Exclusion of civil debt enforcement from criminal jurisdiction and insufficient evidence of notary falsification
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the criminal appeal filed by a petitioner, upholding the appellate court’s dismissal of her complaint against the prosecution’s decision not to initiate criminal proceedings, and ordered the appellant to pay 500,000 lei in judicial costs. The dispute arose from the petitioner’s claim that a notary public and a company director committed crimes of falsification and abuse of trust by allegedly faking the signature and place of signing on a supplementary corporate act, which hindered her recovery of a final civil judgment debt for price differences and late-payment penalties; however, the courts determined that the recovery of funds constitutes an enforcement matter outside criminal jurisdiction and that no new evidence established the notary’s criminal liability. The decision relied on the principle that civil enforcement issues do not fall under criminal prosecution competence and found no grounds for cassation under Article 385(15) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 215 C. pen, art. 38515 pct. 1 C. proc. pen; Exclusion of civil debt enforcement from criminal jurisdiction and insufficient evidence of notary falsification: Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționară și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 26 din 17 august 2004, pronunțată de Curtea de Apel Bacău a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara C.I. împotriva rezoluției nr. 93/ P din 12 iunie 2000, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva notarului public B.V. și a numitului S.C., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289, art. 291 și art. 215 C. pen.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență următoarea situație de fapt:
Petenta C.I. s-a adresat cu plângere organelor de cercetare penală arătând că din cauza autentificării în fals de către notarul B.V. a unui act adițional nu își poate recupera prejudiciul cauzat de SC S. SRL Moinești.
S-a mai reținut că petiționara, în calitate de administrator al SC P. SRL Focșani a câștigat litigiul comercial cu societatea sus-menționată, unitatea pârâtă fiind obligată să achite petiționarei suma de 7.004.499 lei, diferența preț, plus 6.668.283 lei, cu titlu de penalități de întârziere în plata prețului, conform sentinței civile nr. 172 din 19 iunie 1996 a Judecătoriei Moinești, sentință rămasă definitivă.
Împotriva acestei sentințe, petiționara a declarat recurs arătând că nu s-a identificat persoana și locul unde a fost semnat actul adițional, iar din probele administrate în dosar rezultă o contrarietate evidentă, motiv pentru care, în principal, a cerut restituirea dosarului pentru completarea urmăririi penale, iar, în subsidiar, desființarea rezoluției și trimiterea pentru cercetare a notarului implicat în cauză.
Recursul este nefondat.
Așa cum a reținut și instanța de fond, petiționara, în calitate de administrator al SC P. SRL Focșani, a câștigat litigiul comercial cu S.C. S. SRL Moinești, aceasta fiind obligată printr-o hotărâre civilă rămasă definitivă, să-i plătească petiționarei o sumă de bani, reprezentând diferența de preț, plus penalități de întârziere la plata prețului.
Ca atare, recuperarea acestor sume de bani este o problemă de executare ce nu intră în competența organelor de urmărire penală.
Totodată, deoarece în cauză nu au fost depuse noi acte sau relevate alte date de natură a duce la altă concluzie vizând vinovăția notarului public B.V. referitoare la împrejurările încheierii actului adițional al SC S. SRL Moinești, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică.
Din oficiu nu se constată nici un motiv de casare, care să fie luat în considerare.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționară și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara C.I. împotriva sentinței penale nr. 26 din 17 august 2004 a Curții de Apel Bacău.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 noiembrie 2004.