Inadmissibility of appeal against jurisdictional declination decision in criminal execution proceedings

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:

I. Prin Decizia penală nr. 363/A din data de 20 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2014 a fost trimisă contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 1533 din data de 17 iunie 2015 pronunţată de Judecătoria Medgidia, instanţei competente - Judecătoria Medgidia.

Pentru a pronunţa această hotărâre Înalta Curte, secţia penală a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 1533 din data de 17.06.2015 pronunţată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr. x/2014, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. e), lit. f) C. pen. pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 65 alin. (1) din C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. e), lit. f) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 362 alin. (2) raportat la art. 208 din C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului A..

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 72 alin. (1) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii şi arestării preventive de la 24.11.2014 - la zi.

S-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Constanţa a sumei de 100 RON, cu titlul de onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, prin Decizia penală nr. 144/MP din data de 06 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de către inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 1533 din data de 17.06.2015 pronunţată de Judecătoria Medgidia, în Dosarul penal nr. x/2014

În baza art. 422 C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., a fost dedusă din durata pedepsei aplicate inculpatului A. şi perioada arestului preventiv din data de 17.06.2015 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul inculpat a fost obligat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 272 C. proc. pen., onorariul în cuantum de 260 RON, pentru apărătorul din oficiu a rămas în sarcina statului.

La data de 13 august 2019, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost înregistrat sub nr. x/2014, dosarul având ca obiect "Contestaţie", formulată de condamnatul A..

La termenul de judecată din data de 06 noiembrie 2019, prezent personal în faţa instanţei şi asistat de apărător desemnat din oficiu, condamnatul A. a arătat că obiectul cauzei îl reprezintă contestaţie la executare, împotriva Sentinţei penale nr. 1533 din data de 17.06.2015 pronunţată de Judecătoria Medgidia, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., situaţie în care, instanţa pus în discuţie excepţia necompetenţei Înaltei Curţi de a soluţiona cauza.

Potrivit textului de lege mai sus evocat, competenţa aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută, potrivit art. 597 alin. (1) C. proc. pen., sau, după caz, potrivit art. 597 alin. (6), instanţei în a cărei circumscripţie teritorială se află locul de deţinere.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că instanţa care a pronunţat hotărârea împotriva căreia condamnatul a formulat contestaţie la executare este Judecătoria Medgidia. Totodată, condamnatul este încarcerat în Penitenciarul Poarta Albă, care se află tot în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Medgidia.

Prin urmare, Înalta Curte a dispus trimiterea contestaţiei la executare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 1533 din data de 17 iunie 2015 pronunţată de Judecătoria Medgidia, instanţei competente, respectiv Judecătoriei Medgidia, decizia fiind definitivă.

II. Împotriva Deciziei penale nr. 363/A din data de 20 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2014, condamnatul A. a formulat contestaţie, cauza fiind înregistrată la data de 21 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, fiind fixat prim termen de judecată la data de 10 februarie 2020, termen la care, vând în vedere lipsa de procedură cu contestatorul A., aflat în stare de detenţie şi neadus la instanţă de la Penitenciarul Poarta Albă, s-a dispus amânarea cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 9 martie 2020, având în vedere lipsa de procedură cu contestatorul A., aflat în stare de detenţie şi neadus la instanţă de la Penitenciarul Rahova din motive medicale, s-a dispus amânarea cauzei.

Prin rezoluţia din Camera de consiliu din data de 23 martie 2020, având în vedere dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 195 din data de 16 martie 2020 emis de Preşedintele României, Ordinul nr. 71 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 3 martie 2020, forma consolidată la data de 17 martie 2020, constatând existenţa unor motive obiective ce pun instanţa în imposibilitatea desfăşurării şedinţei de judecată la termenul fixat în data de 06 aprilie 2020 s-a constatat suspendată de drept judecarea cauzei aflată pe rolul Completului de 5 Judecători P1-2020 din şedinţa de judecată cu termen la data 06 aprilie 2020.

Prin rezoluţia din Camera de consiliu din data de 15 mai 2020, având în vedere, încetarea începând cu data de 15 mai 2020, a stării de urgenţă instituită pe o durată de 30 de zile pe întreg teritoriul României prin art. 1 din Decretul nr. 195 din data de 16 martie 2020 emis de Preşedintele României, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 212 din data de 16 martie 2020 şi prelungită prin dispoziţiile art. 1 din Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Preşedintele României, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 311 din data de 14 aprilie 2020; art. 1 din Hotărârea nr. 24 din 14 mai 2020 privind aprobarea instituirii stării de alertă la nivel naţional şi a măsurilor de prevenire şi control a infecţiilor, în contextul situaţiei epidemiologice generate de virusul SARS - Cov-2, emisă de Guvernul României - Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, potrivit cărora începând cu data de 15 mai 2020, se declară Starea de alertă la nivel naţional, pentru o perioadă de 30 de zile; precum şi dispoziţiile art. 64 alin. (6) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Preşedintele României, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 311 din data de 14 aprilie 2020, potrivit cărora în termen de 10 zile de la încetarea stării de urgenţă vor fi luate măsuri pentru stabilirea termenului de judecată şi citarea părţilor s-a stabilit termen la data de 26 mai 2020, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac.

III. Examinând contestaţia formulată, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, dar şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispoziţiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Totodată, potrivit art. 50 alin. (4) din C. proc. pen.: "Hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă căilor de atac."

În speţă, condamnatul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive, Decizia penală nr. 363/A din data de 20 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2014, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei noi căi de atac ordinare sau extraordinare.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 363/A din data de 20 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 363/A din data de 20 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2020.

GGC - GV