă ordinii de drept penal statornicită de către stat prin norme specifice, s-au prevăzut pedepse care să fie corelate cu şi să tina seama de gravitatea infracţiunii, aşadar de gravitatea prejudiciului adus statului în calitate de subiect pasiv al infracţiunii atunci, într-o ordine logică, firească, în latura civilă, pentru evaluarea prejudiciilor cu caracter moral (care nu pot fi cuantificate pe baza de documente, evaluări tehnice, preturi) aduse persoanelor prin aceeaşi infracţiune, trebuie sa se tina seama şi de nivelul pedepsei aplicate efectiv (individualizate) autorului infracţiunii respective.

La soluţionarea unor asemenea cereri de despăgubiri, trebuie să se ţină seama şi de faptul că infracţiunea a fost săvârşită din culpă, iar nu cu intenţie. Partea responsabilă civilmente a considerat că la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale, acest aspect are o mare relevanţă, aşa cum a arătat mai sus.

Partea responsabilă civilmente a reţinut, cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. în acest caz, cuantumul daunelor morale se stabileşte prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele, măsura în care le-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. însă, toate aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimelor.

Totodată, a mai precizat că instanţa de judecată trebuie să aibă în vedere la acordarea daunelor morale şi unele criterii obiective, de exemplu raportarea pretenţiilor la condiţiile socio-economice individuale ale părţilor civile precum şi la nivelul general (venitul mediu la nivel naţional etc), astfel încât stabilirea unui cuantum al despăgubirilor să aibă o susţinere obiectivă care să constituie baza pe care se formează intima convingere a judecătorului. în nici un caz, instanţa nu trebuie să se limiteze la a acorda nemotivat, integral sumele solicitate, validându-le necondiţionat.

Astfel, partea responsabilă civilmente nu a contestat suferinţa provocată părţilor civile, dar nivelul daunelor morale trebuie să fie în limite rezonabile, în concordanta cu jurisprudenţa în materie, cu venitul mediu pe cap de locuitor şi cu nivelul general de dezvoltare economica a României.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate, în ceea ce priveşte latura civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 408 şi urm. din C. proc. pen.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti în apel, la termenul de la 9 iunie 2020 au fost admise următoarele probe:

- cererea de probe formulată de apelantul inculpat A. dispunându-se audierea martorilor H., W.;

- a fost prorogată pronunţarea asupra probei privind expertiza judiciară după administrarea probei cu martori;

- proba cu înscrisuri solicitată de părţile civile (actele medicale la dosarul cauzei privind-o pe soţia supravieţuitoare D. şi certificatul medico - legal psihiatric nr. A2/6716 din 7.12.2015 privindu-1 pe C.).

Martorul H., audiat de instanţa de apel, a declarat următoarele:, Menţin declaraţiile date anterior în care am spus adevărul.

Se îngâna ziua cu noaptea. Era întuneric afară. În faţa mea erau 2 - 3 maşini. O maşină din faţă făcea stânga. S-au oprit toţi. Eu m-am oprit în faţa trecerii de pietoni şi am aşteptat să se pună în mişcare celelalte maşini.

Eram pe strada x.

La un moment dat am văzut pe partea dreaptă pe cineva. În întuneric nu se distingea cine e, ce vârstă are, care a traversat prin faţa maşinii mele. După aceasta am văzut venind din faţă, în interval de două secunde, o maşină care l-a lovit pe respectivul care a traversat şi l-a aruncat în sus şi a căzut pe partea cealaltă a carosabilului. Persoana care a traversat se afla pe trecerea de pietoni.

Trecerea de pietoni era semnalizată, marcajul fiind vizibil.

Întrebări formulate de către reprezentantul Ministerului Public:

Întrebare:dacă impactul propriu zis dintre autoturism şi pieton a avut loc pe marcajul trecerii de pietoni sau după marcaj? Răspuns: Era pe trecerea de pietoni. S-a petrecut chiar în faţa mea. întrebări formulate de către apărătorul ales al apelanţilor părţilor civile:

Întrebare: dacă între momentul în care a oprit la trecerea de pietoni şi momentul accidentului a mai traversat şi altcineva pe trecerea de pietoni? Răspuns: nu a mai traversat nimeni.

Întrebări formulate de către apărătorul ales al apelantului inculpat A.:

Întrebare: dacă maşinile care erau în faţa sa ocupau o parte din trecerea de pietoni? Răspuns: erau în faţa mea maşini, dar eu oprindu-mă în faţa trecerii de pietoni, celelalte maşini erau după trecerea de pietoni.

Întrebare: dacă aţi observat unde a căzut victima? Răspuns: am sunat la 112, am ajuns la victimă şi era lângă un copac. Nu am numărat copacii de pe stradă. Până când a venit salvarea victima nu a fost mutată. Victima era plină de sânge.

Întrebare: dacă victima s-a asigurat când a traversat, era vizibilă pe trecerea de pietoni? Răspuns: eu am văzut victima foarte târziu cu coada ochiului. Era foarte târziu, alerga. Fiind întuneric, se lumina de ziuă, am văzut farurile care luminau şi mi-am dat seama că nu mai există cale de întoarcere, în sensul că maşina care venea din sens opus urma să îl lovească. Eu eram oprit cu maşina la trecerea de pietoni, mă uitam în faţă să vad de ce s-a blocat circulaţia şi nu am observat dacă s-a asigurat sau nu victima.

Întrebare: dacă din partea dreaptă a intersecţiei venea vreo maşină? Răspuns: eram la 3 - 4 maşini distanţă de intersecţie. Nu aveam cum să observ aşa ceva?

Martorul W., audiat de instanţa de apel, a declarat următoarele:

"Menţin declaraţiile date anterior în care am spus adevărul.

Trebuia să plec la serviciu. Locuiesc în acel bloc, la parter aflându-se un magazin. Trecerea de pietoni este poziţionată la 20 m stânga cum cobor din scara blocului. M-am dus la trecerea de pietoni pentru că pe partea cealaltă aveam maşina parcată. M-am asigurat din stânga ca nu vine nicio maşină. Nu am văzut decât un RATB oprit. în dreapta se vedea o maşină în depărtare, dar am considerat că pot traversa pentru că maşinile care veneau pe celălalt sens virau stânga. Erau una sau două maşini care urmau să vireze pe strada x considerat că maşina care se vedea în depărtare urma să încetinească viteza. După ce am trecut strada pe celălalt trotuar. Trecerea de pietoni are o lungime de 2-3 m, sunt foarte multe maşini care virează pe strada x din direcţia Pucheni, aşa încât eu trec prin extremitatea trecerii pentru că mă protejez, existând un unghi mort al vizibilităţii. Am trecut pe celălalt trotuar. După ce am făcut un pas, doi, pe lângă mine a trecut o persoană îmbrăcată în haine închise la culoare, alergând, pe direcţia diagonală. Persoana respectivă a trecut prin dreapta mea, pe diagonală. A început să treacă pe trecerea de pietoni, în diagonală, cu intenţia să traverseze.

La un moment dat am mai făcut circa un pas şi am auzit ca o bubuitură, ca şi cum se loveşte o cutie de carton. M-am întors imediat şi mi-am dat seama la câteva secunde că acea persoană a fost lovită. Nu am văzut momentul impactului.

Întrebări formulate de către apărătorul ales al apelantului inculpat A.: întrebare: dacă victima s-a asigurat înainte de a traversa?

Răspuns: a venit direct alergând. Am văzut o maşină oprită la circa 4 - 5 m de trecerea de pietoni. Cred că era marca x.

Întrebare: victima a fost ridicată de salvare înainte de a veni poliţia? Răspuns: am văzut unde a căzut victima. Victima a căzut la al doilea copac, cel mai apropiat de magazinul AA.. Victima a căzut la aproximativ 1 m de cel de-al doilea copac de la trecerea de pietoni, cu faţa spre strada x şi cu picioarele pe trotuar, fără să depăşească trotuarul. Nu am văzut dacă victima a fost ridicată de salvare înainte să vină poliţia. Nu am participat la cercetarea la faţa locului. Am lăsat numărul meu de telefon poliţiei pentru că sunasem la 112.

Întrebare: inculpatul a mutat maşina înainte să vină salvarea! Răspuns: maşina a fost trasă în dreptul magazinului AA.. Cred că a fost mutată circa 4 - 5 m înapoi în dreptul copacului lângă care se afla victima căzută."

Inculpatul A. a arătat: "şi până în acest moment, după accident am avut o perioadă de 6, 7 luni în care pur şi simplu nu mi-am mai adus aminte absolut tot ce s-a întâmplat. Ulterior, au început să îmi apără în memorie ce s- a întâmplat. În ziua de 27 octombrie 2016, aproximativ orele 7:00 îmi aduc aminte că mă deplasam pe şoseaua Sălaj înainte de a ajunge la intersecţia cu str. x, am depăşit un autobuz care se afla în staţie, linia de pe mijloc era întreruptă şi se putea depăşi, am revenit pe banda de deplasare.

În acel moment, în momentul în care am revenit, având privirea în faţă, unul sau doi pietoni treceau de pe partea mea pe partea cealaltă, eram la distanţă, nu eram aproape de intersecţie, am ajuns în intersecţia cu str. x şi am oprit cam la un metru înainte de trecerea de pietoni. Trecerea de pietoni este amplasată după intersecţia cu str. x şi nu înainte. M-am asigurat, moment în care am fost avertizat cu semnal acustic şi luminos de către o dubă care venea din partea dreaptă, în timp ce aceasta se deplasa uşor către autovehicul pe care îl conduceam.

Am fost destul de jenat de faptul că a făcut 4 fleş cu farurile de două ori şi m-a incomodat la vedere. Farurile dumnealui au bătut aproximativ în partea din faţă a maşinii mele pe care a luminat-o destul de puternic. Am băgat în viteza a doua şi am plecat de la trecerea de pietoni. Cu siguranţă la momentul la care am plecat de pe loc nu era nimeni pe trecere. Am parcurs aproximativ 10 metri sau vreo 9, moment în care am observat în faţa mea o silueta, de fapt o umbră, prima dată am crezut că este umbra unui copac din zonă sau orice altceva în reflexia luminii după care mi-am dat seama că acea siluetă am perceput-o în lumina farurilor maşinii care se deplasa din faţă, silueta, respectiv umbra era a unui om care era în alergare privit din lateral, cu mâinile la piept.

Am încercat să ocolesc în acel moment pentru că în momentul în care am văzut acea siluetă deja schimbam viteza, călcasem ambreiajul şi trebuia să bag în viteza a treia, lucrul acesta s-a întâmplat înainte de a vedea silueta. Când am văzut-o eram deja cu piciorul pe ambreiaj. Singurul lucru pe care puteam să-l fac în acel moment era să-l ocolesc deoarece dacă aş fi călcat frâna, viteza de reacţie nu era aceeaşi şi îl loveam. Am tras scurt stânga dreapta de volan pentru că, în acel moment, umbra se deplasa de la stânga spre dreapta.

S-a auzit prima dată în bara din faţă o pocnitură uşoară după care s-a auzit o lovitură în colţul parbrizului dreapta jos, moment în care am pus piciorul pe frână şi am oprit.

Ulterior am deplasat autoturismul. După ce am oprit, la un moment dat, I. care era în spate m-a întrebat dacă am lovit un câine şi am spus că am lovit o persoană. În viziunea mea, după impact, era clar că nu avea cum să aibă prea multe traume acea persoană. Am coborât din maşină, m-am dus aproape de victimă care era jos lângă al doilea copac de lângă intersecţie. Din şocul pe care l-am avut, am avut impresia că nu mai respiră. În acel moment, am început să nu mă mai simt bine sub nicio formă. Victima se afla cam unde este fotografiată pata de sânge, în zona în care este mai lată acea pată de sânge, era cu capul înspre gard, cu faţa orientată înapoi înspre intersecţie, pe umărul stâng era căzută, perpendicular pe stradă, cu picioarele flexate şi prezenta o urmă de lovire la tâmpla dreaptă, aceasta fiind în sus. Ceilalţi şoferi s-au adunat, s-a creat o busculadă pentru că maşina era aproximativ lângă axul drumului şi bloca drumul, nu mai putea nimeni să circule nici în spate, nici în faţă, sub nicio formă. Ceilalţi participanţi la trafic au început să devină recalcitranţi, să ţipe, să înjure, spunând să mut maşina de acolo şi în situaţia dată aceştia fiind destul de agresiv verbal iar eu i-am perceput ca şi cum mai aveau puţin şi ar fi venit să mă bată deoarece maşina îi încurca astfel că m-am urcat în maşină şi am tras-o înapoi lângă bordură.

Locul în care s-a produs accidentul era o şosea cu două benzi, una pentru dus şi una pentru întors. Circulam înspre axul drumului deoarece duba din intersecţie m-a forţat să mai vin înspre axul drumului deoarece înainta iar mai departe erau maşini parcate spre trotuar cu spatele în stradă. Oricum ar fi fost nu aveam cum să merg spre mijlocul benzii.

Întrebări formulate de către Reprezentantul Ministerului Public:

Întrebare: La momentul cercetării la faţa locului, aţi semnat procesul-verbal de cercetare la faţa locului, ce aţi precizat în legătură cu locul impactului? Răspuns: Vis-a-vis de locul impactului, există la dosar şi o fotografie în care am un jalon în mână şi am indicat locul impactului la un metru şi jumătate, doi după trecerea de pietoni. În ce priveşte faptul că am semnat procesul-verbal de cercetare la faţa locului, într-adevăr l-am semnat, nu mi-a fost înmânată nicio copie din acel proces-verbal, eu mă aflam într-o stare de şoc faţă de cele întâmplate. Procesul-verbal a fost semnat la două, trei ore după ce s-a petrecut accidentul. Nu mi-a fost citit procesul-verbal iar eu fiind în acea stare de şoc chiar putea să fie orice scris în acel proces-verbal. Puteam să fiu şi judecător sau orice altceva, nu înţelegeam ce scrie şi nici nu vedeam, eram foarte tulburat.

Întrebări formulate de către apărătorul ales al apelantelor părţi civile:

Întrebare: Care a fost motivul pentru care aţi oprit înainte de trecerea de pietoni deoarece legea nu vă obligă să faceţi această manevră: Răspuns: După ce am depăşit autobuzul, am văzut că pe trecere au trecut una sau două persoane de pe partea dreaptă pe sensul meu de mers. În intersecţie deja era o maşină sau două care doreau să facă stânga pe str. x punctul meu de vedere, ca şofer profesionist, era clar că atunci când voi ajunge la intersecţie îmi va fi obturată vederea, chiar dacă puţin, şi am preferat să opresc. Precizez că am carnetul de profesionist de la 18 ani, am terminat liceul auto din Galaţi iar permisul l-am luat în laboratoarele de circulaţie şi nu am făcut şcoala undeva la particular.

Întrebare: Trecerea de pietoni era la un metru după str. x, de ce aţi spus că aţi oprit pentru că aţi văzut maşinile venind dinspre str. x? Nu eraţi obligat să daţi prioritate acestor maşini? De ce aţi oprit? Răspuns: Am răspuns că urmau să vireze spre str. x şi îmi cedau mie prioritate. Din strada x urma să iasă acea dubă care m-a şicanat cu fleşurile şi semnalele acustice.

Întrebare: Cunoşteaţi faptul că, în mod legal, nu trebuia să mutaţi maşina din locul accidentului? Răspuns: Da.

Întrebare: Cunoşteaţi faptul că o asemenea manevră pe care aţi efectuat- o reprezintă potrivit legii infracţiune. Răspuns: Da, însă în acel moment nu mi- am dat seama. Pentru a lămuri situaţia vizavi de faptul că, după câte se observă, apărătorul părţii civile nu a fost în intersecţie să vadă, avem o problemă destul de mare în sensul că sunt amplasate greşit marcajele şi semnele. Marcajul trecerii de pietoni este amplasat la un metru de colţul intersecţiei. Eu dacă am oprit la un metru de trecere, eu am blocat intersecţia. Cei care veneau din dreapta sau doreau să facă stânga să între pe str. x nu ar fi putut deoarece eu am oprit pentru a mă asigura la trecerea de pietoni. "în ceea ce priveşte prorogarea probei vizând o nouă expertiză tehnico-ştiinţifică care să stabilească efectuarea unei noi expertize judiciare, la termenul din 29 septembrie 2020, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că o nouă expertiză nu este utilă în raport de ansamblul materialului probator administrat în cauză, date fiind declaraţiile martorilor redate mai sus care confirmă premisele de fapt pe care se fundamentează expertiza contestată de apărare, precum şi considerentele de ordin ştiinţific ale expertizei medico-legale (necontestată de apărare) cu privire la natura şi locul situării leziunilor victimei care au confirmat argumentele de ordin ştiinţific ale expertizei tehnico ştiinţifice cu impactul autovehiculului condus de inculpat cu victima care traversa pe trecerea de pietoni. Totodată, instanţa constată că sursa elementelor contestate de inculpat din expertiza tehnico ştiinţifică estre chiar conduita acestuia care a mutat autoturismul de la locul accidentului, mai înainte de sosirea autorităţilor, susţinând apoi ca victima nu se afla pe trecerea de pietoni.

Analizând apelurile declarate în cauză, instanţa coroborând probele administrate, reţine următoarele:

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă. Fapta incriminată de C. pen. (art. 192 alin. (1) - alin. (2) C. pen.) are următorul conţinut:

1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

2) Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

În consecinţă elementele esenţiale asupra cărora trebuia să se concentreze probatoriul pentru clarificarea prezumţiei de nevinovăţiei sunt:

a) Un act de conduită care să fi condus la decesul unei persoane;

b) O dispoziţie legală care să reglementeze actul de conduită:

c) Actul de conduită să fi avut loc cu încălcarea dispoziţiei legale care îi reglementa desfăşurarea.

În timp ce maşinile care se aflau pe sensul opus celui pe care circula autovehiculul condus de inculpat erau oprite la intersecţie, victima s-a angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni (conform declaraţiei martorului H. şi declaraţiei martorului W.), a trecut prin faţa maşinii oprite la trecerea de pietoni conduse de martorul H. şi a fost accidentat de inculpat care conducea un autoturism care nu a oprit la trecerea de pietoni semnalizată.

Declaraţiile date de martorii care au văzut elementele esenţiale din situaţia de fapt care a stat la baza acuzaţiei respectiv faptul că autoturismul condus de inculpat nu a oprit la trecerea de pietoni, faptul că o maşină aflată pe sens opus celui pe care a circulat autoturismul condus de inculpat era oprită la trecerea de pietoni precum şi faptul că victima a traversat trecerea de pietoni la care erau oprite alte maşini au fost constante şi concordante atât în cursul cercetării judecătoreşti administrate la instanţa de fond, cât şi în cadrul cercetării judecătoreşti de la instanţa de apel (astfel cum rezultă din conţinutul acestora redat integral mai sus). Contrar susţinerilor apărării nu au existat preluări trunchiate ale declaraţiile martorilor în considerentele hotărârii apelate. Instanţa de fond a prezentat succesiunea evenimentelor care au precedat accidentul şi a motivat, analizând declaraţiile martorilor, soluţia dată dar şi înlăturarea susţinerilor apărării. în consecinţă, instanţa de fond a avut la dispoziţie un probatoriu concludent pe care l-a valorificat în mod corect.

Probele administrate de instanţa de apel au confirmat aspectele esenţiale cu privire la vinovăţie reţinute de instanţa de fond:

- Inculpatul A. nu a oprit autoturismul înainte de trecerea de pietoni: declaraţia de martor H. din 25 octombrie 2019 - dosar instanţa de fond: ... din faţa de pe celălalt sens, am observat că vine o maşină, mi am dat seama datorită vitezei pe care aceasta o avea, fără să aproximez cu exactitate, că nu va putea opri în timp util motiv pentru care s-a şi produs impactul cu pietonul. Martorul H., audiat de instanţa de apel, a declarat următoarele: Menţin declaraţiile date anterior în care am spus adevărul. (...). Fiind întuneric, se lumina de ziuă, am văzut farurile care luminau şi mi-am dat seama că nu mai există cale de întoarcere, în sensul că maşina care venea din sens opus urma să îl lovească.

- Victima a traversat strada pe trecerea de pietoni declaraţia de martor W. din 10 septembrie 2019 ... întrucât această persoană alerga pe diagonală trecerii de pietoni, impactul s-a produs la aproximativ 1 sau 2 metri. Am aproximat această distanţă în raport de linia transversala albă care se află pe celălalt sens de mers pe trecerea de pietoni. Persoana se află undeva uşor de tot pe diagonală acelei linii, dar pe celălalt sens de mers. Martorul W., audiat de instanţa de apel, a declarat următoarele. "Menţin declaraţiile date anterior în care am spus adevărul. (...) Persoana respectivă a trecut prin dreapta mea, pe diagonală. A început să treacă pe trecerea de pietoni, în diagonală, cu intenţia să traverseze. La un moment dat am mai făcut circa un pas şi am auzit ca o bubuitură, ca şi cum se loveşte o cutie de carton. M-am întors imediat şi mi-am dat seama la câteva secunde că acea persoană a fost lovită.

- Autoturismul martorului H., aflat pe sensul din care victima a început traversarea străzii pe trecerea de pietoni era oprit la trecerea de pietoni, victima începând traversarea prin faţa acestuia:declaraţia de martor W. din 10 septembrie 2019 întrebări formulate de către apărătorul ales al apelantului inculpat A. întrebare: daca maşinile care erau în faţa sa ocupau o parte din trecerea de pietoni? Răspuns: erau în faţa mea maşini, dar eu oprindu-mă în faţa trecerii de pietoni, celelalte maşini erau după trecerea de pietoni. (...). Nu am auzit ca acest autoturism să frâneze, a avut o viteză continuă în opinia mea.

Martorul H., audiat de instanţa de apel, a declarat următoarele:, Menţin declaraţiile date anterior în care am spus adevărul. Se îngâna ziua cu noaptea. Era întuneric afară. În faţa mea erau 2 - 3 maşini. O maşină din faţă făcea stânga. S-au oprit toţi. Eu m-am oprit în faţa trecerii de pietoni şi am aşteptat să se pună în mişcare celelalte maşini.

În consecinţă, deşi în ceea ce priveşte locul în care s-a produs impactul, apărarea susţinut că locul impactului nu s-a situat pe trecerea de pietoni şi că victima nu se afla pe trecerea de pietoni, probele infirmă concluzia apărării. Astfel, această susţinere este infirmată prin declaraţia martorului ocular, redată anterior, care a arătat că victima se afla pe trecerea de pietoni. Totodată declaraţia martorului ocular este în acelaşi sens cu cercetarea la faţa locului, respectiv probele materiale (proteza şi ochelarii victimei), identificate în spatele locului de unde a fost ridicată victima, ceea ce confirmă faptul că locul de unde a fost ridicată victima nu este cel unde s-a produs impactul. Dinamica producerii accidentului este confirmată şi de expertiza tehnico-ştiinţifică, respect de concluziile cu privire la distanţa pe care autoturismul condus de inculpat o mai putea parcurge cu victima pe capota maşinii şi respectiv locul în care a fost victima eliberată de pe capotă pe carosabil.

Probele cu privire la situaţia de fapt au condus la concluzia că autovehiculul condus de inculpat a traversat fără să oprească o intersecţie cu trafic intens, pe timp de noapte şi pe un carosabil umed, în proximitatea trecerilor de pietoni.

În raport de aceste elemente de fapt, regulile de conduită prevăzute de acte normative sunt în următorul sens

Art. 48 din O.U.G. 195/2002

Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă.

Art. 56 din O.U.G. 195/2002

La apropierea de o intersecţie conducătorul de vehicul trebuie să circule cu o viteză care să îi permită oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participanţilor la trafic care au acest drept.

Art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002

(...) (2) La intersecţiile cu circulaţie dirijată prin indicatoare, semafoare sau de către poliţistul rutier, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificaţia sau indicaţiile acestuia.

Art. 123 lit. h) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1391/2006

- Conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depăşească 30 km/h, în localităţi, sau 50 km/h în afara localităţilor, în următoarele situaţii: (...) h) la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare şi marcaje, când drumul public are cel mult o bandă pe sens, iar pietonii aflaţi pe trotuar, în imediata apropiere a părţii carosabile, intenţionează să se angajeze în traversare;

Art. 135 lit. h) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1391/2006

Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere şi în următoarele situaţii: (...) h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

În raport de cele ce preced, apelantul intimat inculpat era obligat:

- să adapteze viteza la condiţiile de trafic pentru a efectua orice manevră în condiţii de siguranţă;

- să reducă viteza de deplasare astfel încât să îi permită observarea în întregime a lungimii trecerii de pietoni pe ambele sensuri, cu privire la care trebuia să acorde prioritate;

- să reducă viteza până la în situaţia în care putea să observe în întregime trecerea de pietoni şi, în ipoteza în care constata un obstacol, să oprească autovehiculul;

- dacă nu putea să observe în întregime trecerea de pietoni, iar reducerea vitezei nu era suficientă, să oprească autovehiculul.

Încălcarea acestor obligaţii conduce la încălcarea art. 57 şi art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002. Totodată, în acord cu prevederile art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, la intersecţiile cu circulaţie dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificaţia indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicaţiile ori semnalele poliţistului rutier. În conformitate cu art. 56 din O.U.G. nr. 195/2002 la apropierea de o intersecţie conducătorul de vehicul trebuie să circule cu o viteză care să îi permită oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participanţilor la trafic care au acest drept, iar potrivit art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată t efectua orice manevră în condiţii de siguranţă. Normele legale arată că viteza maximă legală nu trebuie să depăşească 30 km/h, în localităţi, la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare şi marcaje, când drumul public are cel mult o bandă pe sens, iar pietonii aflaţi pe trotuar, în imediata apropiere a părţii carosabile, intenţionează să se angajeze în traversare, în acord cu dispoziţiile art. 123 lit. h) din Regulamentul nr. 1391/2006.

Susţinerile apărării (se îmbina ziua cu noapte, condiţii de vizibilitate redusă, existenţa autovehiculelor în intersecţie care aveau luminile aprinse şi jenau conducătorul auto pe sensul pe care se afla) confirmă obligaţia de reducere a vitezei sau de oprire a autovehiculului, deoarece doar astfel s-ar fi asigurat trecerea prin intersecţie în condiţii de siguranţă faţă de trecerea de pietoni.

Contrar apărării, probele au arătat însă că:

- inculpatul nu a efectuat manevre de schimbare a direcţiei de mers către stânga şi nici nu a acţionat sistemul de frânare al autoturismului înainte de impactul cu victima;

- nu s-au constatat urme imprimate de pneurile autoturismului pe carosabil în cursul procesului de oprire;

- victima se deplasa pe o direcţie de la stânga la dreapta conform direcţiei de deplasare a autoturismului şi perpendicular pe axa drumului;

- leziunile victimei au fost situate pe partea corpului orientată spre direcţia din care vine vehiculul şi la aceeaşi înălţime faţa de carosabil cu părţile vehiculului care prezentau avarii/echimoză coapsa dreaptă faţă antero - laterală de 25/10 - 12 cm; 4. echimoze, excoriaţii membru inferior drept pe o suprafaţă de 10/6 cm la nivelul coapsei lateral);

- autoturismul prezenta avarii la capota motor dreapta jos deasupra farului, în apropierea grilei radiator, far dreapta spart şi parbriz spart în colţul din dreapta jos şi rama uşii dreapta faţă în zona unde parbrizul este spart.

Dinamica producerii accidentului a indicat atât că impactul a avut loc în partea fronto-lateral din dreapta caroseriei autoturismului, cât şi că victima se afla în situaţie de deplasare pe o direcţie de la stânga la dreapta în raport cu traiectoria vehiculului, a pivotat pe capotă, s-a izbit cu capul de parbriz, a fost proiectată şi a căzut pe trotuarul lateral dreapta, pe partea stângă a corpului cu privirea orientată către intersecţie.

Apărarea inculpatului, în sensul că ar fi oprit autoturismul pentru două, trei secunde la un metru înainte de trecerea de pietoni, după care s-a pus în mişcare şi ulterior ar fi lovit pietonul care traversa după marcajul pietonal, este contrazisă de probe./Declaraţia de martor H. din 25 octombrie 2019 - dosar instanţa de fond ... din faţa de pe celălalt sens, am observat că vine o maşină, mi am dat seama datorită vitezei pe care aceasta o avea, fără să aproximez cu exactitate, că nu va putea opri în timp util motiv pentru care s-a şi produs impactul cu pietonul, este confirmată de acelaşi martor în faţa instanţei de apel, în declaraţia redată mai sus: Menţin declaraţiile date anterior în care am spus adevărul. (...). Fiind întuneric, se lumina de ziuă, am văzut farurile care luminau şi mi-am dat seama că nu mai există cale de întoarcere, în sensul că maşina care venea din sens opus urma să îl lovească.

Faţă de cele ce preced a fost probat atât elementul material al infracţiunii de ucidere din culpă (inculpatul a surprins şi accidentat victima angajată în traversarea marcajului pietonal, regulamentar), cât şi faptul că actul de conduită s-a produs cu ocazia conducerii unui autoturism pe drumurile publice, pentru exercitarea căreia sunt stabilite reguli prin acte normative - O.U.G. nr. 195/2002 şi H.G. nr. 1391/2006, care nu au fost respectate de către inculpat.

Apărarea a invocat incidenţa în cauză a erorii sau a cazului fortuit care să înlăture imputabilitatea faptei inculpatului şi să conducă la o soluţie de achitare. Ambele cauze neimputabilitate au în comun imposibilitatea de prevedere a unui rezultat. Apărarea inculpatului este nefondată, având în vedere că rezultatul din speţă, decesul victimei, este consecinţa încălcării de către inculpat a unor reguli de conduită prevăzute de lege pentru activitatea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, reguli care aveau ca scop tocmai înlăturarea unei stări de pericol pentru valorile sociale.

Atunci când o conduită este reglementată de norme legale care au ca scop înlăturarea unei stări de pericol, încălcarea respectivelor norme de către autorul actului de conduită face ca acesta să-şi asume riscul producerii consecinţelor în considerarea evitării cărora au fost impuse normele legale. În speţă, drept consecinţă a conduitei sale culpabile, inculpatul care a încălcat dispoziţiile legale privind modul în care trebuia să acţioneze într-o intersecţie, înaintea unei treceri de pietoni semaforizate, la care erau oprite maşini, pe sensul opus celui pe care circula autoturismul inculpatului şi-a asumat riscul producerii unui accident care, în condiţiile date, era previzibil.

În speţă, în sarcina inculpatului s-a reţinut că, aflându-se la volanul unui autovehicul şi nereducând viteza până la limita evitării oricărui pericol în apropierea unei treceri de pietoni semnalizate şi marcate corespunzător, aşa cum îi impuneau prevederile legale enumerate mai sus, a accidentat mortal victima în vârstă de 80 de ani, care traversat carosabilul în pas uşor alergător, de la stânga la dreapta, din sens opus direcţiei de deplasare a inculpatului.

În acord cu instanţa de fond, instanţa de apel consideră că faptul că victima în vârstă de 80 de ani a traversat în alergare uşoară trecerea de pietoni având de parcurs până pe sensul de deplasare al autoturismului inculpatului cel puţin 3, 5 metri, nu reprezintă apariţie bruscă ce nu putea fi prevăzută de şoferul care nu a respectat regulile de circulaţie mai sus menţionate (art. 123 lit. h) din Regulamentul nr. 1391/2006).

Posibilitatea evitării accidentului ii revenea conducătorului auto, întrucât avea obligaţia de a circula cu viteza legală şi de a se asigura ca pe marcajul pietonal nu sunt angajaţi pietoni în traversare.

În concluzie, declaraţiile martorilor audiaţi la cercetarea judecătorească în apel, redate mai sus, ca şi probele ştiinţifice necontestate (raportul medico legal de necropsie şi avariile autoturismului) au arătat că inculpatul, la data de 27 octombrie 2016, în jurul orei 7:20, în timp ce se deplasa cu autoturismul, a ajuns la trecerea de pietoni situată la intersecţia indicată în Rechizitoriu, şi încălcând art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, respectiv art. 123 lit. h) şi art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a actului menţionat, a surprins şi accidentat victima aflată în traversarea marcajului pietonal, din partea stânga către trotuarul din partea dreaptă, producându-i leziuni traumatice ce i-au determinat moartea.

Referitor la sancţiunea stabilită de instanţa de fond, instanţa de apel constată că soluţia pronunţată are ca fundament constatarea vinovăţiei inculpatului sub forma culpei şi este proporţională cu lipsa antecedentelor penale, lipsa altor sancţiuni privind încălcarea normelor de circulaţie, precum şi nevoia de reinserţie socială decurgând din păstrarea locului de muncă avut de inculpat. Argumentele instanţei de fond au fost corecte juridic, iar criticile formulate în apel nu au probat elemente de individualizare diferite de cele reţinute de instanţa de fond care să conducă la o agravare a sancţiunii. în consecinţă, instanţa de apel consideră corecte individualizarea cuantumului pedepsei şi a modalităţii de executare a pedepsei stabilite faţă de inculpat

Cu privire la despăgubirile acordate, criticile părţilor civile au vizat/argumente care tind spre o confuzie între despăgubirile morale şi despăgubirile materiale.

Partea responsabilă civilmente a apreciat că suma acordată nu poate depăşi graniţele unor daune morale rezonabile şi funcţia pe care aceste daune morale o au - aceea de compensare pentru partea civilă care a fost supusă unor suferinţe psihice.

Instanţa de apel apreciază că stabilirea daunelor morale trebuie să se facă în mod echitabil şi proporţional cu urmările accidentului (decesul victimei s-a produs din culpă, iar nu cu intenţie), dar şi proporţional cu evaluarea generală a instanţei cu privire la gravitatea faptei (exprimată de exemplu prin cuantumul pedepsei stabilite şi modalităţii de executare a acesteia), ţinându-se seama de faptul că daunele morale au rolul de a compensa pierderea produsă, fără să poată constitui o sursa de îmbogăţire.

Instanţa de apel apreciază criticile formulate de partea responsabilă civilmente ca fiind fondate. Un prejudiciu de afecţiune care trebuie reparat de persoana culpabilă şi este supus condiţiei ca persoanele cărora le este acordat să fi avut legături de afecţiune strânse cu victima în momentul decesului. În speţă, fiicele victimei se afla la vârsta deplinei maturităţi, iar probele au arătat că nu au convieţuit continuu şi permanent cu victima, aceste aspecte fiind direct proporţionale cu nivelul afectării. Indemnizaţia acordată pentru repararea prejudiciului moral trebuie să reprezinte o reparare a acestuia în sensul unei compensaţii sau satisfacţii compensatorii.

Cuantumul daunelor morale se stabileşte prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele, măsura în care le-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. însă, toate aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază î echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimelor în cauză este vorba despre o infracţiune produsă din culpă, fără elemente care să agraveze sau să atenueze gravitatea sa în forma tipică, care a condus la decesul victimei în vârstă de 80 de ani tatăl şi soţul părţilor civile, cu luarea în considerare a faptului că fiicele victimei locuiau separat de părinţi.

În jurisprudenţa sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei - aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie, o categorie juridică cu caracter special, nu trebuie acordată într-un cuantum simbolic din cauza imposibilităţii, cu totul fireşti, de stabilire a unei concordanţe valorice exacte între cuantumul său şi gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie. Ea nu poate fi acordată într-un cuantum simbolic nici pe considerentul că, acordată într-un cuantum mare, ar putea constitui o sursă de îmbogăţire fără temei legitim pentru terţa persoană păgubită, deoarece cuantumul daunelor morale acordat de instanţă nu se stabileşte arbitrar, ci el trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de terţa persoană păgubită determinate de gravitatea pierderii suferite în contextul situaţiei date, legătura de rudenie cu victima accidentului, relaţiile afective cu aceasta, suportul material asigurat în timpul vieţii de victima accidentului şi altele asemenea), dar şi a practicii judiciare în materie, deci a unor elemente obiective care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogăţire a terţelor persoane păgubite.

Pentru a-şi păstra caracterul de "satisfacţie echitabilă", daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit şi consecinţele acestuia. Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensaţii a suferinţelor pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure terţele persoane păgubite. (ÎCCJ. Decizia nr. 2431 din 29 octombrie 2015 pronunţată în recurs de secţia I civilă a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Daunele morale stabilite de instanţa de fond în privinţa părţii civile, soţie a victimei, corespund tuturor criteriilor arătate în cele ce preced, astfel că nu se impune majorarea acestora, aşa cum s-a solicitat în apelul părţii civile D..

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate fiicelor victimei, criticile părţii responsabile civilmente sunt întemeiate, iar în raport de circumstanţele particulare ale cauzei astfel cum acestea au fost anterior dezvoltate, instanţa de apel apreciază că se impune reducerea acestora, suma de câte 10.000 euro pentru fiecare din cele două părţi civile fiind apreciată ca suficientă pentru a compensa pierderea produsă.

Faţă de cele ce preced

Va admite apelurile formulate de inculpatul A. şi partea responsabilă civilmente SC B. SA împotriva Sentinţei penale nr. 263/F din 11 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2018.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată, şi rejudecând:

Va reduce cuantumul daunelor morale acordate părţilor civile E. şi F. la câte 10.000 euro fiecare (echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii).

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Va respinge, ca nefondat, apelul formulat de părţile civile DD., E. şi F. împotriva Sentinţei penale nr. 263/F din 11 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x.

Va obliga apelantele părţi civile la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 868 RON va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului de Justiţie.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea apelurilor formulate de inculpatul A. şi partea responsabilă civilmente SC B. SA vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile formulate de inculpatul A. şi partea responsabilă civilmente SC B. SA împotriva Sentinţei penale nr. 263/F din 11 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată, şi rejudecând:

Reduce cuantumul daunelor morale acordate părţilor civile E. şi F. la câte 10000 euro fiecare (echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii).

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de părţile civile D., E. şi F. împotriva Sentinţei penale nr. 263/F din 11 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x

Obligă apelantele părţi civile la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 868 RON rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea apelurilor formulate de inculpatul A. şi partea responsabilă civilmente SC B. SA rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2020.

GGC - CL