Calculation of revision deadline for conflicting judgments: one-month period runs from finality of last judgment, not notification of adverse decision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 1192 din 5 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 4766 din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În speţă, calculat conform art. 181 alin. (3) din C. proc. civ., termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. s-a împlinit la 7 decembrie 2018, iar revizuentul a promovat calea de atac la 28 ianuarie 2019, după împlinirea termenului.

Susţinerile revizuentului, în sensul că a luat cunoştinţă de decizia atacată la 28 ianuarie 2019, nu conturează existenţa unor motive întemeiate, în sensul art. 186 din C. proc. civ., distinct de faptul că nu a fost formulată o cerere de repunere în termen.

2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 a declarat recurs revizuentul A., în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., fără a încadra expres criticile formulate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurentul susţine că a formulat cererea de revizuire cu respectarea termenului legal în raport cu data de 28 ianuarie 2019, când a luat cunoştinţă de Decizia nr. 515 din 16 mai 2018, pronunţată de Curea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/2017.

Totodată, arată recurentul că şi-a întemeiat cererea de revizuire şi pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocând înscrisul nou reprezentat de Decizia nr. 515/2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, de care a luat cunoştinţă la 28 ianuarie 2019 şi care i-a fost comunicată prin adresa din 11 martie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia. În acest sens, recurentul susţine că termenul de revizuire trebuia să fie calculat de la 28 ianuarie 2019.

În acest context, recurentul critică hotărârea recurată şi pentru faptul că instanţa de revizuire a analizat cererea de revizuire numai prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar nu şi în raport cu cererea de completare a revizuirii din 14 mai 2019 întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

II. Derularea procedurii judiciare în recurs

1. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

Se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" (iii) prezentul dosar a fost început la 22 august 2017, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.

2. Procedura de filtrare a recursului

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat în sensul că recursul este admisibil în principiu, situaţie în care, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., completul de filtru urmează să pronunţe, fără citarea părţilor, o încheiere de admitere în principiu a recursului şi să fixeze termen de judecată pe fond, cu citarea părţilor.

Prin încheierea din 21 ianuarie 2020, completul de filtru a dispus comunicarea raportului către părţi, acesta fiind comunicat conform dovezilor ataşate la dosarul cauzei.

Recurentul a depus punct de vedere, înregistrat la dosar la 30 ianuarie 2019, şi concluzii scrise, înregistrate la dosar la 12 februarie 2020

Prin încheierea din 16 martie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică la 18 mai 2020, cu citarea părţilor.

III. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate în susţinerea motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

În sensul celor expuse la pct. I.2, recurentul nu contestă aspectele reţinute în decizia recurată în sensul că ultima dintre hotărârile potrivnice în opinia sa a rămas definitivă la 7 noiembrie 2018, iar cererea de revizuire a fost formulată la 28 ianuarie 2019.

Criticile recurentului vizează momentul de la care se calculează termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti (...) în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Prin criticile formulate, recurentul tinde să argumenteze faptul că termenul respectiv se calculează de la 28 ianuarie 2019, când a luat cunoştinţă de Decizia nr. 515 din 16 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, faţă de care, în opinia sa, este potrivnică decizia a cărei revizuire o solicită (Decizia nr. 4766 din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2017).

Susţinerea recurentului nu poate fi primită, având în vedere faptul că dispoziţiile procedurale citate prevăd fără echivoc faptul că termenul curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, care este Decizia nr. 4766 din 7 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza întâi şi alin. (2) teza finală din C. proc. civ.

În circumstanţele cauzei, care relevă faptul ultima hotărâre a rămas definitivă la 7 noiembrie 2018, iar revizuirea a fost formulată la 28 ianuarie 2019, în mod corect s-a reţinut că cererea de revizuire a fost formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Criticile prin care recurentul susţine că instanţa de revizuire nu a analizat cererea de revizuire şi prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. în raport cu înscrisul nou reprezentat de Decizia nr. 515 din 16 ai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, nu pot fi primite pentru următoarele considerente.

Într-adevăr, în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 16 mai 2019, a fost înregistrată cererea formulată de A. de completare a motivelor de revizuire.

Însă, contrar susţinerilor din prezentul recurs, prin cererea respectivă revizuentul nu a învestit instanţa cu motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., ci a precizat expres că a formulat revizuirea în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reiterând că hotărârea a cărei revizuire o solicită - Decizia nr. 4766 din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2017 - este potrivnică Deciziei nr. 515 din 16 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.

Or, pentru argumentele expuse anterior, termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se calculează de la data rămâneri definitive a ultimei hotărâri (Decizia nr. 4766 din 7 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti), iar nu de la data propusă de recurent (28 ianuarie 2019), când susţine că a luat cunoştinţă de Decizia nr. 515 din 16 mai 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia.

În ceea ce priveşte modul de calcul al termenului de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 258 din 24 aprilie 2018) referitoare la constituţionalitatea dispoziţiilor respective, în care s-au reţinut următoarele considerente elocvente în raport cu susţinerile din prezentul recurs:

"14. (...) potrivit prevederilor (...) art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de exercitare a acestei căi extraordinare de atac, respectiv termenul de revizuire, este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. (...)

15. Curtea, analizând dinamica legislativă privind căile extraordinare de atac prevăzute în C. proc. civ., constată că soluţia legislativă criticată în prezenta cauză s-a regăsit şi în C. proc. civ. din 1865 [art. 324 alin. (1) pct. 1 cu trimitere la art. 322 pct. 7] şi a format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu motivări şi prevederi constituţionale similare. În acest sens este, spre exemplu, Decizia nr. 353 din 2 mai 2006, precitată, prin care instanţa de contencios constituţional a arătat că termenul de o lună, în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa de recurs după evocarea fondului, este socotit de la momentul pronunţării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoştinţă de motivele hotărârii atacate, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge niciun drept procesual al părţii.

16. Totodată, Curtea a reţinut că, de principiu, hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate şi, pentru aceleaşi raţiuni, nu îngrădesc accesul liber la justiţie al revizuentului (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 655 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962/30.12.2014).

17. Mai mult, prin Decizia nr. 235 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 31 iulie 2003, Curtea a reţinut că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor. De asemenea, prin Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319/10.04.2006, Curtea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21.".

Pentru toate considerentele arătate, se constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1192 din 5 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 mai 2020.

GGC - GV