Detention for European Arrest Warrant surrender maintained due to COVID-19 delays; appeal dismissed.

Asupra contestaţiei de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a menţinut arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A., arestat în baza Mandatului de arestare în vederea predării nr. x din data de 25 septembrie 2020, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 24 noiembrie 2020 şi până la data de 23 decembrie 2020, inclusiv.

S-au reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 185/F din 25 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, s-au hotărât următoarele:

S-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din 11 august 2020, emis de Tribunalul din Bergamo, Italia, pe numele persoanei solicitate A.

S-a luat act de consimţământul la predare al persoanei solicitate.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile italiene cu condiţia respectării regulii specialităţii.

În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus ca predarea persoanei solicitate A. se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, să fie transferată în România.

S-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 25 septembrie 2020 până la data de 24 octombrie 2020, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu în vederea predării, de la data de 12 septembrie 2020 la 25 septembrie 2020.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, s-a reţinut că nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 2 şi art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, fiind îndeplinite condiţiile pentru a se pune în executare mandatul european de arestare.

Prin Adresa nr. x din data de 2 octombrie 2020 a Biroului Naţional Sirene, înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a comunicat formularul M primit de Biroul Naţional Sirene Italia prin care autorităţile judiciare ale acestui stat au informat cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A. din cauza restricţiilor impuse în contextul epidemiei de COVID-19, fiind solicitată prelungirea termenului de predare.

În acest sens, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională a solicitat în temeiul prevederilor art. 113 şi art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, actualizată, prelungirea termenului de predare, dar şi prelungirea măsurii arestării preventive.

Ulterior, prin Adresa nr. x din data de 30 octombrie 2020 a Biroului Naţional Sirene, emisă prin fax şi înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 2 noiembrie 2020, s-a comunicat formularul M din data de 30 octombrie 2020 primit de Biroul Naţional Sirene Italia prin care autorităţile judiciare ale acestui stat au informat cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A. din cauza restricţiilor impuse în contextul epidemiei de COVID-19, fiind solicitată prelungirea termenului de predare ulterior datei de 30 noiembrie 2020.

În această privinţă, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională a solicitat în temeiul prevederilor art. 113 şi art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, actualizată, prelungirea măsurii arestării preventive.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva termenului pentru predarea persoanei solicitate, Curtea de apel a constatat că rămân valabile dispoziţiile din încheierea pronunţată la data de 7 octombrie 2020, întrucât autoritatea competentă a statului emitent împreună că Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române nu au stabilit în concret o dată de predare, iar măsura prelungirii termenului de predare s-a dispus pentru ca autorităţile celor două state să stabilească o dată de predare, în afara termenului de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, iar predarea trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la această dată convenită. Or, întrucât această dată nu s-a stabilit, rămân valabile dispoziţiile anterioare, sens în care autoritatea competentă a statului emitent împreună că Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române urmează să stabilească o dată de predare, în afara termenului de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, iar predarea trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la această dată convenită.

În continuare, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva măsurii arestării persoanei solicitate, s-a constatat că, potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, în cazul în care autorităţile implicate urmează să identifice o dată în vederea predării, în afara termenului de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, în temeiul dispoziţiilor legale precitate, trebuie să se dispună asupra menţinerii măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., în conformitate cu art. 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la libertate şi la siguranţă.

În cauză, reţinând că procedura de predare a fost efectuată într-un mod suficient de diligent, iar autorităţile italiene au comunicat în timp util impedimentele care au condus la amânarea preluării solicitate, solicitând ca predarea să aibă loc ulterior datei de 30 noiembrie 2020. Totodată, se constată că durata detenţiei nu are caracter excesiv, iar durata totală a arestării persoanei solicitate nu a depăşit termenul maxim de 180 de zile.

Aşa fiind, Curtea de apel a constatat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a persoanei solicitate, motive pentru care, în baza art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a menţinut arestarea în vederea predării persoanei solicitate A., arestat în baza Mandatului de arestare în vederea predării nr. x din data de 25 septembrie 2020, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 24 noiembrie 2020 şi până la data de 23 decembrie 2020, inclusiv.

Împotriva încheierii sus-menţionate a formulat contestaţie persoană solicitată A., în termen legal, solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate şi înlocuirea măsurii arestării cu o măsură mai uşoară, cea a arestării la domiciliu.

Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că prima instanţă a dispus, în mod corect, menţinerea arestării persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, de la data de 24 noiembrie 2020 şi până la data de 23 decembrie 2020, inclusiv, în vederea predării.

Potrivit dispoziţiilor art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, "Instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării.

În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (6) din legea menţionată, dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate.

Alineatul (11) al aceluiaşi text de lege, prevede că, ".. în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă".

De asemenea, potrivit art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, "Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită."

Instanţa de control judiciar constată că în cauză s-a dispus prin Sentinţa penală nr. 185/F/25 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 executarea mandatului european de arestare emis faţă de persoana solicitată A. la data de 11 august 2020 de către Tribunalul din Bergamo, Italia şi predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare solicitante, sub rezerva regulii specialităţii.

Din examinarea actelor dosarului, se constată că predarea persoanei solicitate nu a putut avea loc la termenul convenit, din cauza contextului excepţional de imposibilitate a predării din cauze obiective. Aşa cum rezultă din actele dosarului, prin adresa nr. x din data de 30 octombrie 2020 a Biroului Naţional Sirene, s-a comunicat de către autorităţile judiciare italiene imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A. din cauza restricţiilor impuse în contextul epidemiei de COVID-19, fiind solicitată prelungirea termenului de predare ulterior datei de 30 noiembrie 2020.

În acest sens, se constată că în cauză este incidentă ipoteza prevăzută de art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, constând în faptul că, din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit, dată fiind pandemia generată la nivel european de virusul SARS-COV-2, precum şi măsurile instituite la nivelul statelor europene.

În ce priveşte temeinicia şi legalitatea măsurii arestării în vederea predării, se constată că din interpretarea dispoziţiilor art. 101 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, rezultă că, odată cu dispunerea executării mandatului european de arestare, în vederea predării persoanei solicitate, prin sentinţă, judecătorul dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Drept urmare, măsura arestării este de esenţa procedurii de executare a mandatului european de arestare, decurgând automat din dispunerea acestuia în vederea predării persoanei solicitate.

În consecinţă, susţinerile apărării cu privire la înlocuirea măsurii arestării cu o măsură mai uşoară, nu pot fi primite, deoarece dispoziţiile legale sus-menţionate conferă instanţei această posibilitate doar în cadrul măsurii arestării provizorii, dispusă pe parcursul soluţionării mandatului european de arestare.

Totodată, în raport de dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, instanţa de control judiciar constată că este oportună şi necesară menţinerea arestării persoanei solicitate în vederea predării, fiind justificată de asigurarea bunei desfăşurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare, prin împiedicarea sustragerii persoanei solicitate.

Înalta Curte constată că, deşi predarea efectivă către statul membru emitent nu a putut fi efectuată, având în vedere contextul de excepţie epidemiologic, în cauză măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării nu a depăşit termenul maxim de 180 de zile a duratei totale a arestării, prevăzut de art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale din 6 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale din 6 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM