EAW execution refused for Romanian resident; appeal dismissed and incidental recognition of Italian money-laundering conviction upheld.

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 157/F din 6 octombrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea autorităţilor judiciare din Italia, privind punerea în executare a trei mandate europene de arestare emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia, la data de 30 septembrie 2015, pe numele persoanei solicitate A. posesor al C.I., seria x, eliberată de SPCLEP Tecuci, la data de 13 aprilie 2010.

În baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a fost refuzată executarea celor trei mandate europene de arestare emise de autorităţile judiciare din Italia, pe numele persoanei solicitate A.

A fost admisă, în parte, cererea persoanei solicitate A. privind executarea în România a pedepselor cu închisoarea, aplicate prin hotărârile penale de condamnare, care au stat la baza emiterii celor trei mandate europene de arestare.

În baza art. 99 alin. (3) în referire la art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută pe cale incidentală, în parte, numai sub aspectul pedepsei principale cu închisoarea, Sentinţa penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x/2977 R.G., nr. x/12 R.G. G.I.P.), irevocabilă la data de 13 iunie 2013.

S-a constatat că, prin sentinţa penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul din Brescia, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 648 bis C. pen. italian, având corespondent în infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019.

În baza art. 172 alin. (7) în referire la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca persoana solicitată A. să execute în România pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa de 2 ani închisoare perioada de 5 luni şi 27 de zile, executată după cum urmează:

- 3 zile arest preventiv în perioada 22 mai 2008 - 24 mai 2008 (astfel cum rezultă din sentinţa penală nr. 10449 din 27 aprilie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Brescia, care confirmă sentinţa penală nr. 506 din 12 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Brescia şi din Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 1348/2013 SIEP din data de 25 iunie 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia);

- 5 luni şi 2 zile arest preventiv în perioada 27 iunie 2012 - 18 decembrie 2012, respectiv 2 zile arest la domiciliu în perioada 19 decembrie 2012 - 20 decembrie 2012 (astfel cum rezultă din sentinţa penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul din Brescia şi din Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 1348/2013 SIEP din data de 25 iunie 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia).

S-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii de 24 de ore din data de 3 iulie 2020.

În baza art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă cererea privind recunoaşterea şi executarea pedepsei de 1 an şi 5 luni închisoare, aplicată persoanei solicitate A. prin Sentinţa penală nr. 506/2009 din 12 septembrie 2009, pronunţată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x R.G., nr. x), confirmată prin Sentinţa penală nr. 819/2010 din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel din Brescia, irevocabilă la data de 1 octombrie 2010, întrucât s-a împlinit termenul prescripţiei executării pedepsei (la data de 7 mai 2020).

În baza art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă cererea privind recunoaşterea şi executarea pedepsei de 1 an închisoare, aplicată persoanei solicitate A. prin Sentinţa penală nr. 2088 din 10 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x/2012 R.G., nr. x/2011 RG), irevocabilă la data de 5 noiembrie 2013, întrucât s-a împlinit termenul prescripţiei executării pedepsei (la data de 7 decembrie 2019).

În baza art. 242 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de persoana solicitată A.

În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea, de îndată, a mandatului de executare a pedepsei, conform prezentei hotărâri.

S-a dispus ca, în termen de 24 de ore de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să se comunice câte o copie instituţiilor reglementate la art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Cauza având ca obiect cererea autorităţilor judiciare din Italia, referitoare la executarea mandatelor europene de arestare emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia pe numele persoanei solicitate A., a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 3 iulie 2020, sub nr. x/2020.

Iniţial, prin încheierea de şedinţă din data de 3 iulie 2020, a fost respinsă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi privind luarea măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată A.

În baza dispoziţiilor art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, în referire la art. 211 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 214 C. proc. pen., în vederea executării mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia, s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de persoana solicitată A., pe o durată de 30 de zile, de la data de 3 iulie 2020 până la data de 1 august 2020.

La data de 13 iulie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a comunicat trei mandate europene de arestare emise de autorităţile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia, pe numele persoanei solicitate, respectiv:

1. Mandatul european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia, la data de 30 septembrie 2015, pentru executarea unui rest de pedeapsă rezultantă de 3 ani, 11 luni şi 3 zile închisoare, având la bază:

- Sentinţa penală nr. 505/2009 din 12 septembrie 2009, pronunţată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x R.G., nr. x), confirmată prin Sentinţa penală nr. 819/2010 din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel din Brescia, irevocabilă la data de 4 octombrie 2010 (pedeapsa principală de 1 an, 4 luni şi 27 zile închisoare, aplicată pentru săvârşirea a două infracţiuni);

- Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 1348/2013 SIEP din data de 25 iunie 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia;

2. Mandatul european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia, la data de 30 septembrie 2015, pentru executarea unui rest de pedeapsă rezultantă de 3 ani, 11 luni şi 3 zile închisoare, având la bază:

- Sentinţa penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x/2977 R.G., nr. x/12 R.G. G.I.P.), irevocabilă la data de 13 iunie 2013 (pedeapsă principală de 2 ani închisoare, pentru comiterea unei infracţiuni de spălare de bani);

- Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 1348/2013 SIEP din data de 25 iunie 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia;

3. Mandatul european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia, la data de 30 septembrie 2015, pentru executarea unui rest de pedeapsă rezultantă de 3 ani, 11 luni şi 3 zile închisoare, având la bază:

- Sentinţa penală nr. 2088 din 10 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x/2012 R.G., nr. x/2011 RG), irevocabilă la data de 5 noiembrie 2013 (pedeapsă principală de 1 an închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni);

- Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 1348/2013 SIEP din data de 25 iunie 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia.

La termenul de judecată din data de 15 iulie 2020, persoana solicitată A. a declarat că solicită ca restul de pedeapsă de 3 ani, 11 luni şi 3 zile închisoare, din cele trei mandate europene de arestare, să fie executat în România.

De asemenea, persoana solicitată a precizat că doreşte recunoaşterea celor trei hotărâri de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare din Italia.

Curtea de apel a luat act de invocarea motivului de refuz prevăzut la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 şi a dispus emiterea unei adrese către autoritatea judiciară emitentă a mandatelor europene de arestare, pentru a comunica hotărârile judecătoreşti care au stat la baza emiterii respectivelor mandate europene.

Autorităţile judiciare din Italia au comunicat, la data de 14 septembrie 2020, hotărârile judecătoreşti de condamnare şi Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 1348/2013 SIEP din data de 25 iunie 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia, care au stat la baza emiterii celor trei mandate europene de arestare.

Totodată, pentru justa soluţionare a cauzei, a fost ataşată Sentinţa penală nr. 74 din data de 19 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/2019, definitivă la data de 29 iulie 2019, prin neapelare.

Pe parcursul desfăşurării procedurilor, a fost menţinută măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de persoana solicitată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat următoarele:

1. În cauză sunt incidente prevederile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, conform cărora autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.

În concret, numitul A. este cetăţean român, are domiciliul stabil în România, şi-a exprimat acordul de a executa pedeapsa cu închisoarea în România.

Astfel, s-a apreciat că scopul procesului penal poate fi atins şi în situaţia în care persoana solicitată va executa pedeapsa dispusă de autorităţile judiciare din Italia în cadrul unui penitenciar din România.

Totodată, s-a reţinut că executarea pedepsei în România, ca urmare a recunoaşterii pe cale incidentală a hotărârii penale de condamnare, pronunţată de autorităţile judiciare din Italia, în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, este clar reglementată de dispoziţiile Legii nr. 302/2004, dar şi de dispoziţiile Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Pe cale de consecinţă, a fost respinsă cererea autorităţilor judiciare din Italia privind punerea în executare a trei mandate europene de arestare emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia, la data de 30 septembrie 2015, pe numele persoanei solicitate A.

În baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Galaţi a refuzat executarea celor trei mandate europene de arestare emise de autorităţile judiciare din Italia pe numele persoanei solicitate A.

De asemenea, s-a procedat la verificarea condiţiilor reglementate de Legea nr. 302/2004 referitoare la recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârilor penale de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare din Italia, care au stat la baza emiterii mandatelor europene de arestare.

Din actele înaintate de autorităţile judiciare din Italia a rezultat că, la baza celor trei mandate europene de arestare, au stat atât sentinţele penale pronunţate de Tribunalul din Brescia, cât şi Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 1348/2013 SIEP din data de 25 iunie 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia.

Prin Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 1348/2013 SIEP din data de 25 iunie 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia, s-a stabilit că persoana solicitată A. are de executat o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 5 luni închisoare (stabilită prin cumulul aritmetic al pedepselor aplicate prin cele trei hotărâri penale definitive pronunţate de Tribunalul din Brescia, respectiv de 1 an şi 5 luni închisoare, 2 ani închisoare şi 1 an închisoare), iar ca urmare a deducerii perioadelor de arest preventiv şi arest la domiciliu, mai are de executat un rest de 3 ani, 11 luni şi 3 zile închisoare.

A fost avut în vedere că acest din urmă act judiciar nu are valoarea juridică a unei hotărâri de condamnare, astfel încât, pentru a se proceda la recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti şi, eventual, la dispunerea executării în România a pedepsei cu închisoarea, s-a procedat la verificarea celor trei sentinţe penale pronunţate de Tribunalul din Brescia.

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul din Brescia, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 648 bis C. pen. italian, având corespondent în infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019.

Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că: în scopul de a obţine un beneficiu ilicit pentru sine sau pentru terţe persoane, numitul A. a achiziţionat sau a primit un număr de 362 de bancnote de câte 20,00 de euro fiecare, cu o valoare totală de 7.240,00 de euro, marcate cu cerneală roşie indelebilă cu sistemul B., de provenienţă ilicită.

Totodată, persoana solicitată A. a cheltuit o parte din bani la aparatele video slot, în aşa fel încât să obţină bancnote legale şi a contribuit la împiedicarea identificării şi stabilirii provenienţei ilicite a acelei sume.

În cauză, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile reglementate de art. 172 în referire la art. 166 alin. (5) - (9) din Legea nr. 302/2004, situaţie ce impune recunoaşterea hotărârii penale de condamnare (Sentinţa penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2012), pronunţată de Tribunalul din Brescia.

În concret, infracţiunea pentru care persoana solicitată a fost condamnată, respectiv spălare de bani, are corespondent în legislaţia română.

Pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată persoanei solicitate corespunde din punct de vedere al naturii cu cea reglementată de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, situaţie ce atrage incidenţa prevederilor art. 166 alin. (9) din Legea nr. 302/2004.

Mai mult, pedeapsa stabilită prin Sentinţa penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2012 a Tribunalului Brescia se află sub limita minimului special (de 3 ani închisoare) reglementat de legislaţia română, fiind imposibil a se aprecia că prin recunoaşterea acestei hotărâri de condamnare s-ar agrava situaţia persoanei solicitate.

Aşa cum s-a arătat, persoana solicitată este cetăţean român şi are domiciliul în România.

Ca atare, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile reglementate de art. 172 din Legea nr. 302/2004 şi, pe cale de consecinţă:

A fost recunoscută pe cale incidentală, în parte, numai sub aspectul pedepsei principale cu închisoarea, sentinţa penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x/2977 R.G., nr. x/12 R.G. G.I.P.), irevocabilă la data de 13 iunie 2013.

S-a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul din Brescia, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 648 bis C. pen. italian, având corespondent în infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019.

În baza art. 172 alin. (7) în referire la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca persoana solicitată A. să execute în România pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa de 2 ani închisoare perioada de 5 luni şi 27 de zile, executată, după cum urmează:

- 3 zile arest preventiv în perioada 22 mai 2008 - 24 mai 2008 (astfel cum rezultă din Sentinţa penală nr. 10449 din 27 aprilie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Brescia, care confirmă Sentinţa penală nr. 506 din 12 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Brescia şi din Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 1348/2013 SIEP din data de 25 iunie 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia);

- 5 luni şi 2 zile arest preventiv în perioada 27 iunie 2012 - 18 decembrie 2012, respectiv 2 zile arest la domiciliu în perioada 19 decembrie 2012 - 20 decembrie 2012 (astfel cum rezultă din sentinţa penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul din Brescia şi din Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 1348/2013 SIEP din data de 25 iunie 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia).

Totodată, s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii de 24 de ore din data de 3 iulie 2020.

2. Celelalte două sentinţe penale pronunţate de Tribunalul Brescia, care au stat de asemenea la baza emiterii mandatelor europene de arestare, nu respectă condiţiile de legalitate pentru a fi recunoscute, conform art. 172 din Legea nr. 302/2004.

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 506/2009 din 12 septembrie 2009, pronunţată de Tribunalul din Brescia (dosar nr. x R.G., nr. x), confirmată prin Sentinţa penală nr. 819/2010 din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel din Brescia, irevocabilă la data de 1 octombrie 2010, persoana solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an şi 5 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie - prev. de art. 110, art. 628 alin. (1), (3) C. pen. italian, respectiv vătămare corporală - prev. de art. 110, art. 582, 585 alin. (1) C. pen. italian, în referire la art. 567 alin. (1) C. pen. italian.

Prin sentinţa penală nr. 2088 din 10 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x/2012 R.G., nr. x/2011 RG), irevocabilă la data de 5 noiembrie 2013, persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tentativă la furt în circumstanţe agravante prev. de art. 110, art. 56, art. 624, art. 625 alin. (2), (5) C. pen. italian, respectiv furt în circumstanţe agravante prev. de art. 110, art. 624, art. 625 alin. (2), (5) C. pen. italian.

S-a reţinut că, potrivit art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută şi pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 167, atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripţia executării pedepsei.

Conform art. 126 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 (în vigoare la data pronunţării celor două sentinţe penale şi, totodată, în vigoare la momentul rămânerii definitive a acestora), termenul prescripţiei executării pedepsei este de 5 ani, la care se adaugă durata pedepsei, iar conform alin. (3) - termenul se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

De altfel, acelaşi termen pentru prescripţia executării pedepsei este reglementat şi de actualul C. pen., în cadrul art. 162 alin. (1) lit. b).

De asemenea, s-a reţinut că, potrivit art. 127 alin. (1) teza finală C. pen. din 1969, cursul termenului prescripţiei executării pedepsei se întrerupere prin săvârşirea din nou a unei infracţiuni.

Aşa cum s-a arătat, Sentinţa penală nr. 506/2009 din 12 septembrie 2009, pronunţată de Tribunalul din Brescia, a rămas definitivă şi irevocabilă la data de 1 octombrie 2010, dată de la care începe să curgă termenul prescripţiei executării pedepsei. Însă, persoana solicitată a comis, în perioada 11 septembrie 2013 - 6 decembrie 2013, o nouă infracţiune în formă continuată, după cum rezultă din Sentinţa penală nr. 74 din 19 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, definitivă prin neapelare la data de 29 iulie 2019.

Prin sentinţa penală sus menţionată, Curtea de Apel Galaţi a recunoscut, în parte, sentinţa penală pronunţată de Tribunalul din Lisabona, în Dosarul nr. x, definitivă la 25 mai 2015 şi a dispus ca persoana condamnată A. să execute în România pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru comiterea unor infracţiuni de furt calificat, respectiv de fals.

Persoana solicitată a executat pedeapsa mai sus arătată în perioada 7 decembrie 2013 - 12 iunie 2020.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 127 alin. (1) teza finală C. pen. din 1969, termenul prescripţiei executării pedepsei a fost întrerupt la data de 6 decembrie 2013 şi începe să curgă un nou termen de la data de 07 decembrie 2013.

În concret, pentru pedeapsa de 1 an şi 5 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 506/2009 din 12 septembrie 2009, pronunţată de Tribunalul din Brescia (definitivă şi irevocabilă la data de 01 octombrie 2010), termenul prescripţiei executării pedepsei, calculat de la 7 decembrie 2013, este de 6 ani şi 5 luni (5 ani plus durata pedepsei) şi s-a împlinit la data de 7 mai 2020 (anterior datei sesizării Curţii de Apel Galaţi).

Pentru pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 2088 din 10 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul din Brescia (definitivă şi irevocabilă la data de 5 noiembrie 2013), termenul prescripţiei executării pedepsei, calculat de la 7 decembrie 2013, este de 6 ani (5 ani plus durata pedepsei) şi s-a împlinit la data de 7 decembrie 2019 (anterior datei sesizării Curţii de Apel Galaţi).

Prin urmare, s-a constatat că, faţă de Sentinţa penală nr. 506/2009 din 12 septembrie 2009, pronunţată de Tribunalul din Brescia, respectiv Sentinţa penală nr. 2088 din 10 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul din Brescia, este incident motivul de nerecunoaştere şi neexecutare reglementat de art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004.

Nu a fost omisă nici împrejurarea că cele trei hotărâri de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare din Italia au rămas definitive în perioada 1 octombrie 2010 - 05 noiembrie 2013, Ordonanţa de executare a pedepselor concurente a fost dispusă la data de 25 iunie 2015, mandatele europene de arestare au fost emise la data de 30 septembrie 2015, iar sesizarea instanţei din România a fost realizată în cursul anului 2020 (la 3 iulie 2020).

Mai mult, persoana solicitată s-a aflat, în perioada 7 decembrie 2013 - 12 iunie 2020, în penitenciare din Portugalia şi din România, în executarea pedepsei pronunţate de Tribunalul din Lisabona, putând fi identificată şi localizată, în vederea soluţionării unei eventuale cereri de executare a celor trei mandate europene de arestare.

Pentru toate aceste argumente, Curtea de Apel Galaţi a respins cererea autorităţilor judiciare din Italia.

Împotriva Sentinţei penale nr. 157/F din 6 octombrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, a formulat contestaţie persoana solicitată A., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac. Contestaţia a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 12 octombrie 2020.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa Înaltei Curţi, apărătorul desemnat din oficiu contestatorului a solicitat admiterea contestaţiei şi desfiinţarea încheierii atacate, susţinând că, din interpretarea coroborată a prevederilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi ale C. civ., nu se poate aprecia că, în cauză, autorităţile judiciare italiene ar fi justificat interes în promovarea cererii de punere în executare a mandatelor europene de arestare, emise pe numele contestatorului.

Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Contestatorul persoană solicitată A., cetăţean român, cu domiciliul stabil în România, a fost condamnat, de către statul italian, prin trei hotărâri judecătoreşti, respectiv: sentinţa penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul din Brescia - la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 648 bis C. pen. italian, având corespondent în legislaţia română în infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019), Sentinţa penală nr. 506/2009 din 12 septembrie 2009, pronunţată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x R.G., nr. x), confirmată prin Sentinţa penală nr. 819/2010 din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel din Brescia, irevocabilă la data de 01 octombrie 2010 - la o pedeapsă de 1 an şi 5 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie prev. de art. 110, art. 628 alin. (1), (3) C. pen. italian, respectiv vătămare corporală prev. de art. 110, art. 582, 585 alin. (1) C. pen. italian, în referire la art. 567 alin. (1) C. pen. italian şi sentinţa penală nr. 2088 din 10 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x/2012 R.G., nr. x/2011 RG), irevocabilă la data de 5 noiembrie 2013 - la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tentativă la furt în circumstanţe agravante prev. de art. 110, art. 56, art. 624, art. 625 alin. (2), (5) C. pen. italian, respectiv furt în circumstanţe agravante prev. de art. 110, art. 624, art. 625 alin. (2), (5) C. pen. italian, pe numele acestuia fiind emise, la data de 30 septembrie 2015, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia, trei mandate europene de arestare.

Fiind sesizată cu cererea autorităţilor judiciare din Italia privind punerea în executare a celor trei mandate europene de arestare, emise pe numele contestatorului persoană solicitată, Curtea de Apel Galaţi a constatat că acesta din urmă şi-a manifestat dorinţa de a fi recunoscute hotărârile de condamnare pronunţate în statul italian şi de a executa în România pedeapsa cu închisoarea.

Potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în cazul în care acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.

Totodată, art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 prevede că "în situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte (...)."

În prezenta cauză, mandatele europene de arestare au fost emise în scopul executării unor pedepse cu închisoarea, iar contestatorul persoană solicitată este cetăţean român şi a declarat în faţa instanţei de fond că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent.

Înalta Curte reţine că posibilitatea refuzării executării mandatului european de arestare, cu recunoaşterea - pe cale incidentală - a hotărârii penale străine de condamnare, este un beneficiu recunoscut de lege în favoarea persoanei solicitate, de natură a asigura un just echilibru între necesitatea executării pedepselor stabilite prin hotărâri penale definitive pronunţate în statele membre ale Uniunii Europene şi sporirea şanselor de reabilitare socială ale persoanei condamnate, prin executarea pedepsei într-un stat faţă de care aceasta are legături familiale, lingvistice, culturale, sociale sau economice sau de alt tip (în acest sens fiind considerentele Deciziei-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, transpusă de România prin Titlul VI din Legea nr. 302/2004).

Din actele existente la dosarul cauzei rezultă că, analizând propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prima instanţă a interpretat şi a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, refuzând executarea celor trei mandate europene de arestare emise de autorităţile judiciare din Italia pe numele persoanei solicitate A., urmare invocării motivului de refuz prevăzut de textul de lege menţionat.

Drept consecinţă, în mod corespunzător, Curtea de Apel Galaţi a solicitat relaţii autorităţii judiciare emitente a mandatelor europene de arestare, în sensul de a comunica hotărârile judecătoreşti care au stat la baza emiterii respectivelor mandate, la data de 14 septembrie 2020 fiind comunicate hotărârile judecătoreşti de condamnare a contestatorului persoană solicitată, precum şi Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 1348/2013 SIEP din data de 25 iunie 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia, prin care s-a stabilit că acesta are de executat o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 5 luni închisoare (stabilită prin cumulul aritmetic al pedepselor aplicate prin cele trei hotărâri penale definitive pronunţate de Tribunalul din Brescia, respectiv de 1 an şi 5 luni închisoare, 2 ani închisoare şi 1 an închisoare), iar ca urmare a deducerii perioadelor de arest preventiv şi arest la domiciliu, mai are de executat un rest de 3 ani, 11 luni şi 3 zile închisoare.

Potrivit dispoziţiilor art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte;

c) persoana condamnată are cetăţenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.

Conform ar. 172 alin. (3) din aceeaşi lege, obiectul procedurii de recunoaştere şi executare a pedepsei sau măsurii privative de libertate îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti străine.

Procedând la verificarea condiţiilor prevăzute de lege pentru recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârilor penale de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare din Italia, care au stat la baza emiterii mandatelor europene de arestare pe numele persoanei solicitate A., în mod corect instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile reglementate de art. 172 cu referire la art. 166 alin. (5) - (9) din Legea nr. 302/2004, doar în ceea ce priveşte recunoaşterea uneia dintre aceste hotărâri (sentinţa penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul din Brescia).

Astfel, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, reţine că infracţiunea pentru care contestatorul persoană solicitată a fost condamnat prin hotărârea anterior menţionată, respectiv spălare de bani, are corespondent în legislaţia română, iar pedeapsa de 2 ani închisoare, ce i-a fost aplicată acestuia, corespunde din punct de vedere al naturii cu cea reglementată de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 (fiind incidente prevederile art. 166 alin. (9) din Legea nr. 302/2004) şi se situează sub limita minimului special (de 3 ani închisoare) reglementat de legislaţia română.

Prin urmare, fiind îndeplinite condiţiile reglementate de art. 172 din Legea nr. 302/2004, în mod corect a fost recunoscută pe cale incidentală, în parte, sub aspectul pedepsei principale cu închisoarea, Sentinţa penală nr. 1447 din data de 19 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x/2977 R.G., nr. x/12 R.G. G.I.P.), irevocabilă la data de 13 iunie 2013, dispunându-se ca persoana solicitată A. să execute în România pedeapsa de 2 ani închisoare şi deducându-se din această pedeapsă perioada de 5 luni şi 27 de zile, executată, precum şi perioada reţinerii de 24 de ore.

Referitor la celelalte două sentinţe penale pronunţate de Tribunalul Brescia, care au stat la baza emiterii mandatelor europene de arestare, respectiv Sentinţa penală nr. 506/2009 din 12 septembrie 2009, pronunţată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x R.G., nr. x), confirmată prin Sentinţa penală nr. 819/2010 din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel din Brescia, irevocabilă la data de 01 octombrie 2010 şi Sentinţa penală nr. 2088 din 10 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul din Brescia (Dosar nr. x/2012 R.G., nr. x/2011 RG), irevocabilă la data de 05 noiembrie 2013, în mod just instanţa de fond a reţinut că acestea nu respectă condiţiile de legalitate pentru a fi recunoscute, conform art. 172 din Legea nr. 302/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută şi pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 167, atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripţia executării pedepsei.

Or, în prezenta cauză, pentru pedeapsa de 1 an şi 5 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 506/2009 din 12 septembrie 2009, pronunţată de Tribunalul din Brescia (definitivă şi irevocabilă la data de 1 octombrie 2010), termenul prescripţiei executării pedepsei s-a împlinit la data de 7 mai 2020, iar pentru pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 2088/2012, pronunţată de Tribunalul din Brescia (definitivă şi irevocabilă la data de 5 noiembrie 2013), acesta s-a împlinit la data de 7 decembrie 2019, în ambele cazuri, anterior sesizării Curţii de Apel Galaţi cu cererea autorităţilor judiciare italiene referitoare la executarea mandatelor europene de arestare emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brescia pe numele persoanei solicitate A. (la data de 3 iulie 2020).

Astfel fiind, în mod corect instanţa de fond a constatat, raportat la cele două hotărâri de condamnare în discuţie, pronunţate de autorităţile judiciare italiene (Sentinţa penală nr. 506/2009, respectiv Sentinţa penală nr. 2088/2012), incidenţa motivului de nerecunoaştere şi neexecutare reglementat de art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 157/F din 6 octombrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 157/F din 6 octombrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM