Appeal in cassation against admissibility-filter order is inadmissible; judicial costs imposed on appellant.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, sitting as a panel of 5 judges, dismissed as inadmissible the appeal (recurs) brought by the appellant against the final order no. 293/RC of 12 September 2019, by which the penal section of the High Court had already rejected, in the admissibility-filter procedure, the appellant's motion for appeal in cassation (recurs în casaţie) against a Court of Appeal decision that had itself dismissed as inadmissible an appeal against a first-instance ruling rejecting a challenge as inadmissible. The court ordered the appellant to pay 200 RON in judicial costs. The underlying dispute concerned a chain of challenges in a criminal procedural matter, where the appellant sought further review of decisions that were already final because, under Article 341(8) of the Criminal Procedure Code, the ruling of the judge on the complaint was definitive, and the subsequent appellate and cassation rulings were likewise not subject to further appeal. The decisive legal basis was the principle of legality of remedies (Article 129 of the Romanian Constitution, Article 21, and Article 13 ECHR) and the express limits set by Articles 434–438 of the Criminal Procedure Code, which do not provide for any remedy against an order issued in the admissibility filter of an appeal in cassation; recognizing such a remedy would violate the legal nature of this extraordinary appeal. The panel thus held the appeal was inadmissible and the challenged order remained final.
Legislator headnote
AI generatedart. 341 alin. (8) C. proc. pen, art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen, art. 275 alin. (2) C. proc. pen, art. 434 alin. (1) C. proc. pen; Appeal in cassation against admissibility-filter order is inadmissible; judicial costs imposed on appellant: 293/RC of 12 September 2019, by which the penal section of the High Court had already rejected, in the admissibility-filter procedure, the appellant's motion for appeal in cassation (recurs în casaţie) against a Court of Appeal decision that had itself dismissed as inadmissible an appeal against a first-instance ruling rejecting a challenge as inadmissible. The court ordered the appellant to pay 200 RON in judicial costs. The underlying dispute concerned a chain of challenges in a criminal procedural matter, where the appellant sought further review of decisions that were already final because, under Article 341(8) of the Criminal Procedure Code, the ruling of the judge on the complaint was definitive, and the subsequent appellate and cassation rulings were likewise not subject to further appeal. The decisive legal basis was the principle of legality of remedies (Article 129 of the Romanian Constitution, Article 21, and Article 13 ECHR) and the express limits set by Articles 434–438 of the Criminal Procedure Code, which do not provide for any remedy against an order issued in the admissibility filter of an appeal in cassation; recognizing such a remedy would violate the legal nature of this extraordinary appeal. The panel thus held the appeal was inadmissible and the challenged order remained final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to oblige the appellant to pay 200 RON in judicial expenses to the state.
Full text
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 32 din data de 04.04.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Tribunalul Arad, în temeiul art. 4251 alin 7, pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 261 din 05.03.2019 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul menţionat de mai sus.
S-a reţinut, în esenţă, că, potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierile prin care s-a pronunţat una din soluţiile prevăzute de alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2. lit. a), c), d) şi alin. (71) C. proc. pen., sunt definitive.
Prin Decizia penală nr. 661/A din 13.06.2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 32/04.04.2019 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul la plata sumei de 100 de RON cheltuieli judiciare către stat în apel.
Împotriva Deciziei penale nr. 661/A din 13.06.2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a formulat recurs petentul A., la data de 02.07.2019 (data ştampilei Curţii de Apel Timişoara).
Prin Încheierea penală nr. 293/RC din data de 12 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, secţia penală a Înaltei Curţi a respins cererea de recurs în casaţie formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 661/A din data de 13 iunie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că hotărârea recurată, respectiv Decizia penală nr. 661/A din 13.06.2019, este pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, ca instanţă de apel, dar împotriva unei încheieri pronunţate în soluţionarea unei contestaţii (Încheierea penală nr. 32/04.04.2019 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2019), care nu este supusă nici unei căi de atac, fiind definitivă. La rândul ei, contestaţia a fost formulată împotriva încheierii penale nr. 261 din 05.03.2019 pronunţată de Judecătoria Arad, care, potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen., este definitivă.
În considerarea argumentelor de fapt şi de drept anterior evocate, Înalta Curte a constatat că hotărârea recurată nu se încadrează între cele prevăzute de disp. art. 434 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva Încheierii penale nr. 293/RC din data de 12 septembrie 2019, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi în Dosarul nr. x/2019 a formulat recurentul A. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat la data de 27 aprilie 2020. Prin rezoluţia preşedintelui de complet din data de 16 aprilie 2020 cauza a fost suspendată de drept, ca urmarea a prelungirii stării de urgenţă pe teritoriul României, iar ulterior, prin rezoluţia din data de 18 mai 2020 a fost stabilit termen la data de 29 iunie 2020.
În şedinţa publică din data de 29 iunie 2020, instanţa a pus în discuţie, din oficiu, admisibilitatea recursului, punctele de vedere exprimate de participanţii la proces fiind menţionate în practicaua prezentei decizii.
Examinând actele dosarului şi încheierea recurată din perspectiva prioritară a admisibilităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată inadmisibilitatea recursului promovat de către recurentul A., în considerarea următoarelor argumente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materie penală sunt reglementate expres de normele de procedură, regula generală a dublului grad de jurisdicţie cunoscând o serie de excepţii limitativ instituite de lege, când hotărârea primei instanţe este definitivă la data pronunţării ei.
Încheierea prin care judecătorul de filtru analizează cererea de recurs în casaţie este, prin însăşi voinţa legiuitorului, rezultatul verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casaţie, termenul de declarare a recursului în casaţie, părţile ce pot formula recurs în casaţie, motivarea recursului în casaţie, precum şi cazurile în care se poate face recurs în casaţie şi are caracter definitiv la data pronunţării sale. O atare încheiere nu poate fi supusă, la rândul său, unei noi cenzuri într-o a doua jurisdicţie deoarece s-ar nesocoti natura juridică atribuită în mod expres de legiuitor căii extraordinare de atac a recursului în casaţie.
Din analiza lucrărilor dosarului rezultă că, în cauză, recurentul A. a formulat recurs împotriva unei Încheierii nr. 293/RC din data de 12.09.2019, definitive, pronunţată de Înalta Curte în procedura de filtru a recursului în casaţie.
În aceste condiţii, recurentul nu mai are posibilitatea exercitării unui căi de atac, întrucât hotărârea pronunţată în soluţionarea recursului în casaţie este una definitivă, la fel ca şi încheierea împotriva căreia s-a formulat recursul în casaţie.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători urmează a respinge contestaţia formulată de recurentul A. împotriva Încheierii penale nr. 293/RC din data de 12 septembrie 2019, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva Încheierii penale nr. 293/RC din data de 12 septembrie 2019, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iunie 2020.
GGC - NN