Appeal against European arrest warrant surrender dismissed as untimely; reinstatement refused and surrender order upheld.

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 188/F din data de 1 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 22.09.2020 de către Biroul Procurorului General al Republicii Estonia, faţă de persoana solicitată A.

În baza art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a dispus amânarea predării persoanei solicitate A., către autorităţile judiciare din Republica Estonia, până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a Criminalităţii Informatice iar, în caz de condamnare cu executarea pedepsei în regim de detenţie, până la punerea în libertate, ca urmare a liberării condiţionate, sau până la executarea pedepsei la termen.

A luat act că persoana solicitată nu a consimţit la predare.

A constatat că persoana solicitată a înţeles să se prevaleze de regula specialităţii, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004.

A dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data la care au încetat motivele care au justificat amânarea predării.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală a reţinut că în privinţa persoanei solicitate A., Biroul Procurorului General al Republicii Estonia a emis la data de 22 septembrie 2020 un mandat european de arestare, în baza Mandatului de arestare nr. 1-x-xx (procedura de referinţă nr. x) a Curţii Judeţene Harju din Republica Estonia, pentru săvârşirea unui număr total de patru infracţiuni, respectiv: pregătirea de infracţiuni informatice/legate de criminalitatea informatică, prev. de subsecţiunea nr. 2161 (1); utilizarea ilegală a identităţii altei persoane, prev. de subsecţiunea nr. 1572 (1); obţinerea ilegală a accesului la sisteme informatice, prev. de art. 217 (2) alin. (2) şi (3) şi fraude informatice pe scară largă şi efectuate de către un grup, prev. de art. 215 (2) alin. (3) şi (4), toate din C. pen. al Republicii Estonia.

În sarcina persoanei solicitate a fost reţinută, în cuprinsul mandatului european de arestare, următoarea situaţie de fapt:

"Pregătirea de infracţiuni informatice/legate de criminalitatea informatică (subsecţiunea 2161 (1) din C. pen.)

A. este suspectat în fapt că, împreună şi în mod coordonat cu B. şi C., a comis pregătirea de infracţiune informatică, de ex. infracţiunea clasificată în conformitate cu subsecţiunea 2161 (1) din C. pen.. În detaliu, în perioada 23 februarie 2019 - 23 august 2020, au trimis în cursul a cel puţin 61 de valuri de atac de tip phishing în comun şi coordonat, de ex. de către un grup, e-mailuri de phishing la adresele de e-mail şi mesaje SMS la numerele de telefon ale clienţilor băncilor, care imitau notificările băncilor care operează pe teritoriul Republicii Estonia, de ex. D., E., F. şi G.. Prin intermediul mesajelor de phishing, suspecţii au obţinut şi intrat în posesia unor ID-uri de utilizator, parole SMART-ID şi Mobile-ID-uri ale conturilor bancare online ale clienţilor băncilor care operează în Estonia. Prin intermediul instrumentelor de protecţie phishing a fost posibilă crearea de conturi de utilizator cu autentificare digitală SMART-ID pentru 29 de clienţi ai băncii şi obţinerea accesului la conturile bancare online ale clienţilor, precum şi efectuarea de transferuri de bani din conturile bancare online ale clienţilor.

Utilizarea ilegală a identităţii altei persoane (subsecţiunea 1572 (1) din C. pen.)

A. este suspectat şi de săvârşirea de infracţiuni clasificate în conformitate cu subsecţiunea 1572 (1) din C. pen. sau de utilizarea ilegală intenţionată a identităţii unei altei persoane. Şi anume, în fapt, suspectul împreună cu B. şi C., a folosit, în perioada 11 aprilie 2019 - 15 iunie 2019, datele a douăzeci şi nouă de clienţi permiţând stabilirea identităţilor acestora şi trimiţându-le fără ştirea clienţilor către sistemul H., iar acest fapt cu intenţia de a se da drept clienţi şi a induce băncii percepţia greşită că cei douăzeci şi nouă de clienţi ai băncii în cauză ar intra în relaţie contractuală cu H. şi şi-ar face conturi de utilizator cu autentificare digitală SMART-ID. În plus, au folosit, de asemenea, în perioada 23 februarie 2019 - 15 mai 2020, instrumente de protecţie a conturilor bancare online obţinute prin phishing de la clienţii băncilor care operează în Estonia (nume de utilizatori, parole Mobile-ID şi Smart-ID) fără cunoştinţa şi consimţământul celor din urmă, pentru a se conecta la conturile bancare online şi a efectua transferuri de bani de acolo către conturile bancare aferente acestora, în cazul acestora din urmă, suspecţii au folosit şi livrat către sistemele bancare de internet ale băncilor date care permit identificarea clienţilor lor şi au creat prin această înţelegere greşită a faptelor existente ideea că aceştia ar dori să se conecteze la conturile lor bancare online şi să depună ordine de plată pentru transferuri de bani. Scopul utilizării şi livrării instrumentelor de protecţie obţinute prin phishing de la victime era probabil să ascundă infracţiunile clasificate în temeiul art. 217 (2) 2) alt 3) şi 213 (2) 3) şi 4) din C. pen.

Obţinerea ilegală a accesului la sisteme informatice (clauza 217 (2) 2) alternativ 3) din C. pen.)

A. este, de asemenea, suspectat în fapt că, în comun şi de comun acord cu B. şi C., a comis infracţiunea clasificată în temeiul clauzei 217 (2) 2) alt 3) din C. pen. sau a obţinut acces ilegal la sisteme informatice, în timp ce accesul a fost obţinut la un sistem informatic care conţinea informaţii prescrise numai pentru uz oficial. În perioada 23.02.2019 - 15.05.2020, suspecţii au intrat intenţionat, prin intermediul instrumentelor de protecţie de tip phishing, în conturile bancare ale clienţilor băncilor care operează în Estonia. În contul bancar al fiecărui client există cel puţin următoarele date prevăzute pentru utilizare oficială: date personale sensibile (Legea privind informaţiile publice din Republica Estonia, în continuare - clauza 35 (1) 11) din API) şi informaţii care conţin date cu caracter personal, dacă permiterea accesului la astfel de informaţii încalcă în mod semnificativ inviolabilitatea vieţii private a persoanei vizate (clauza 35 (1) 12) din API) şi secretul bancar (subsecţiunea 88 (1) din Legea instituţiilor de credit din Estonia).

Fraude informatice pe scară largă şi efectuate de către un grup (clauzele 213 (2) 3) şi 4) din C. pen.)

În plus, A. este suspectat că, în comun şi în mod coordonat cu B. şi C., a comis infracţiunea clasificată în temeiul clauzelor 213 (2) 3) şi 4) din C. pen. sau a intenţionat comiterea infracţiunii informatice aferente pe scară largă şi în grup. Mai precis, în fapt, că suspecţii au introdus în perioada 23.02.2019 - 16.05.2020, la formularele de ordine de plată ale conturilor bancare online ale clienţilor băncii, instrumentele de protecţie obţinute prin phishing de la aceştia fără ştirea şi consimţământul lor, cu scopul de a provoca daune materiale clienţilor băncilor şi pentru a obţine beneficii materiale. Pe baza faptelor stabilite până în prezent, suspecţii au reuşit să realizeze prin introducerea instrumentelor de protecţie ilegale, fraude legate informatice în valoare de 53.004 euro şi 38 eurocenţi, de ex., în sensul subsecţiunii 121 (2) din C. pen.

În plus, prin introducerea mijloacelor de protecţie ale clienţilor, suspecţii au dat sistemelor bancare online ale băncilor ordinul de a efectua transferuri în valoare totală de 129.693 euro şi 60 eurocenţi, dar din cauza intervenţiei active a băncilor, frauda aferentă a rămas neterminată în măsura dată, fie din anularea, blocarea sau revocarea transferului."

În dosarul penal au fost stabilite, în total, cel puţin 400 de victime.

Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, că infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată sunt sancţionate de legea statului eston cu o pedeapsă privativă de libertate a cărei durată maximă este mai mare de 3 ani, fiind prevăzută în art. 97 punctul 11 din Legea nr. 302/2004, că toate faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate sunt incriminate şi de legea penală română şi, totodată, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, Curtea a reţinut că prin adresa nr. x/2019 din data de 29.09.2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a Criminalităţii Informatice a comunicat că persoana solicitată A. este cercetată, în stare de arest preventiv, în calitate de inculpat, în dosarul penal nr. x/2019 pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., fals informatic în formă continuată, prev. de art. 325 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., acces ilegal la un sistem informatic,în formă continuată, prev. de art. 360 alin. (1), (3) şi 3 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prev. de art. 250 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi se află în prezent încarcerat în Centru de Reţinere şi Arestare Preventivă nr. 10, secţia 19 Poliţie din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti.

Având în vedere că, în prezent, persoana solicitată A. este cercetată în Dosarul nr. x/2019 aflat în instrumentare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a Criminalităţii Informatice, Curtea a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, care prevăd, că în situaţia în care o persoană solicitată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar, în caz de condamnare a acesteia la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, până la punerea ei în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

A arătat că, în preambulul mandatului european de arestare se solicită predarea persoanei solicitate, menţionându-se "de exemplu, temporar", această referire la predarea temporară nereprezentând o cerere fermă.

Împotriva Sentinţei penale nr. 188/F din data de 1 octombrie 2020, persoana solicitată A. a formulat contestaţie, solicitând în esenţă, admiterea contestaţiei şi desfiinţarea sentinţei penale atacate.

La termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia tardivităţii formulării căii de atac de către persoana solicitată A.

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii declarării căii de atac a contestaţiei, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, "(1) În toate cazurile instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112. În scopul luării unei hotărâri, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare."

Conform prevederilor art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, "(2) Hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare (...)."

În lipsa unor dispoziţii exprese în cuprinsul Legii nr. 302/2004, republicată, termenul procedural de 5 zile înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva hotărârii prin care Curtea de Apel Bucureşti a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 22 septembrie 2020 de către Biroul Procurorului General al Republicii Estonia, faţă de persoana solicitată A., se calculează conform art. 269 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., dispoziţii procesual penale cu caracter general, potrivit cărora: "(1) La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel.

(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte."

Aplicând aceste consideraţii de ordin teoretic cauzei de faţă, Înalta Curte constată că sentinţa penală atacată a fost pronunţată la data de 1 octombrie 2020, astfel că termenul de 5 zile (de la pronunţare) în care persoana solicitată A. putea declara contestaţie împotriva Sentinţei penale nr. 188/F din 1 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a împlinit la data de 7 octombrie 2020.

În cauză, persoana solicitată a formulat contestaţie la data de 9 octombrie 2020, astfel cum rezultă din actele dosarului (ştampilă plic - dosar contestaţie).

În consecinţă, calea de atac formulată de persoana solicitată A. la data de 9 octombrie 2020 a fost exercitată după expirarea termenului legal de 5 zile de la pronunţare, prevăzut de dispoziţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen, situaţie incidentă şi în cauză, faţă de considerentele anterior expuse.

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termen formulată de persoana solicitată, prin apărătorul ales, Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac declarată după expirarea termenului prevăzut de lege este considerată ca fiind făcută în termen dacă instanţa constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea privind calea de atac a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia.

Astfel, se observă că, prin instituţia repunerii în termen, legiuitorul a reglementat, în mod expres, condiţiile în care se poate înlătura sancţiunea decăderii din dreptul de a mai efectua un act de procedură pentru care partea a depăşit termenul imperativ prevăzut de lege pentru exercitarea acestuia.

În acest context, Înalta Curte constată că, aspectul invocat în susţinerea cererii de repunere în termen, respectiv că persoana solicitată se afla în stare de arest preventiv, fiind astfel în imposibilitate de a lua la cunoştinţă de hotărârea atacată de pe portalul instanţelor de judecată, nu se circumscrie unor cauze temeinice de împiedicare în accepţiunea art. 411 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza I din C. proc. pen., va respinge, ca tardivă, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei nr. 188/F din data de 01 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Va respinge cererea de repunere în termen formulată de contestatorul persoană solicitată.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 8 lit. e) din Protocolul încheiat între U.N.B.R. şi Ministerul Justiţiei, privind plata onorariilor apărătorilor desemnaţi din oficiu, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinţei nr. 188/F din data de 1 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Respinge cererea de repunere în termen formulată de contestatorul persoană solicitată.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM