Peremption of appeal due to procedural inactivity in recusal motion litigation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal of right perished, thereby dismissing the appellant’s challenge and leaving in force the lower court’s 2018 decision which had dismissed a motion for recusal for lack of proper filing fees. The dispute concerned a procedural challenge in an administrative litigation case, where the appellant argued that the recusal order was never properly communicated and violated their right to defense; however, the appeal remained in suspension for over a year due to the absence of the parties at the scheduled hearing. Applying Article 248 of the Code of Civil Procedure, the court determined that the procedural conditions for peremption were met because the case remained in a state of inactivity attributable to the parties’ fault for a period exceeding one year following the suspension of proceedings, with no request for resumption or valid grounds for interruption cited.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ, art. 248 din C. proc. civ, art. 252 din C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ; Peremption of appeal due to procedural inactivity in recusal motion litigation: Pentru a opera această sancţiune procedurală, trebuie analizată îndeplinirea cerinţelor art. 248 din C. proc. civ. de la 1865 şi, în acest sens, se constată că Înalta Curte a fost învestită cu soluţionarea recursului, iar după suspendarea judecăţii pricinii, aceasta a rămas în nelucrare timp de un an, din motive imputabile exclusiv părţilor. Totodată, se constată că, înainte de împlinirea acestui termen, părţile în proces nu au solicitat reluarea judecării şi nici nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra perimării recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 1 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de recurentul-reclamant A..
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, arătând că încheierea recurată nu i-a fost comunicată, totodată, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Prin încheierea de şedinţă din 4 martie 2019, judecata pricinii de faţă a fost suspendată, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865.
Potrivit art. 248 din actul normativ anterior menţionat, perimarea operează asupra unei cereri de recurs (…) dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un 1 (un) an.
Pentru a opera această sancţiune procedurală, trebuie analizată îndeplinirea cerinţelor art. 248 din C. proc. civ. de la 1865 şi, în acest sens, se constată că Înalta Curte a fost învestită cu soluţionarea recursului, iar după suspendarea judecăţii pricinii, aceasta a rămas în nelucrare timp de un an, din motive imputabile exclusiv părţilor. Totodată, se constată că, înainte de împlinirea acestui termen, părţile în proces nu au solicitat reluarea judecării şi nici nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.
În speţă, la termenul din 4 martie 2019, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865, constatând că niciuna din părţi, legal citate, nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a cerut judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea judecării recursului, care a rămas în nelucrare, până la 29 iunie 2020, când s-a stabilit termen de judecată, potrivit art. 252 din C. proc. civ. de la 1865.
Dispoziţiile art. 248 din C. proc. civ. de la 1865 prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Condiţiile perimării, aşa cum se desprind din dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, sunt îndeplinite în cauză, de la data suspendării judecării recursului - 4 martie 2019 - şi până la data repunerii pe rol, din oficiu, trecând un termen mai mare de 1 an, încheierea din 4 martie 2019 fiind ultimul act de procedură îndeplinit de instanţă, dată de la care părţile nu au mai formulat nicio cerere, fiind în culpă procesuală.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va constata perimat recursul, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (3) raportat la art. 252 din C. proc. civ. de la 1865.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, în Dosarul nr. x/2015.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iulie 2020.
GGC - GV