Constitutional referral rejection upheld for unmotivated exception

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, printre altele, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de contestatorul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut că, prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 599 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul nu a indicat dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, astfel încât excepţia invocată a fost apreciată ca fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs contestatorul A., fără a-l motiva, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 23 octombrie 2020.

Examinând recursul formulat de contestatorul A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat pentru motivele arătate în continuare.

Reglementând condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei. În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, şi corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege, pornind de la motivele concrete invocate de parte. În acest sens, este necesar ca autorul excepţiei să arate atât dispoziţiile legale considerate neconstituţionale şi prevederile constituţionale încălcate, cât şi motivele pe care se întemeiază contrarietatea dintre cele două, fără cunoaşterea acestora neputându-se efectua controlul de constituţionalitate.

Verificând, din această perspectivă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că aceasta nu este motivată, nefiind respectate dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate". Astfel, în cuprinsul cererii contestatorul a indicat generic prevederile art. 599 alin. (2) C. proc. pen., fără a menţiona care sunt dispoziţiile constituţionale pretins încălcate şi motivele pe care se întemeiază contrarietatea cu Legea fundamentală.

În acest context, se constată că cererea formulată de contestator nu întruneşte toate condiţiile cerute de lege pentru admisibilitatea sa, întrucât, deşi excepţia a fost invocată în faţa Curţii de Apel Târgu Mureş (instanţă de judecată învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare formulată de recurent), de către o persoană având calitatea de contestator (A.), ca urmare a nemotivării acesteia şi a neindicării exprese a textelor de lege criticate, nu se poate verifica dacă instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestora şi nu se poate examina nici legătura cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii.

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul încheierii din data de 9 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Totodată, faţă de culpa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul Încheierii din data de 9 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM