Municipality’s review petition barred for failure to pay mandatory stamp duty despite notice and dismissed tax-amount challenge.
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal filed by a municipality, upholding the lower court’s decision to reject a petition for review due to failure to pay the judicial stamp duty, and ordered the appellant to pay the respondent 2,000 RON in reduced litigation costs. The dispute concerned a procedural defect where the municipality, in an administrative and fiscal case, failed to evidence the payment of the 100 RON stamp duty required by the Emergency Government Ordinance regarding judicial taxes, despite being cited with a specific mention to pay and having its motion for re-examination of the tax amount previously dismissed. The appellate court relied on the Civil Procedure Code provisions regarding cassation grounds and the requirement for proper stamping of review petitions, determining that the appellant had actual knowledge of the obligation and failed to cure the defect, while applying the principle of proportionality to reduce the claimed legal fees.
Legislator headnote
AI generatedart. 197 din C. proc. civ, art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ, art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 453 alin. (1) din C. proc. civ, art. 451 alin. (2) din C. proc. civ; Municipality’s review petition barred for failure to pay mandatory stamp duty despite notice and dismissed tax-amount challenge: The dispute concerned a procedural defect where the municipality, in an administrative and fiscal case, failed to evidence the payment of the 100 RON stamp duty required by the Emergency Government Ordinance regarding judicial taxes, despite being cited with a specific mention to pay and having its motion for re-examination of the tax amount previously dismissed. The appellate court relied on the Civil Procedure Code provisions regarding cassation grounds and the requirement for proper stamping of review petitions, determining that the appellant had actual knowledge of the obligation and failed to cure the defect, while applying the principle of proportionality to reduce the claimed legal fees.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedApplied to reduce the litigation costs awarded to the respondent based on the objective circumstances of the case.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată
Prin Decizia nr. 1.455 din 6 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018, a respins cererea de revizuire formulată de Comuna Podgoria împotriva Deciziei nr. 616 din 15 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de revizuire, în temeiul art. 248, coroborat cu art. 148 alin. (6) şi art. 197 din C. proc. civ., raportat la art. 26 alin. (2) şi art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a admis excepţia de netimbrare şi a constatat că cererea de revizuire nu îndeplineşte cerinţa de formă a timbrării.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs revizuenta.
Criticile formulate de recurentă reiterează argumente referitoare la fondul cererii de revizuire şi la încheierea de soluţionare a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formulată în dosarul de revizuire, neavând legătură cu soluţia pronunţată de instanţa de revizuire, prin decizia recurată.
Singura critică, dintre cele formulate de recurentă prin cererea de recurs, care poate fi încadrată în motivele de casare este cea prin care susţine că "după comunicarea încheierii din data de 11.02.2020, instanţa nu a mai emis o comunicare adresă prin care să ne pună în vedere, ca până la termenul din 6.03.2020, să achităm taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON" [art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.].
3. Hotărârea instanţei de recurs
Examinând decizia recurată, în raport cu actele dosarului, cu critica formulată de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În dosarul de revizuire, instanţa a stabilit că sunt incidente dispoziţiile art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, în temeiul cărora revizuenta urma să-şi timbreze cererea cu 100 RON.
Revizuenta nu şi-a îndeplinit, însă, obligaţia de timbrare, până la termenul de judecată din 6 martie 2020, când a fost soluţionată cererea de revizuire, deşi a fost citată cu menţiune în acest sens, pentru primul termen de judecată (din 7 februarie 2020), conform dovezii de citare ataşată la dosar.
Este adevărat că revizuenta a contestat modul de stabilire de către instanţă a taxei de timbru, formulând cerere de reexaminare, dar aceasta a fost respinsă, prin încheierea din 11 februarie 2020, care a fost comunicată revizuentei la 2 martie 2020, conform dovezii de comunicare aflată la Dosarul nr. x/2018.1.
Contrar celor susţinute în cererea de recurs, rezultă, aşadar, că revizuenta (recurentă) avea cunoştinţă de obligaţia de a depune la dosar dovada achitării taxei de timbru, obligaţie pe care, însă, nu şi-a îndeplinit-o.
Faţă de cele prezentate, constatând că nu este întemeiată critica recurentei, potrivit căreia nu i-a fost comunicată încheierea de respingere a cererii de reexaminare a modului de stabilire de către instanţă a taxei de timbru, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere cererea intimatei SC A. SRL Galaţi, recurenta va fi obligată la plata către aceasta a cheltuielilor de judecată.
Constatând că la dosarul cauzei se află dovada plăţii nr. x din 16.09.2020, în cuantum de 4.000 RON, Înalta Curte, în raport cu obiectul pricinii, cu gradul redus de complexitate a cauzei şi, implicit, cu volumul redus de muncă efectivă al apărătorului intimatei, apreciază că aceste cheltuieli sunt disproporţionate şi, făcând aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., va obliga recurenta la plata către intimată a sumei de 2.000 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Comuna Podgoria, prin Primar, împotriva Deciziei nr. 1.455 din 6 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC A. SRL Galaţi, în cuantum de 2.000 RON, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 21 septembrie 2020.
GGC - ED