Illegal tree felling on private land: criminal liability under the Forestry Code despite lack of state ownership

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 76 din 1.07.2019 pronunţată de Judecătoria Topliţa s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, modificată şi republicată.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Harghita, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. i s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

S-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, la Primăria municipiului Topliţa, sau la Spitalul municipal Topliţa din jud. Harghita, pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt de puieţi, prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 modificată şi republicată.

S-a constatat că Direcţia Silvică Harghita nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 RON aferentă fazei urmăririi penale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Topliţa şi inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 504/A din 14 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Topliţa şi inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 76 din 1.07.2019 pronunţată de Judecătoria Topliţa, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 421 pct. 1 teza finală C. proc. pen. a fost menţinută hotărârea atacată.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale în apel, iar în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare în apel rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 868 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată Baroului Mureş din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva Deciziei penale nr. 504/A din 14 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018, inculpatul A. a formulat recurs în casaţie.

În cuprinsul căii de atac formulate, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat, în esenţă, că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât terenul pe care s-a reţinut că au fost tăiaţi pomii de Crăciun nu se afla în proprietatea sau administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, ci în proprietatea bunicului inculpatului, tăierea arborilor realizându-se cu acordul acestuia din urmă.

Mai mult, s-a apreciat că fapta săvârşită nu constituie infracţiune, ci o contravenţie, soluţia de condamnare fiind una nelegală.

În raport de cele expuse pe larg în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie s-a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi achitarea inculpatului în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Totodată, în temeiul art. 441 C. proc. pen. s-a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate până la soluţionarea recursului în casaţie.

Prin încheierea pronunţată la data de 11 iunie 2020 în dosarul nr. x/2018, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 504/A a Curţii de Apel Târgu - Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent, fiind respinsă cererea de suspendare a executării deciziei penale atacate.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recurentul inculpat A. şi-a întemeiat cererea pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., arătând, în esenţă, că fapta pentru care a fost condamnat nu realizează conţinutul constitutiv al unei infracţiuni, ci are natura juridică a unei contravenţii, iar soluţia de condamnare a fost una nelegală.

Înalta Curte reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situaţiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Este de menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supusă cenzurii situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel.

Astfel, în speţă, în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, constând, în esenţă, în aceea că, inculpatul A., a tăiat fără drept un număr de 14 pomi de Crăciun în zona Tarniţa, municipiul Topliţa, cauzând un prejudiciu total de 9.016 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic constituie infracţiune tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate.

Astfel, constituie infracţiune tăierea arborilor atât din fondul forestier naţional cât şi din vegetaţia forestieră din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, astfel, că indiferent de locul situării arborilor aceştia nu pot fi tăiaţi fără emiterea unei autorizaţii de exploatare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 62 şi următoarele din actul normativ anterior menţionat.

Prin urmare, în condiţiile în care inculpatul A. a tăiat cei 14 pomi de Crăciun, specia molid, fără a deţine autorizaţie de exploatare, chiar şi de pe proprietatea bunicului său, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tăiere fără drept de arbori, având în vedere că existenţa infracţiunii nu este condiţionată de forma de proprietate a fondului forestier.

Faţă de cele anterior menţionate, Înalta Curte constată neîntemeiate criticile formulate, fapta inculpatului pentru care s-a pronunţat soluţia de condamnare fiind prevăzută de legea penală şi constituind infracţiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de dispoziţiile art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic.

Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. întrucât faptele pentru care a fost condamnat inculpatul A. sunt prevăzute de lega penală, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 504/A din 14 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2018 şi să oblige recurentul, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, întrucât se află în culpă procesuală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 504/A din 14 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2020.

GGC - CL