Judicial service conflict of jurisdiction: strict interpretation of statutory recusal requiring suit in neighboring appellate circuit for judges as plaintiffs
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Tribunal of Dâmbovița, ordering that tribunal to assume competence for the case, effectively rejecting the opposing view that the matter should be heard by a neighboring appellate circuit's tribunal. The dispute arose when a judge, seeking an unpaid 2010 annual bonus and work-record entries from the Ministry of Justice and other state entities, filed a labor claim that the initial tribunal declined on the basis of judicial recusal rules, only for a second tribunal to reject that reasoning and return the case to the original forum. The decisive legal basis was a strict interpretation of Article 127 of the Code of Civil Procedure, which mandates that if a judge is a plaintiff in a case within the jurisdiction of the court where they serve, they must sue in a court of the same level located in a neighboring appellate circuit; the court ruled that the phrase "court where they perform their activity" refers strictly to the specific instance of service (the local court), not the entire appellate circumscription, thereby distinguishing the specific recusal rule from the general territorial competence for labor disputes under the Law on Social Dialogue.
Legislator headnote
AI generatedart. 127 C. proc. civ, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Judicial service conflict of jurisdiction: strict interpretation of statutory recusal requiring suit in neighboring appellate circuit for judges as plaintiffs: The dispute arose when a judge, seeking an unpaid 2010 annual bonus and work-record entries from the Ministry of Justice and other state entities, filed a labor claim that the initial tribunal declined on the basis of judicial recusal rules, only for a second tribunal to reject that reasoning and return the case to the original forum. The decisive legal basis was a strict interpretation of Article 127 of the Code of Civil Procedure, which mandates that if a judge is a plaintiff in a case within the jurisdiction of the court where they serve, they must sue in a court of the same level located in a neighboring appellate circuit; the court ruled that the phrase "court where they perform their activity" refers strictly to the specific instance of service (the local court), not the entire appellate circumscription, thereby distinguishing the specific recusal rule from the general territorial competence for labor disputes under the Law on Social Dialogue.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision cited as the legal basis for resolving the negative conflict of jurisdiction and establishing competence.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2014
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 8 aprilie 2013, pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Dâmboviţa, Curtea de Apel Ploieşti, Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Finanţelor Publice solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, aceştia să fie obligaţi la acordarea premiului anual aferent anului 2010 cunoscut sub denumirea de "al treisprezecelea salariu", reactualizat în funcţie de indicele de inflaţie la data plăţii efective, obligarea Tribunalului Dâmboviţa la efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă şi obligarea Ministerului Finanţelor să asigure Ministerului Justiţiei sumele necesare acordării acestor drepturi.
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa nr. 1220 din 2 iulie 2013, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Argeş.
S-a reţinut că, în raport de prevederile art. 127 C. proc. civ.: "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel, învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".
Tribunalul Argeş, prin sentinţa nr. 1234 din 19 iunie 2014 (pronunţată cu opinie separată), a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, reţinând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. şi că cererea este de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, potrivit dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011.
S-a reţinut că nu pot fi invocate dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., care sunt de strictă interpretare şi reglementează expres doar situaţia în care cererea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul care are calitatea de reclamant.
În opinia separată s-a reţinut că la edictarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., intenţia legiuitorului a fost de a stabili o competenţă teritorială, în astfel de cazuri, în cadrul unei curţi de apel învecinate curţii de apel din circumscripţia căreia reclamanţii, în calitatea prevăzută de acest text, îşi desfăşoară activitatea.
În acest sens, instanţa la care reclamanta îşi desfăşoară activitatea, este reglementată în art. 127 C. proc. civ. în sens larg, respectiv curte de apel (cu toate instanţele din circumscripţia sa) şi nu "stricto sensu" ca instanţă individual determinată (judecătorie, tribunal, curte de apel).
Dispoziţiile noului C. proc. civ. prevăd, la art. 127, o competenţă teritorială facultativă faţă de dispoziţiile legale în materia conflictelor de muncă instituite de art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Caracterul facultativ este dat de calitatea reclamanţilor care ocupă, potrivit acestui text de lege, funcţiile de judecător, procuror, asistent judiciar şi grefier în cadrul instanţelor din circumscripţia unei curţi de apel.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, pentru considerentele ce succed;
Art. 127 C. proc. civ. statuează că: "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel, învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".
Potrivit susţinerilor intimatului Consiliul Superior al Magistraturii cuprinse în întâmpinarea depusă la dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Dâmboviţa, necontestate de reclamantă şi reţinute în sentinţa nr. 1220 din 2 iulie 2013 a Tribunalului Dâmboviţa, reclamanta este judecător la Judecătoriei Răcari.
Sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. "competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" nu poate fi interpretată în sens larg, de curte de apel în a cărui circumscripţie îşi desfăşoară activitatea judecătorul reclamant, ci are înţelesul de instanţa judecătorească la care acesta funcţionează efectiv.
În consecinţă, competenţa soluţionării pricinii revine Tribunalului Dâmboviţa, potrivit dispoziţiilor art. 208 şi art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011 cu modificările ulterioare.
Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2014.