Inadmissibility of appeal against final Supreme Court decision rendered in prior appeal proceedings
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed as inadmissible the appeal on review (recurs) filed by the plaintiff, confirming the finality of the February 2020 decision that had declared the plaintiff's previous appeal null. The case involved a procedural dispute where the plaintiff attempted to challenge a decision issued by the Supreme Court’s five-judge panel, which had previously ruled on the nullity of an appeal against the Constitutional Court’s non-seizure. The court held that the challenged decision was not admissible for further appeal because it was rendered within the appeal on review proceedings themselves and is therefore final; under the principle of the legality of appeals, a final decision pronounced by the highest court on a matter of law cannot form the subject of a subsequent appeal on review. The decisive legal basis includes Articles 129 and 457(1) of the Romanian Constitution and Articles 483(1), 248(1), and 237(2)(1) of the Civil Procedure Code, which restrict appeals on review to specific categories of judgments (appeal judgments, non-appealable judgments, and cases expressly provided by law) and prohibit appeals against final decisions already issued in the appeal on review phase.
Legislator headnote
AI generatedart. 196 din C. proc. civ, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against final Supreme Court decision rendered in prior appeal proceedings: Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea căii extraordinare de atac formulate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată
Prin Decizia nr. 47 din 24 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019.1, s-a constatat nul recursul declarat de A. împotriva încheierii din 7 octombrie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă, în Dosarul nr. x/2019.
S-a reţinut, în esenţă, că aspectele invocate de recurent în termenul prevăzut de lege nu vizează argumentele care au constituit fundamentul soluţiei de nesesizare a Curţii Constituţionale, pronunţate prin hotărârea atacată, ceea ce este de natură să atragă sancţiunea expres prevăzută de art. 196 din C. proc. civ., coroborat cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, respectiv nulitatea recursului.
2. Calea de atac formulată
Împotriva Deciziei nr. 47 din 24 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019.1, A. a formulat aceeaşi cale de atac, a recursului.
3. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea căii extraordinare de atac formulate.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
În raport cu dispoziţiile constituţionale şi legale citate, admisibilitatea unei căi de atac şi provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
În cauză, recursul este exercitat împotriva unei decizii definitive, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători s-a pronunţat asupra unei cereri de recurs.
Or, conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".
Decizia nr. 47 din 24 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, ce face obiectul recursului formulat de petent, este o hotărâre pronunţată chiar în calea de atac a recursului, fiind definitivă.
Cum hotărârea atacată nu se circumscrie categoriilor de hotărâri supuse recursului, conform art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nu poate forma obiectul căii de atac formulate în cauză, întrucât recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele reglementate de lege, constituie o încălcare a dispoziţiilor constituţionale şi legale citate mai sus, prin raportare la principiul legalităţii căii de atac reglementate de norma procesuală.
Pentru considerentele prezentate, constatându-se că excepţia inadmisibilităţii este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 47 din 24 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019.1, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 47 din 24 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019.1.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 21 septembrie 2020.
GGC - NN