Execution of European Arrest Warrant for Child Abduction; Exclusion of Domestic Abuse as Grounds for Refusal Under Mutual Trust Principle

Asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei;

La data de 28 septembrie 2020, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a fost înregistrată sub nr. x/2020, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, prin care, în temeiul art. 103 - 104 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a solicitat a se aprecia asupra oportunităţii şi legalităţii luării măsurii arestării provizorii în vederea predării, faţă de persoana solicitată A., fără antecedente penale (Conform cazierului judiciar nr. x/26 septembrie 2020 emis de Inspectoratul de Politie al Judeţului Constanta), motivat de faptul că, pe numele acesteia, Biroul SIRENE din Marea Britanie a transmis, la data de 22 octombrie 2019, o semnalare privind punerea în executare a unui mandat european de arestare emis la data de 25 septembrie 2019 de către autorităţile judiciare din Marea Britanie, în baza sentinţei pronunţate de Judecătorul de Primă Instanţă de la Tribunalul din Brighton şi Hove - Marea Britanie, în dosarul x, pentru săvârşirea unei infracţiuni de răpire de copii, prevăzută de art. 1 alin. (1) şi (4) din Legea privind răpirea copiilor din 1984, pedeapsa maximă prevăzută de legislaţia engleză fiind până la 7 ani închisoare.

În fapt, se reţine că în data de 23 ianuarie 2019 A. a părăsit teritoriul Marii Britanii prin aeroportul Luton, Londra, împreună cu copilul său, minorul de 8 ani, A., rezultată din căsătoria cu B., relaţie care, potrivit depoziţiei persoanei solicitate, a fost întreruptă ca efect al unor afecţiuni neurologice şi neuropsihiatrice ale fostului soţ ce avea un comportament deviant şi dezechilibrant în raport de fosta soţie şi de copil, situaţie în care aceasta a invocat o stare de necesitate în comiterea faptei.

La termenul de judecată din 29 septembrie 2020, Curtea de Apel Constanţa a procedat la audierea persoanei solicitate, ocazia cu care aceasta şi-a exprimat refuzul de a fi predată autorităţilor judiciare din Marea Britanie, cu motivarea că datorită comportamentului abuziv al fostului partener a fost nevoită să părăsească Marea Britanie, împreună cu copilul minor A., în vârstă de 8 ani, fapt pentru care a revenit în Lituania, în cursul lunii ianuarie 2019.

Persoana solicitată a mai precizat că în cursul lunii iulie 2019 procesul de încredinţare a minorei rezultate în urma relaţiei cu cetăţeanul britanic B. a fost soluţionat în mod definitiv, copilul fiind încredinţat tatălui, iar domiciliul acestuia fiind stabilit la părintele său din Marea Britanie. A mai precizat persoana solicitată că în luna septembrie 2020 a plecat din Lituania cu destinaţia Bulgaria, ţară unde ar fi dorit să se stabilească, împreună cu minora în vârstă de 8 ani şi un prieten, deplasarea făcându-se cu automobilul, având asupra sa paşaportul minorei, fiind oprită la graniţa României cu Bulgaria de către autorităţile de frontieră.

Prin încheierea de şedinţă din 29 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza în baza art. 102 alin. (1) în referire la art. 102 alin. (5) lit. b) teza I din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a fost respinsă propunerea de luare a măsurii arestării provizorii în vederea predării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, pe o perioadă de 15 zile, faţă de persoana solicitată A..

În baza art. 102 alin. (5) lit. b) teza a doua din Legea nr. 302/2004, republicată, în referire la art. 202 alin. (4) lit. b) şi art. 211 şi următoarele C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe o durată de 20 zile, de la data de 29 septembrie 2020 până la data de 18 octombrie 2020, inclusiv, faţă de persoana solicitată A., fără antecedente penale, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 25 septembrie 2019 de autorităţile judiciare din Marea Britanie, în baza sentinţei pronunţată de judecătorul de primă instanţă al Tribunalului din Brighton şi Hove în dosarul x, pentru săvârşirea infracţiunii de răpire de copii, prevăzută de art. 1 (1) şi (4) din Legea privind răpirea copiilor 1984.

În baza art. 215 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ca persoana solicitată, pe durata măsurii controlului judiciar să respecte următoarele obligaţii: să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori va fi chemată; să informeze de îndată instanţa de judecată cu privire la schimbarea locuinţei sale; să se prezinte la organul de poliţie, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori va fi chemată.

În baza art. 215 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a impus persoanei solicitate A. obligaţia de a nu părăsi raza judeţului Constanţa, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată.

S-a atras atenţia persoanei solicitate asupra dispoziţiilor art. 215 alin. (3) şi (7) din C. proc. pen., potrivit cărora, în caz de încălcare, cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin ori în cazul în care există suspiciunea rezonabilă că a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care se dispune punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.

În baza art. 215 alin. (4) C. proc. pen., s-a desemnat ca organ de supraveghere a persoanei solicitate secţia de poliţie în a cărei circumscripţie teritorială se află adresa din Municipiul Constanţa, unde persoana solicitată locuieşte şi s-a atras atenţia organului de poliţie desemnat cu supravegherea asupra dispoziţiilor art. 215 alin. (6) C. proc. pen.

Măsurile dispuse încheiere au fost comunicate instituţiilor prevăzute de art. 215 alin. (5) C. proc. pen., Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul I.G.P.R. şi Ministerului Justiţiei.

În baza art. 102 alin. (7) din Lega nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, Curtea a stabilit un nou termen de judecată în vederea continuării procedurii de executare a mandatului european de arestare la data de 13 octombrie 2020, în vederea prezentării de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română, cu citarea persoanei solicitate la adresa indicată şi încunoştinţarea apărătorilor aleşi.

Prin Adresa emisă sub nr. x/2020 din 7 octombrie 2020 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a înaintat instanţei mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Marea Britanie pe numele persoanei solicitate A., în limba engleză, însoţit de traducerea lui în limba română, care a fost comunicat persoanei solicitate şi apărătorilor aleşi ai acesteia.

La termenul de judecată din 13 octombrie 2020, Curtea a luat act că persoana solicitată a confirmat că mandatul european de arestare în limba engleză i-a fost remis, prin intermediul apărătorului ales C., procedând la audierea persoanei solicitate, care a reiterat refuzul său de a fi predată autorităţilor judiciare din Marea Britanie.

Prin încheierea de şedinţă din 13 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 104 alin. (9) şi (11) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a fost menţinută măsura preventivă a controlului judiciar, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 19 octombrie 2020 până la data de 18 noiembrie 2020 faţă de persoana solicitată A., cetăţean lituanian, fără antecedente penale, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 25 septembrie 2019 de autorităţile judiciare din Marea Britanie, în baza sentinţei pronunţată de judecătorul de primă instanţă al Tribunalului din Brighton şi Hove în dosarul x, pentru săvârşirea infracţiunii de răpire de copii, prevăzută de art. 1 (1) şi (4) din Legea privind răpirea copiilor 1984.

În baza art. 215 alin. (8) şi (9) C. proc. pen., s-a dispus modificarea conţinutului obligaţiei impuse persoanei solicitate A. în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar instituit prin încheierea de şedinţă din data de 29 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul penal nr. x/2020, în sensul ca pe durata măsurii controlului judiciar aceasta să informeze de îndată instanţa de judecată cu privire la schimbarea locuinţei sale din Municipiul Constanţa, Strada x, nr. 67, apartament 67, judeţul Constanţa.

Au fost menţinute celelalte obligaţii impuse persoanei solicitate A. în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar instituit faţă de aceasta prin încheierea de şedinţă din data de 29 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul penal nr. x/2020

A fost atrasă atenţia persoanei solicitate asupra dispoziţiilor art. 215 alin. (3) şi (7) C. proc. pen., potrivit cărora, în caz de încălcare, cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin ori în cazul în care există suspiciunea rezonabilă că a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care se dispune punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.

În baza art. 215 alin. (4) C. proc. pen., a fost desemnat ca organ de supraveghere a persoanei solicitate secţia de poliţie în a cărei circumscripţie teritorială se află adresa din Municipiul Constanţa, Strada x, nr. 67, apartament 67, judeţul Constanţa, unde persoana solicitată locuieşte şi a fost atrasă atenţia organului de poliţie desemnat cu supravegherea asupra dispoziţiilor art. 215 alin. (6) C. proc. pen.

Măsurile dispuse au fost comunicate instituţiilor prevăzute de art. 215 alin. (5) C. proc. pen., Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul I.G.P.R. şi Ministerului Justiţiei.

Pe fondul cauzei, având nevoie de timp pentru a delibera, a fost stabilit termen pentru pronunţare la data de 16 octombrie 2020.

Prin Sentinţa penală nr. 140/P din data de 16 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 alin. (1), raportat la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare întocmit pe numele persoanei solicitate A..

În baza art. 104 alin. (7), raportat la art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea către autorităţile judiciare din Marea Britanie a persoanei solicitate A., în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 25 septembrie 2019 de autorităţile judiciare din Marea Britanie, în baza sentinţei pronunţată de judecătorul de primă instanţă al Tribunalului din Brighton şi Hove în dosarul x, pentru săvârşirea infracţiunii de răpire de copii, prevăzută de art. 1 (1) şi (4) din Legea privind răpirea copiilor 1984, cu respectarea regulii specialităţii predării, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării către autorităţile judiciare din Marea Britanie.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării pe numele persoanei solicitate A. la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 104 alin. (9) şi (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost menţinută măsura preventivă a controlului judiciar faţă de persoana solicitată A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 19 noiembrie 2020 până la data de 18 decembrie 2020 inclusiv.

În baza art. 113 din Legea nr. 302/2004, s-a hotărât ca predarea persoanei solicitate să se realizeze de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie în raza căreia se află locul de detenţie în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

În baza art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca soluţia să fie comunicată autorităţii judiciare emitente a mandatului european de arestare, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.

În baza art. 272 C. proc. pen., onorariul de avocat din oficiu D., în sumă de 300 RON, se dispus a fi avansat din fondul special al Ministerului Justiţiei.

În baza art. 273 alin. (4) C. proc. pen., onorariul de interpret E., în sumă de 368,5 RON, se dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 229 C. proc. pen., s-a dispus încunoştinţarea, de îndată, a autorităţii române competente - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa - în vederea luării măsurilor legale de ocrotire prevăzute de Legea nr. 272/2004, republicată, faţă de minora A., cetăţean lituanian, născută la data de 16 ianuarie 2012 în Lituania, posesoarea paşaportului cu numărul x emis de către autorităţile lituaniene la data de 11 decembrie 2018, ce face obiectul semnalării în baza de date N. SIS - Art. 32 (S.I.S. II) şi al unei alerte INTERPOL - notiţă galbenă, la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că, sub aspect formal, în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru a se putea dispune predarea persoanei solicitate, prevăzute de art. 97 - 98 din Legea nr. 302/2004, republicată, fapta care dă loc la predare fiind descrisă atât în cuprinsul semnalării iniţiale, cât şi în cuprinsul mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Marea Britanie, ca infracţiune de răpire de copii, prevăzută de art. 1 (1) şi 4 din Legea privind răpirea copiilor 1984 din legislaţia engleză, pedeapsa maximă prevăzută de legea statului emitent fiind de până la 7 ani închisoare.

Curtea a mai reţinut că persoana solicitată nu a contestat identitatea, nu a negat prezenţa sa pe teritoriul statului englez, însă nu a fost de acord cu predarea.

De asemenea, în cauză nu a fost incident nici unul dintre cazurile de amânare a predării prevăzute de art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deşi persoana solicitată a invocat o stare de necesitate ca motiv al părăsirii teritoriului Marii Britanii, datorată comportamentului abuziv al fostului soţ, aceasta a ignorat decizia luată de Tribunalul de Familie din Brighton care îi interzicea să scoată copilul în afara ţării şi care îi cerea predarea până la data de 24 ianuarie 2019 a paşaportului lituanian al minorei, părăsind teritoriul Marii Britanii la data de 23 ianuarie 2020, argumentele invocate nu au putut constitui motive de refuz ale executării mandatului european de arestare potrivit legii române.

*

Împotriva Sentinţei penale nr. 140/P din data de 16 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestaţia de faţă, fără a arăta motivele de fapt şi drept pe care se întemeiază.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26 octombrie 2020, fiind repartizată aleatoriu completului nr. 8 cu termen de judecată la data de 28 octombrie 2020.

La termenul de judecată din data de 28 octombrie 2020, Înalta Curte a apreciat ca fiind lipsă de procedură cu persoana solicitată A., dispunând citarea acesteia, cu mandat de aducere, la toate dresele cunoscute, cât şi prin afişare la uşa instanţei, stabilind termen la data de 2 noiembrie 2020.

Dezbaterile asupra contestaţiei au avut loc în şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2020, susţinerile părţilor fiind consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

La termenul din 2 noiembrie 2020, persoana solicitată A. a lipsit, fiind reprezentată de apărătorul desemnat din oficiu, care, în esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, pe fond, respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A. cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte, apreciază contestaţia ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (republicată), mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În considerarea acestor principii, Curtea de Apel Constanţa a constatat îndeplinite condiţiile de validitate şi condiţiile de fond pentru punerea în executarea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A..

Verificând mandatul european de arestare, Înalta Curte constatat că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată. Totodată, sunt îndeplinite condiţiile pentru a se putea dispune predarea persoanei solicitate, prevăzute de art. 97 - 98 din Legea nr. 302/2004, republicată, fapta care dă loc la predare fiind descrisă atât în cuprinsul semnalării iniţiale, cât şi în cuprinsul mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Marea Britanie, ca infracţiune de răpire de copii, prevăzută de art. 1 (1) şi 4 din Legea privind răpirea copiilor 1984 din legislaţia engleză, pedeapsa maximă prevăzută de legea statului emitent fiind de până la 7 ani închisoare.

Infracţiunea care motivează emiterea mandatului european de arestare se regăseşte în cuprinsul art. 97 alin. (1) pct. 16 din Legea nr. 302/2004, republicată, care se referă în mod explicit la răpire, fără a face distincţie în după cum această infracţiune se referă la minori sau persoane majore, astfel încât condiţia dublei incriminări impusă de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 nu este necesară, legislaţia din Marea Britanie incriminând fapta reţinută în sarcina persoanei solicitate ca infracţiune de răpire de copii şi pedepsind-o cu închisoare de până la 7 ani.

Din actele dosarului rezultă că persoana solicitată A., fiind prezenta în faţa Curţii de Apel Constanţa, nu a contestat identitatea, nu a negat prezenţa sa pe teritoriul statului englez şi a confirmat primirea mandatului european de arestare tradus în limba engleză şi fost audiată de Curtea de Apel Constanţa la data de 13 octombrie 2020. Totodată, a consimţit să de declaraţie ocazie cu care şi-a exprimat refuzul de a fi predată autorităţilor judiciare din Marea Britanie.

Contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte constată că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 21 lit. a) şi c) din Legea nr. 302/2004.

Analizând dosarul cauzei rezultă că mandatul european de arestare emis de Tribunalul din Brighton şi Hove nu priveşte o pedeapsă cu închisoarea pronunţată de această instanţă împotriva persoanei solicitate A. în dosarul penal x. Dovada acestui fapt constă în aceea că mandatul de arestare emis în primă instanţă nu specifică o pedeapsă cu închisoarea precis determinată ca durată, ci este emis în cauza aflată pe rol, datorită sustragerii persoanei solicitate de la procedura judiciară ce se desfăşoară împotriva sa.

Din conţinutul semnalării transmise Biroului Naţional SIRENE din cadrul I.G.P.R., se specifică natura mandatului emis în primă instanţă ca fiind "warrant of arrest at first instance" (mandat de arestare emis în primă instanţă - dosar), indicându-se doar pedeapsa prevăzută de legea britanică pentru infracţiunea reţinută, aceleaşi date figurând şi în cuprinsul mandatului european de arestare aflat la dosar .

Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond că în speţă nu este incident nici unul dintre cazurile de amânare a predării prevăzute de art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Argumentele invocate de persoana solicitată privind comportamentului abuziv al fostului soţ şi susţinerile apărării, că ceea ce a făcut a fost pentru aş apăra copilul, nu pot constitui motive de refuz ale executării mandatului european de arestare potrivit legii române, aceste apărări urmând a fi analizate de către organele judiciare britanice, pe fondul cauzei.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Înalta Curte mai constată că, potrivit adreselor primite de la Serviciul de Probaţiune Constanţa încă din data de 22 octombrie 2020, persoana solicitată A. nu s-a mai prezentat la organul desemnat cu supravegherea sa.

Totodată mandatele de aducere emise pe numele său, pentru termenele de judecată din 28 octombrie 2020 şi, respectiv, 2 noiembrie 2020 la toate adresele cunoscute, aşa cum rezultă din procesele-verbale întocmite de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Constanţa, nu au putut fi aduse la îndeplinire, nefiind găsită la nici o locaţie, motiv pentru care a şi fost dată în urmărire de organele abilitate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa contestată este legală şi temeinică, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală privind executarea mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Marea Britanie nefiind incident niciunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va respinge, ca nefondată contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 140/P din data de 16 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatoarea persoană solicitată va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoana solicitată, în sumă de 964 RON, va rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limba engleză, numit pentru contestatoarea persoană solicitată, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 140/P din data de 16 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoana solicitată, în sumă de 964 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limba engleză, numit pentru contestatoarea persoană solicitată, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM