Admissibility of appeal against final criminal decision and procedural standing of non-party in revision proceedings

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin Decizia penală nr. 48/A din 18 februarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 154 din data de 18 decembrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 (prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva Încheierii nr. 39 din 28.10.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosar nr. x/2019).

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., "Încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea."

Or, hotărârea la care se referă revizuirea este reprezentată de Încheierea nr. 39 din data 28.10.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2019, care este definitivă [potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.].

Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 459 alin. (7) teza finală din C. proc. pen., având în vedere că hotărârea la care se referă revizuirea este definitivă, Înalta Curte a constatat că este inadmisibil apelul exercitat de petentul A..

II. Împotriva Deciziei penale nr. 48/A din 18 februarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, petenţii B. şi A. au exercitat calea de atac prezentă, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2020, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 15 iunie 2020, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac.

III. Examinând apelul formulat, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acestuia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, constată că este inadmisibil şi va fi respins ca atare, pentru considerentele următoare:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Totodată, conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestaţiei sau apelului rămân definitive la data pronunţării lor şi devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.

Potrivit dispoziţiilor art. 409 lit. f) din C. proc. pen. subiectul îndreptăţit să formuleze apel este persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei de judecată.

Pentru ca un act să fie considerat vătămător pentru o anume persoană, este necesar ca menţionata consecinţă negativă (fie ca rezultat, fie ca stare de pericol), să se producă efectiv, să se răsfrângă nemijlocit asupra persoanei care o invocă, să îi afecteze ori să îi pericliteze un drept sau un interes actual şi determinat.

Aşadar, hotărârea instanţei este de natură a produce o vătămare unei persoane, atunci când hotărârea se referă în mod direct la acea persoană sau când, fără o referire expresă, hotărârea produce efecte asupra drepturilor sau intereselor acelei persoane, dând naştere unei situaţii juridice în care acestea sunt implicate.

În cauză, prin soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a apelul declarat de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 154 din data de 18 decembrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, dispoziţie care face obiectul apelului de faţă, nu s-a dispus cu privire la petentul B. şi nici nu s-a luat vreo altă măsură care să creeze, fie şi indirect, pentru acesta o situaţie defavorabilă.

În aceste condiţii apelul declarat de petentul B. apare ca fiind declarat de o persoană ce nu are calitate procesuală prevăzută de lege pentru a uza de această cale de atac, fiind, prin urmare inadmisibil.

Totodată, se reţine că, în cauză, petentul A. a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a nesocoti coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, constatând că pe de o parte că hotărârea atacată, respectiv Decizia penală nr. 48/A din 18 februarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, este definitivă, iar, pe de altă parte că petentul B. nu a fost parte în dosarul în care a fost pronunţată hotărârea atacată în prezenta cauză, va respinge, ca inadmisibile, apelurile declarate de B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 48/A din 18 februarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelanţii vor fi obligaţi la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petenţii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 48/A din 18 februarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelanţii petenţi la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2020.

GGC - GV