Romanian High Court upholds COVID-delayed surrender under European Arrest Warrant and extended detention

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 7 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, în baza art. 23 alin. (3) din Decizia Cadru a Consiliului U.E. din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) şi art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a stabilit că predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În baza art. 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a menţinut arestarea în vederea predării persoanei solicitate A., arestat în baza Mandatului de arestare în vederea predării nr. x din data de 25 septembrie 2020, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 25 octombrie 2020 şi până la data de 23 noiembrie 2020, inclusiv.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 185/F din 25 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, s-au hotărât următoarele:

A fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din 11 august 2020, emis de Tribunalul din Bergamo - Italia, pe numele persoanei solicitate A.

S-a luat act de consimţământul la predare al persoanei solicitate.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile italiene, cu condiţia respectării regulii specialităţii.

În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a stabilit că predarea persoanei solicitate A. se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, să fie transferată în România.

S-a dispus arestarea în vederea predării persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 25 septembrie 2020, până la data de 24 octombrie 2020, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu în vederea predării, de la data de 12 septembrie 2020 la 25 septembrie 2020.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, instanţa a reţinut că nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 2 şi art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, fiind îndeplinite condiţiile pentru a se pune în executare mandatul european de arestare.

Prin Adresa nr. x din data de 2 octombrie 2020 a Biroului Naţional Sirene, înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a comunicat formularul M primit de Biroul Naţional Sirene Italia, prin care autorităţile judiciare ale acestui stat au informat cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A., din cauza restricţiilor impuse în contextul epidemiei de COVID-19, fiind solicitată prelungirea termenului de predare.

În acest sens, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională a solicitat, în temeiul prevederilor art. 113 şi art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, actualizată, prelungirea termenului de predare, dar şi prelungirea măsurii arestării preventive.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva termenului pentru predarea persoanei solicitate, curtea de apel a constatat următoarele:

Potrivit art. 23 din Decizia Cadru a Consiliului U.E. din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), intitulat "Termenul pentru predarea persoanei":

"(1) Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate.

(2) Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

(3) În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forţă majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă şi convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.

(4) În mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect şi convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

(5) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) - (4), în cazul în care persoana se mai află în detenţie, ea este pusă în libertate".

Totodată, potrivit art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, intitulat "Predarea persoanei solicitate":

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte".

În aplicarea acestor dispoziţii legale, curtea de apel a constatat că, în contextul epidemiei provocate de COVID-19, autorităţile statului emitent împreună cu autorităţile române s-au aflat în imposibilitate să stabilească data de predare a persoanei solicitate în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european ce face obiectul prezentei cauze.

În acest cadru, s-a reţinut că situaţia generată de epidemia de COVID-19 constituie un "motiv independent de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent" pentru care predarea persoanei solicitate A. nu s-a putut realiza în interiorul termenului de 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

Sub acest aspect, s-a constatat că, în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, în România s-a decretat stare de alertă, respectiv s-a dispus prelungirea stării de alertă, iar conform prevederilor art. 1 din H.G. nr. 476 din data de 16 iunie 2020 şi art. 4 din Anexa 3, sunt restricţionate anumite zboruri, situaţia actualizându-se periodic de către Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă.

Totodată, această împrejurare corespunde sintagmei "caz de forţă majoră" deopotrivă mai sus menţionată, astfel cum aceasta a fost interpretată şi în Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a treia) din 25 ianuarie 2017 în Cauza C-640/15 (par. 53), în sensul de "împrejurare străină celui care o invocă, neobişnuită şi imprevizibilă, ale cărei consecinţe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenţei manifestate". Pe de altă parte, rezultă dintr-o jurisprudenţă constantă, stabilită şi în diferite domenii ale dreptului Uniunii, că noţiunea de forţă majoră trebuie să fie înţeleasă în sensul de împrejurări străine celui care le invocă, neobişnuite şi imprevizibile, ale căror consecinţe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenţei manifestate (în acest sens fiind Hotărârea din 18 decembrie 2007, Société Pipeline Méditerranée et Rhône, C-314/06, EU:C:2007:817, punctul 23, Hotărârea din 18 martie 2010, SGS Belgium şi alţii, C-218/09, EU:C:2010:152, punctul 44 şi Hotărârea din 18 iulie 2013, Eurofit, C-99/12, EU:C:2013:487, punctul 31).

Prin urmare, s-a constatat că devin incidente dispoziţiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, sens în care autoritatea competentă a statului emitent împreună că Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române urmează să stabilească o dată de predare, în afara termenului de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, iar predarea trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la această dată convenită.

Astfel fiind, s-a reţinut că, deşi autorităţile competente ale statului emitent şi ale statului român nu au reuşit să stabilească iniţial o dată de predare în interiorul termenului de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, din coroborarea dispoziţiilor art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, actualizată, rezultă că, în ipoteza imposibilităţii predării persoanei solicitate în termenul iniţial de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, autorităţile statului emitent şi ale statului de executare trebuie să stabilească o nouă dată în vederea predării, iar predarea trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

Pentru aceste motive, în baza art. 23 alin. (3) din Decizia Cadru a Consiliului U.E. din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) şi art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, actualizată, s-a stabilit că predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În continuare, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva măsurii arestării persoanei solicitate, curtea de apel a constatat următoarele:

Potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, intitulat "Procedura de executare a mandatului european de arestare":

"(9) Instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112.

(10) În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai dusă ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în nici un caz 180 de zile".

În acest context, s-a reţinut că, în cazul în care autorităţile implicate urmează să identifice o dată în vederea predării, în afara termenului de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, în temeiul dispoziţiilor legale precitate, instanţa trebuie să decidă asupra menţinerii măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A., în conformitate cu art. 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la libertate şi la siguranţă.

În cauză, s-a constatat că procedura de predare a fost efectuată într-un mod suficient de diligent, iar durata detenţiei nu are caracter excesiv. Totodată, durata totală a arestării persoanei solicitate nu a depăşit termenul maxim de 180 de zile.

Aşa fiind, instanţa de fond a constatat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a persoanei solicitate, motiv pentru care, în baza art. 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004 republicată, a menţinut arestarea în vederea predării persoanei solicitate A., arestat în baza Mandatului de arestare în vederea predării nr. x din data de 25 septembrie 2020, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 25 octombrie 2020 şi până la data de 23 noiembrie 2020, inclusiv.

Împotriva încheierii din data de 7 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, a formulat contestaţie persoana solicitată A., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac. Contestaţia a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 8 octombrie 2020.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa Înaltei Curţi, apărătorul desemnat din oficiu contestatorului a solicitat admiterea contestaţiei şi desfiinţarea încheierii atacate, urmând ca, până la predarea efectivă a acestuia din urmă către autorităţile italiene, prin raportare şi la circumstanţele de ordin personal, să fie analizată posibilitatea dispunerii unei măsuri preventive mai puţin severe decât arestarea, cum este cea a arestului la domiciliu, apreciindu-se că o astfel de măsură ar fi suficientă pentru buna desfăşurare în continuare a procedurilor judiciare.

S-a susţinut, de asemenea, că nu se justifică menţinerea măsurii arestului preventiv, în scopul predării contestatorului persoană solicitată, în condiţiile în care autorităţile nu au efectuat demersurile necesare în vederea stabilirii unui termen estimativ, de predare a acestuia, după expirarea termenului iniţial prevăzut de lege, de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de predare.

Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că autorităţile judiciare din Italia - Tribunalul din Bergamo - au emis, la data de 11 august 2020, un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A., urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de spălarea banilor, jaf organizat sau armat, omucidere, vătămare corporală gravă şi exploatarea activităţilor de prostituţie, fapte prevăzute de art. 624 bis alin. (1), (64)8, art. 56, 81 alin. (2), (11)0.575.576 alin. (1) din C. pen. italian şi art. 3 alin. (1) Nr. 6, 8, 4 alin. (1) Nr. 1 L nr. 75 din 20/02/1958, infracţiunile menţionate în cuprinsul mandatului european de arestare având corespondent în legea penală română.

Prin Sentinţa penală nr. 185/F din 25 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, definitivă, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din 11 august 2020, emis de Tribunalul din Bergamo - Italia, pe numele persoanei solicitate A..

S-a luat act de consimţământul la predare al persoanei solicitate.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile italiene, cu condiţia respectării regulii specialităţii.

În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a stabilit că predarea persoanei solicitate A. se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, să fie transferată în România.

S-a dispus arestarea în vederea predării persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 25 septembrie 2020, până la data de 24 octombrie 2020, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu în vederea predării, de la data de 12 septembrie 2020 la 25 septembrie 2020.

Ulterior, prin încheierea din data de 7 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 23 alin. (3) din Decizia-Cadru a Consiliului U.E. din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) şi art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a stabilit că predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În baza art. 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a menţinut arestarea în vederea predării persoanei solicitate A., arestat în baza mandatului de arestare în vederea predării nr. x din data de 25 septembrie 2020, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 25 octombrie 2020 şi până la data de 23 noiembrie 2020, inclusiv.

Potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112 din aceeaşi lege.

În prezenta cauză, predarea persoanei solicitate nu s-a putut realiza din motive obiective, având în vedere starea de alertă decretată în România, în contextul epidemiei provocate de COVID-19, fiind restricţionate anumite zboruri, devenind astfel incidente dispoziţiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, conform cărora, în situaţia în care, din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea persoanei solicitate nu se poate efectua, aceasta poate avea loc la o nouă dată, ce urmează a fi convenită între cele două autorităţi.

În speţă, se reţine că, prin adresa nr. x din data de 2 octombrie 2020 a Biroului Naţional Sirene, înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a comunicat formularul M primit de Biroul Naţional Sirene Italia, prin care autorităţile judiciare ale acestui stat au informat cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A., din cauza restricţiilor impuse în contextul epidemiei de COVID-19, fiind solicitată prelungirea termenului de predare. În acest context, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională a solicitat, în temeiul prevederilor art. 113 şi art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, prelungirea termenului de predare, dar şi prelungirea măsurii arestării preventive.

Prin raportare la dispoziţiile legale menţionate şi faţă de împrejurarea că predarea persoanei solicitate nu a putut fi realizată în intervalul de timp pentru care s-a dispus măsura arestării acesteia, instanţa de fond în mod corect a dispus menţinerea măsurii arestării, pe o perioadă de 30 de zile.

În acest sens, este de remarcat şi împrejurarea că, potrivit art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte. Or, în cauză, acest termen maxim nu a fost depăşit, prin încheierea contestată măsura arestării preventive fiind menţinută pentru prima dată după ce hotărârea cu privire la mandatul european de arestare a rămas definitivă.

Pe de altă parte, şi dreptul Uniunii Europene statuează posibilitatea stabilirii unei noi date de predare între statele implicate în procedura executării mandatului european de arestare, atunci când predarea la data convenită nu s-a realizat, situaţia fiind reglementată de prevederile art. 23 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene.

Totodată, se reţine că în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, elocventă fiind hotărârea pronunţată în cauza C-640/15, Tomas Vilkas împotriva Lituaniei.

Prin urmare, solicitarea contestatorului în sensul de a nu se mai menţine măsura arestării preventive până la momentul când va putea fi realizată predarea sa către autorităţile judiciare italiene nu este întemeiată.

Cât priveşte solicitarea apărării în sensul ca, până la predarea efectivă a contestatorului către autorităţile judiciare din Italia, să se dispună înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă, mai blândă, respectiv cea a arestului la domiciliu, se reţine că, în cauză, instanţa de fond a dispus, la data de 25 septembrie 2020, punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Tribunalul din Bergamo pe numele persoanei solicitate A., or, potrivit dispoziţiilor art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, odată cu pronunţarea asupra executării mandatului european de arestare, instanţa se pronunţă, deopotrivă, asupra predării şi arestării în vederea predării, legea neconferind posibilitatea înlocuirii măsurii preventive, într-o astfel de situaţie.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 7 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din data de 7 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM