Conflict between conditional pardon revocation under Law 543/2002 and conditional release revocation under Penal Code for post-pardon recidivism

Asupra recursului în anulare de față:

În conformitate cu dispozițiile art. 409 și art. 410 C. proc. pen., Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței penale nr. 2040 din 18 decembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 6 București, deciziei penale nr. 180/ A din 06 februarie 2004 a Tribunalului București și deciziei penale nr. 418 din 16 martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, pe motiv că în mod greșit instanțele au făcut aplicarea dispozițiilor art. 61 C. pen., în locul celor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 543/2002, precum și aplicarea art. 116 C. pen., față de inculpatul S.D.L.

Din lucrările aflate la dosar se constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2040 din 18 decembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 6 București, a fost condamnat inculpatul minor S.D.L. la o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare, pentru art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală 1256 din 11 decembrie 2002, a Judecătoriei Piatra Neamț și s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 367 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată prin sentința de față, astfel că, s-a dispus ca inculpatul să execute 2 ani și 3 luni închisoare în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și i s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestul preventiv începând cu data de 14 noiembrie 2003.

A fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la despăgubiri civile.

Pentru a se pronunța această sentință, s-a reținut că, în seara zilei de 13 noiembrie 2003, inculpatul a spart cu o piatră geamul autoturismului marca Matiz, proprietatea părții vătămate S.A. și a sustras din interior 10 casete audio.

În timp ce disloca radio-casetofonul, a fost surprins de către organele de poliție.

Inculpatul a folosit căile de atac și atât Tribunalul București, secția a II-a penală, cât și Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 180/ A din 06 februarie 2004 și 418 din 16 martie 2004, au respins apelul și recursul.

De asemenea, inculpatul, prin sentința penală nr. 1256 din 11 decembrie 2002, pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț a mai fost condamnat la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat în dauna avutului personal și în formă continuată cu reținerea stării de minorat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen.

S-a reținut că acesta, în perioada august - septembrie 2002, în înțelegere cu alți minori i-a ajutat să sustragă bunuri din magazine.

Inculpatului i s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu 07 octombrie 2002, fiindu-i menținută starea de arest.

Această sentință a rămas definitivă prin nerecurare.

Examinând recursul în anulare declarat în defavoarea inculpatului, în raport de conținutul și dispozitivul celor două hotărâri judecătorești, precum și de modul cum s-a liberat acesta, se constată că este fondat.

Din conținutul adresei nr. 8580 din 30 august 2004, a D.G.P. - Centru de Reeducare Tichilești (F. 8), rezultă că inculpatul a fost arestat la 07 octombrie 2002 și a fost pus în libertate la 05 aprilie 2003, ca urmare a aplicării Legii nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 543/2002, cei grațiați, care, în decurs de 3 ani, vor săvârși infracțiuni intenționate, vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracțiune și pedeapsa neexecutată sau a restului de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a grațierii.

Cum inculpatul, în perioada termenului de 3 ani înscrisă în Legea nr. 543/2002, a comis o nouă infracțiune, respectiv la 13 noiembrie 2003, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, în mod cu totul nejustificat i s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, în loc să se dispună, așa cum prevăd dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002, ca restul de pedeapsă rămas neexecutat să se execute separat.

Inculpatul a executat din pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1256/2002, a Judecătoriei Piatra Neamț, perioada de la 07 octombrie 2002 la 05 aprilie 2003, ca atare, acesta va executa pe lângă pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare și restul de pedeapsă rămas neexecutat de un an și 2 zile, în total urmând să execute 3 ani 3 luni și 2 zile în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

În ceea ce privește celălalt motiv vizând aplicarea art. 116 C. pen., se constată că este, de asemenea, întemeiat.

Potrivit art. 116 C. pen., instanța poate aplica măsura de siguranță de a se interzice aflarea în anumite localități, când persoana condamnată la pedeapsa închisorii de cel puțin un an, a mai fost condamnată pentru alte infracțiuni și dacă se constată că prezența acestuia în localitatea unde a săvârșit infracțiunea sau în alte localități, constituie un pericol grav pentru societate.

Fiind îndeplinite toate condițiile înscrise la art. 116 C. pen. și constatând că prezența inculpatului în București, localitate unde a comis infracțiunea, constituie un pericol grav pentru societate, se va aplica față de acesta măsura de siguranță a interzicerii de a se afla pe raza municipiului București pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.

În consecință, se va admite recursul în anulare, în temeiul art. 4141 C. proc. pen., declarat împotriva sentinței și a celor două decizii, astfel că se va casa în parte sentința penală nr. 2040/2003 și în totalitate deciziile penale nr. 180/ A și nr. 418/2004 și rejudecând:

se va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare în pedepsele componente;

se va înlătura revocarea liberării condiționată pentru restul de pedeapsă de 367 zile rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală 1256 precum și contopirea acestui rest cu pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare;

în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, se va revoca beneficiul grațierii condiționate pentru restul de pedeapsă de un an și 2 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1256/2002, rest de pedeapsă, care se va executa separat de pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, în total inculpatul urmând să execute 3 ani 3 luni și 2 zile;

în baza art. 116 C. pen., raportat la art. 112 lit. d) C. pen., se va aplica inculpatului măsura de siguranță a interdicției de a se afla pe raza municipiului București pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.

Se vor menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 2040/2003 a Judecătoriei sectorului 6 București.

Se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv începând cu 14 noiembrie 2003 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 2040 din 18 decembrie 2003 a Judecătoriei sector 6 București, deciziei penale nr. 180/ A din 6 februarie 2004 a Tribunalului București și deciziei penale nr. 418 din 16 martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe S.D.L.

Casează în parte sentința penală nr. 2040 din 18 decembrie 2003 a Judecătoriei sector 6 București și în totalitate deciziile penale nr. 180/ A din 6 februarie 2004 a Tribunalului București și nr. 418 din 16 martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală și în rejudecare:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare în pedepsele componente.

Înlătură revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 367 zile rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1256 din 11 decembrie 2002 a Judecătoriei Piatra Neamț, precum și contopirea acestui rest cu pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2040/2003 a Judecătoriei sector 6 București, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1), lit. e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, revocă beneficiul grațierii condiționate pentru restul de pedeapsă de un an și 2 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1256/2002 a Judecătoriei Piatra Neamț, rest de pedeapsă, ce se va executa separat de pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2040 din 18 decembrie 2003, în total inculpatul S.D.L., urmând să execute 3 ani, 3 luni și 2 zile închisoare.

În baza art. 116 C. pen., raportat la art. 112 lit. d) C. pen., aplică inculpatului măsura de siguranță a interdicției de a se afla pe raza municipiului București pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 2040/2003 a Judecătoriei sector 6 București.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la 14 noiembrie 2003, la zi.

Anulează mandatul de executare emis în baza sentinței penale nr. 2040/2003 a Judecătoriei sector 6 București și dispune emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 3 ani, 3 luni și 2 zile închisoare.

Onorariul de avocat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2004.