Withdrawal of appeal challenging execution of European Arrest Warrant and provisional arrest for surrender to foreign authorities

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 100/MEA/2020 din 14 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 13 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare şi procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene şi art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, s-a luat act de consimţământul persoanei solicitate A., de a fi predată autorităţilor judiciare germane.

A fost admisă cererea autorităţilor judiciare germane, respectiv Judecătoria Sectorială din Munchen şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare nr. x din 4 octombrie 2020, emis în dosarul nr. x la data de 25 septembrie 2020 pe numele persoanei solicitate A..

În baza art. 109 alin. (3) în referire la art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 14 octombrie 2020 şi până la data de 12 septembrie 2020 inclusiv şi predarea acesteia către autorităţile judiciare germane.

În baza art. 230 din C. proc. pen. s-a dispus emiterea, de îndată, a mandatului de arestare.

S-a solicitat autorităţii judiciare germane respectarea garanţiilor prevăzute în art. 5 din Decizia-Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 - 2002/584/JAI, precum şi în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi înregistrată la Curtea de Apel Bacău la data de 7 octombrie 2020, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare nr. 29/MEA din 4 octombrie 2020, emis în dosarul în dosarul nr. x II GS 8762/20 la data de 25 septembrie 2020 de Judecătoria Sectorială din Munchen pe numele persoanei solicitate A., şi arestarea provizorie a acestuia în vederea predării către autorităţile judiciare germane.

Drepturile persoanei solicitate reglementate de art. 106 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013 şi art. 11 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 au fost respectate prin prezenţa apărătorului desemnat din oficiu.

Persoana solicitată a confirmat că a primit mandatul european de arestare.

Verificând mandatul european de arestare, Curtea a constatat că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Judecătoria Sectorială din Munchen, precum şi condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 87 din aceeaşi lege.

De asemenea, s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute în art. 97 din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv fapte care dau loc la predare, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, precum şi că acestea sunt incriminate şi în legislaţia penală română, respectiv infracţiunea de distrugere prin incendiere, prevăzută de art. 253 alin. (4) din C. pen. şi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Din actele dosarului a rezultat că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată şi prin urmare, cererea formulată de autorităţile judiciare germane, de punere în executare a mandatului european de arestare este pe deplin justificată.

Prezentă în instanţă, persoana solicitată a precizat că este de acord cu predarea sa autorităţilor judiciare germane.

Totodată, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAJ din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."

Din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, a rezultat că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Curtea a reţinut că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate, cu dispoziţiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, principiu enunţat şi de art. 84 alin. (2) din legea specială internă.

Având în vedere ansamblul împrejurărilor obiective ale cauzei, astfel cum rezultă din conţinutul mandatului, datele personale ale persoanei solicitate, precum şi motivele de ordin familial invocate de aceasta, Curtea a apreciat că predarea este singura măsură de natură a asigura buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

De asemenea, persoana solicitată a precizat că nu renunţă la regula specialităţii prev.în art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată, situaţie în care predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare germane a fost condiţionată de faptul că aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.

În consecinţă, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale mandatului european de arestare emis de autorităţile germane pe numele persoanei solicitate şi că nu există niciun motiv de refuz al executării, Curtea a admis cererea autorităţilor judiciare germane, respectiv Judecătoria Sectorială din Munchen, în dosarul nr. x la data de 25 septembrie 2020 pe numele persoanei solicitate A., şi a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis pe numele persoanei solicitate.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de articolul 12 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, dar şi de articolul 97 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, ţinând cont de dispoziţiile legale în ceea ce priveşte luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate şi de faptul că privarea sa de libertate este necesară pentru procedura de punere în executare a mandatului, Curtea a dispus arestarea provizorie în vederea predării, pe o durată de 30 zile, cu începere de la data de 14 octombrie 2020 şi până la data de 12 septembrie 2020 inclusiv.

Împotriva acestei sentinţe, persoana solicitată A. a formulat contestaţie, solicitând, potrivit concluziilor orale formulate personal prin videoconferinţă cât şi de către apărătorul desemnat din oficiu cu ocazia dezbaterilor, ca instanţa să ia act de retragerea căii de atac, faţă de împrejurarea că urmează a fi predat în cursul acestei zile autorităţilor judiciare din Germania.

Conform art. 4251 alin. (3) C. proc. pen., contestaţia se depune la judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, la instanţa care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, dispoziţiile art. 415 aplicându-se în mod corespunzător.

Art. 415 alin. (1) C. proc. pen. prevede că, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat.

Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile procesual penale anterior menţionate, precum şi manifestarea de voinţă exprimată de către contestatorul A., va lua act de retragerea contestaţiei formulate împotriva Sentinţei penale nr. 100/MEA/2020 din 14 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.

În baza dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei formulate de către persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 100/MEA/2020, din data de 14 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul cu nr. x/2020

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29 octombrie 2020.

GGG - CL