Temporary surrender of European Arrest Warrant subject: Mandated provisional arrest for execution vs. alternative preventive measures.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the requested person against the Bucharest Court of Appeal's decision, thereby upholding the provisional arrest order for surrender and the temporary surrender arrangement; the appellant lost, and the Court ordered the appellant to pay 200 RON in court costs. The dispute concerned the execution of a European Arrest Warrant (EAW) for aggravated robbery where the requested person was already serving a domestic prison sentence in Romania, prompting the Danish authorities to request temporary surrender instead of permanent extradition due to the pendency of the local incarceration. The court held that provisional arrest for surrender is a mandatory, complementary measure to the execution of an EAW and is distinct from discretionary preventive measures during the pending resolution phase; based on Articles 58(4), 104(6) and (13), and 114 of Law No. 302/2004 regarding international judicial cooperation in criminal matters, the Court ruled that alternative non-custodial measures were inapplicable as arrest is the only measure capable of ensuring the rapid surrender of the individual to the foreign judicial authorities.
Legislator headnote
AI generatedart. 59 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, art. 114 din Legea nr. 302/2004, art. 117 din Legea nr. 302/2004, art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, art. 59 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004; Temporary surrender of European Arrest Warrant subject: Mandated provisional arrest for execution vs. alternative preventive measures: În baza art. 104 alin. (6) şi 13 raportat la art. 59 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data efectivei încarcerări.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor de la dosar constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 107/F din data de 30 septembrie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 114 raportat la art. 59 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea autorităţilor judiciare daneze, respectiv Parchetul Public (Procurorul General) din Copenhaga - Danemarca şi s-a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A., către autorităţile daneze, pe o perioadă de 90 de zile, calculate de la data predării efective a acestuia, conform acordului încheiat de Curtea de Apel Piteşti şi Parchetul Public (Procurorul General) din Copenhaga - Danemarca şi care face parte din prezenta hotărâre.
S-a menţionat că acordul se încheie în baza art. 114 alin. (1) şi (2) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată, ce reglementează predarea amânată sau condiţionată.
Potrivit art. 114 din Legea nr. 302/2004, dispoziţiile art. 58 alin. (1) - (5) şi (7) se vor aplica în mod corespunzător. Condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este curtea de apel care a executat mandatul european de arestare.
Preluarea persoanei predate şi returnarea acesteia se fac de către autorităţile competente ale statului emitent, pe teritoriul României. Cheltuielile privind preluarea şi returnarea persoanei predate sunt suportate de statul emitent.
Autoritatea Judiciară de executare, Curtea de Apel Piteşti, România a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A. către Parchetul Public (Procurorul General) din Copenhaga - Danemarca, emitent al mandatului european de arestare, în următoarele condiţii:
Predarea temporară a persoanei solicitate A. are loc în vederea efectuării urmăririi penale şi/sau judecăţii în cauza care stă la baza mandatului european de arestare emis de către Parchetul Public (Procurorul General) din Copenhaga - Danemarca, în Dosarul nr. x, emis la data de 6 martie 2019, ce a făcut obiectul Hotărârii de amânare a predării nr. 31/F din 9 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, definitivă prin necontestare.
Predarea temporară a persoanei solicitate A. se acordă pe o perioadă de 90 de zile calculate de la data predării efective, predare temporară pentru care acesta şi-a dat consimţământul.
Persoana solicitată nu renunţă la regula specialităţii, conform art. 117 din Legea nr. 302/2004, modificată.
Predarea persoanei solicitate, pe teritoriul României, se va efectua de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, conform art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Convenim ca toate autorităţile judiciare daneze implicate în procedura penală de urmărire penală, care fundamentează mandatul european de arestare, executat prin amânarea predării, prin Sentinţa penală nr. 31/F din 9 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, definitivă prin necontestare, respectă termenul şi perioada de predare temporară, de 90 de zile calculate de la data predării efective.
Autoritatea judiciară din Danemarca se obligă la returnarea persoanei solicitate după curgerea termenului de predare temporară, în stare de deţinere.
Cheltuielile aferente preluării şi, ulterior, returnării persoanei solicitate A. vor fi suportate de statul danez.
În baza art. 104 alin. (6) şi 13 raportat la art. 59 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data efectivei încarcerări.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 a dispus emiterea, de îndată, a mandatului de arestare.
A luat act că persoana solicitată nu a mai consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Danemarca, conform mandatului european de arestare emis de către acestea.
A constatat că în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, persoana solicitată a fost reţinută şi arestată preventiv în baza Ordonanţei nr. x/2019 emisă la data de 26 martie 2019 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, pentru 24 ore, începând cu 26 martie 2019, ora 12:50, până la data de 27 martie 2019, ora 12:50, iar prin Încheierea nr. 27/F din 27 martie 2019, faţă de aceasta s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe o durată de 15 zile, începând cu data de 27 martie 2019 până la 10 aprilie 2019, inclusiv.
Pentru a hotărî în acest sens a reţinut următoarele:
- mandatul european de arestare a fost emis la data de 6 martie 2019 în dosarul x de către Parchetul Public (Procurorul General) din Copenhaga - Danemarca, autoritate judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi care a transpus în legislaţia internă Decizia - Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene;
- actul intern pe care se întemeiază mandatul european de arestare este Ordinul dat la 30 ianuarie, de către instanţa de la Randers de către d-na judecător B., nr. Dosar/caz x la care A. a fost închis preventiv în conformitate cu C. proc. pen. danez 762 art. 1 nr. 1, cf. x art. 2;
- mandatul european de arestare este justificat de faptul că persoana solicitată este cercetată pentru infracţiunea de tâlhărie, iar, conform art. 97 alin. (1) punctul 18 din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 300/2013, dau dreptul la predare între statele membre ale Uniunii Europene care au semnat Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 modificată, atunci când este pedepsită cu închisoarea de cel puţin 3 ani;
- circumstanţele cauzei constau în aceea că " în data de 24 octombrie 2018 pm 13.00, prin violenţă sau ameninţate cu violenţă la adresa din Hammel, în casa privată a lui C. din dormitor, care a luat-o de mâna strângă şi pe antrebraţul lui C., care a cauzat o vânătaie albastră, a ţinut-o scurt timp în legătură cu aducerea bijuteriilor în valoare totală de aproximativ Dkk 40-000 pe care tocmai el le-a luat dintr-un sertar de la noptiera de siguranţă, după care, la scurt timp după ce a fugit din loc, returnase bijuteriile furate",
- potrivit art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, infracţiunea de tâlhărie, indiferent de denumirea pe care o are în legislaţia statului emitent, face parte din categoria faptelor care dau loc la predare între statele Uniunii Europene ce au semnat Decizia-cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, nemaifiind supusă verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări. Infracţiunea menţionată în conţinutul mandatului este incriminată de legiuitorul danez, dar şi de cel român ca "tâlhărie calificată"
- persoana solicitată a consimţit voluntar la predarea sa către autorităţile judiciare daneze în condiţiile art. 104 alin. (7) şi art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 27 paragraful 2 din Decizia-cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene;
- nu s-a identificat vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate, menţionate în dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată;
- din relaţiile solicitate şi înaintate de Penitenciarul Mioveni rezultă că persoana solicitată A., se află în executare Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 10 din data de 17 februarie 2020 emis în baza Sentinţei penale nr. 1127 ianuarie 2020, pronunţată de Judecătoria Bălceşti în Dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă la data de 11 februarie 2020 prin neapelare, prin care s-a dispus să execute în final pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare. Pedeapsa a început la data de 3 iulie 2019, iar până la expirarea la termen persoana solicitată mai are de executat un număr de 338 zile.
Avându-se în vedere că sunt întrunite condiţiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare emise de statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene, în baza art. 104 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004, Curtea a admis solicitarea formulată de autoritatea judiciară din Danemarca, ca fiind întemeiată.
S-a luat act că persoana solicitată a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Danemarca, conform mandatului european de arestare emis de către acestea.
Instanţa a mai constatat că, după cum o arată şi actele depuse la dosar, persoana solicitată a fost condamnată de autorităţile din România într-un dosar penal. Astfel, Dosarul cu numărul x/2019 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălceşti, în care persoana solicitată A. a fost cercetată penal pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen., violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. (1) şi (2) din C. pen., ameninţare prev. de art. 206 din C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 32 alin. (2) din Legea nr. 217/2003, toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) şi (3) din C. pen., s-a soluţionat prin Sentinţa penală nr. 11 din 27 ianuarie 2020, pronunţată de Judecătoria Bălceşti în Dosarul nr. x/2019, sentinţă rămasă definitivă la data de 11 februarie 2020, prin neapelare, prin care A. a fost condamnat definitiv la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 2 luni închisoare în condiţiile art. 60 din C. pen. şi la pedeapsa amenzii de 3.000 RON. S-a menţionat că, în prezent, condamnatul se află în executarea acestei pedepse într-un penitenciar din România, mai având de executat un rest de pedeapsă 338 zile.
Faţă de această situaţie, instanţa a constatat că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora, în situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate, ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Conform art. 58 alin. (4) din acelaşi act normativ, prin excepţie de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant. Conform art. 114 alin. (2), condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este curtea de apel care a executat mandatul european de arestare.
De asemenea, a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 31/F din 9 aprilie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin necontestare, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
În baza art. 107 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 6 martie 2019 în dosarul x de către Parchetul Public (Procurorul General) din Copenhaga - Danemarca, privind persoana solicitată A.
A luat act că persoana solicitată a consimţit la predare şi nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii.
În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a amânat predarea persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălceşti. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
S-a menţionat că predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Danemarca se va face cu condiţia regulii specialităţii, precum şi condiţia ca în cazul în care se va pronunţa o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei, conform art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, modificată a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării pe o durată de 30 de zile, de la data punerii sale în executare.
În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 a emis mandatul de arestare în vederea predării persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, de la data punerii sale în executare.
S-a menţionat că, în baza disp. art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare emis în baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 va fi pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
A constatat că în cursul procedurii executării mandatului european de arestare, conform art. 100 din Legea nr. 302/2004 modificată, persoana solicitată a fost reţinută în baza Ordonanţei nr. x/2019 emisă la data de 26 martie 2019 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, pentru 24 ore, începând cu 26 martie 2019, ora 12:50, până la data de 27 martie 2019, ora 12:50, iar prin încheierea nr. 27/F din 27 martie 2019, faţă de aceasta s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe o durată de 15 zile, începând cu data de 27 martie 2019 până la 10 aprilie 2019, inclusiv.
În baza art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., a fost revocată măsura controlului judiciar instituită în sarcina persoanei solicitate A.
Între timp, la dosarul cauzei a fost depusă adresa emisă de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă din Copenhaga care conţine o cerere de predare temporară a persoanei solicitate A., fondată pe prevederile normative din art. 24 alin. (2) din Decizia-cadru 2002/584 GAI din 13 iunie 2002.
Aşadar, faţă de termenul din data de 9 aprilie 2019 când s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate către autorităţile daneze, se poate observa că aceleaşi autorităţi daneze insistă în predarea persoanei solicitate făcând apel acum la instituţia predării temporare, în faţa situaţiei create pe numele lui A. de autorităţile române.
Conform art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant, iar potrivit art. 114 alin. (2) din acelaşi act normativ, condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente.
În altă ordine de idei, în faţa acestei situaţii create, pe de o parte de solicitarea autorităţilor daneze, pe de altă parte, de condamnarea faţă de persoana solicitată A., s-a considerat că în cauză se impune o soluţie de predare temporară a acestei persoane autorităţilor daneze, emitente ale mandatului european de arestare. După cum se poate observa, având în vedere îndeosebi natura acuzaţiilor ce se aduc, prezenţa persoanei solicitate în Danemarca este mult mai presantă faţă de condamnarea în România a aceleiaşi persoane. Se mai adaugă la acestea şi interesul persoanei solicitate, de a fi prezent în faţa autorităţilor daneze. Considerăm că în această situaţie interesul autorităţilor daneze este prioritar.
Împotriva Încheierii penale nr. 107/F din data de 30 septembrie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat contestaţie persoana solicitată A., critica adusă privind luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării.
Examinând hotărârea atacată, în raport, cu critica contestatorului, Înalta Curte constată următoarele:
Înalta Curte reţine că pe numele persoanei solicitată A. a fost emis mandatul european de arestare la data de 6 martie 2019 în dosarul x de către Parchetul Public (Procurorul General) din Copenhaga, Danemarca fiind cercetată pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, infracţiunea menţionată în conţinutul mandatului fiind incriminată de legiuitorul danez, dar şi de cel român ca "tâlhărie calificată".
Totodată, se reţine că persoana solicitată A., se află în executare Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 10 din data de 17 februarie 2020 emis în baza Sentinţei penale nr. 1127 ianuarie 2020, pronunţată de Judecătoria Bălceşti în Dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă la data de 11 februarie 2020 prin neapelare, prin care s-a dispus să execute în final pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare. Pedeapsa a început la data de 3 iulie 2019, iar până la expirarea la termen persoana solicitată mai are de executat un număr de 338 zile.
În acelaşi timp, în baza art. 114 raportat la art. 59 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea autorităţilor judiciare daneze, respectiv Parchetul Public (Procurorul General) din Copenhaga - Danemarca şi s-a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A.
În acest sens, în baza art. 104 alin. (6) şi 13 raportat la art. 59 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data efectivei încarcerări.
Astfel, potrivit art. 58 alin. (4) din din Legea nr. 302/2004, prin excepţie de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant. Totodată, dispoziţiile art. 104 alin. (6) şi (13) din Legea nr. 302/2004 sunt incidente în cauză.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că, în cazul predării temporare în baza unui mandat european de arestare, spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluţionare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluţii de admitere, prin hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională. Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate.
Aşadar, Înalta Curte consideră că este neîntemeiată cererea contestatorului privind luarea unei alte măsuri preventive, având în vedere obiectul cauzei şi împrejurarea că, prin măsura arestării se asigură predarea şi prezenţa persoanei solicitate în faţa autorităţilor judiciare străine. Or, aşa cum s-a arătat, în cauză, contestatorul este cercetată pentru infracţiunea de tâlhărie de autorităţile judiciare din Danemarca.
De altfel, aceasta este singura măsura ce poate fi dispusă în cazul în care s-a dispus predarea temporară a persoanei solicitate, măsura arestării în vederea predării fiind una complementară punerii în executarea a mandatului european de arestare, aptă să asigure desfăşurarea cu celeritate şi în bune condiţii a predării persoanei solicitate.
În raport cu aceste considerente, Înalta Curte menţionează că ingerinţa statului, manifestată prin luarea măsurii preventive a arestului provizoriu constituie o măsură legală, necesară şi utilă desfăşurării normale a procesului penal, în cauză menţinându-se un just echilibru între interesul comunităţii şi imperativul protejării drepturilor individuale ale persoanei solicitate, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei, măsura arestului provizoriu fiind singura aptă să asigure realizarea scopului procedurii de predare a persoanei solicitate.
În acest context, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale nr. 107/F din data de 30 septembrie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale nr. 107/F din data de 30 septembrie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 octombrie 2020.
Procesat de GGC - LM