Mandatory nature of detention for surrender under European Arrest Warrant execution despite request for alternative preventive measures

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 87 din data de 30 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile din Munchen pe numele persoanei solicitate A.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare germane, cu respectarea regulii specialităţii.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, de la data punerii în executare.

Revocă măsura arestării provizorii în vederea predării dispusă prin Încheierea nr. 110 din 19 septembrie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia.

A constatat că persoana solicitată a fost reţinută începând cu data de 18 septembrie 2020 ora 2245 şi apoi arestată provizoriu în vederea predării începând cu 19 septembrie 2020 până la 3 octombrie 2020.

În acest sens s-a reţinut că a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2020, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Germania la data de 4 septembrie 2020, faţă de cetăţeanul A. (născut la data de 10 decembrie 1989 în Soroca, Republica Moldova), urmărit pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 1 alin. 1, 3(1), 29a(1), 30(1) din Legea germană privind substanţele stupefiante (BTMG), pentru a dispune cu privire la luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile.

Împotriva persoanei solicitate s-a dispus măsura reţinerii, începând cu data de 18 septembrie 2020 ora 2245 şi apoi arestată provizoriu în vederea predării începând cu 19 septembrie 2020 până la 3 octombrie 2020.

S-a mai menţionat că numitul A. a beneficiat de asistenţă juridică prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, conform delegaţiei ataşate la dosar.

În şedinţa publică din data de 30 septembrie 2020, în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 302/2004, Curtea a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate, căreia i s-au adus la cunoştinţă motivul prezentării sale în faţa instanţei, drepturile pe care le are, respectiv dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, de a fi asistată de apărător ales sau numit din oficiu, regula specialităţii şi luarea consimţământului la predare, aspecte consemnate şi în procesul-verbal, care a fost consemnat şi ataşat la dosarul cauzei.

Persoana solicitată A. a arătat că achiesează la concluziile apărătorului său şi precizează că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare germane.

Prin Încheierea penală nr. 110 din 19 septembrie 2020 pronunţată în Dosar nr. x/2020 Curtea de Apel Alba-Iulia a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 19 septembrie 2020 şi până la data de 3 octombrie 2020 ora 24:00. S-a amânat soluţionarea cauzei la data de 30 septembrie 2020, şi s-a solicitat procurorului să depună la dosar traducerea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate .

Din examinarea mandatului european de arestare, s-a reţinut, că acesta se referă la o infracţiune comisă astfel:

În fapt, s-a reţinut că la data de 18 octombrie 2018, pe raza oraşului Munchen (Germania), persoana solicitată a transportat cu un autoturism ... marijuana/haşis, facilitând operaţiunile cu trafic ilicit de droguri a altei persoane (B.), primind suma de 250 Euro.

La baza mandatului european de arestare a stat mandatul naţional de arestare din 31.08.2020.

În drept, s-a arătat că fapta constituie infracţiunea privind substanţele stupefiante (BTMG prevăzută de art. 1 alin. 1, 3(1), 29a(1), 30(1) din Legea germană.

Astfel, Curtea a reţinut că sunt respectate dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată, apărările formulate de apărătorul persoanei solicitate, cu referire la durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru infracţiunea pentru care este cercetată persoana solicitată, a reţinut că într-adevăr în cuprinsul traducerii în limba română se menţionează o durată de 15 zile însă este în mod evident o eroare materială(de traducere), deoarece, aşa cum se poate observa în cuprinsul mandatelor comunicate în limbile engleză şi germană se menţionează "15 years imprisonment", respectiv "15 Jahre". Această eroare materială evidentă (astfel de fapte neputând fi pedepsite la modul evident cu o pedeapsă maximă atât de redusă) şi nu poate îndreptăţi concluzia că mandatul european de arestare nu ar îndeplini cerinţele legale pentru a putea fi pus în executare.

Este îndeplinită şi condiţia prev. de art. 99 din Legea nr. 302/2004, în sensul în care nu este incident niciun motiv de nerecunoaştere a hotărârii emise de autorităţile judiciare din Germania .

Faţă de aceste considerente, Curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alb Iulia

Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, a declarat contestaţie contestatorul persoană solicitată A., prin apărător, motivată în scris, aflată la filele ... dosarul Înaltei Curţi.

Contestatorul a solicitat, în baza art. 425 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. cu referire la art. 109 şi art. 108 din Legea nr. 302/2004 admiterea contestaţiei împotriva sentinţei penale nr. 87 din data de 30 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a se lua act de refuzul contestatorului de a fi trimis autorităţilor germane în vederea executării hotărârii de condamnare, urmând, să se dispună refuzarea executării mandatului european de arestare emis faţă de contestator şi, pe cale de consecinţă, punerea în libertate de îndată a acestuia.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra contestaţiei declarate de persoana solicitată, precum şi poziţia acestuia din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând contestaţia declarată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, în raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată contestaţia declarată ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Din dispoziţiile art. 86 şi urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât priveşte conţinutul şi forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conţină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres şi indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi art. 97 din prezenta lege.

Din actele cauzei se constată ca fiind îndeplinite cerinţele legii, dat fiind faptul că autorităţile germane au menţionat expres că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării adresate autorităţilor judiciare române o constituie mandatul european de arestare emis la data de 4 septembrie 2020 de către Judecătoria Munchen, în Dosar nr. x,

În ceea ce priveşte condiţia dublei incriminări prev. de art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reţine, în acord cu prima instanţă că fapta reţinută în sarcina persoanei solicitate de autorităţile germane, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 1 alin. 1, 3(1), 29a(1), 30(1) din Legea germană privind substanţele stupefiante (BtMG), are corespondent în legislaţia penală română.

În acelaşi timp, Înalta Curte reţine că instanţa de fond procedând la ascultarea persoanei solicitate a reţinut că aceasta nu a formulat obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea. Totodată, în ultimul cuvânt acordat persoanei solicitate în faţa Înaltei Curţi, aceasta a precizat că până la acest moment a colaborat cu autorităţile germane, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

În acest sens, Înalta Curte menţionează că acesta nu poate constitui un motiv opţional de refuz al executării mandatului european de arestare, în sensul dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

De altfel, în cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă.

În ceea ce priveşte măsura arestării provizorii luată în vederea predării persoanei solicitate, Înalta Curte reţine că aceasta este singura măsura preventivă care poate fi luată în vederea predării.

În cuprinsul art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 se menţionează că:, În situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă".

Rezultă, aşadar, că spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluţionare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională.

Prin urmare, predarea, ca o consecinţă directă a punerii în executare a mandatului european, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea mandatului european de arestare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Astfel, cu privire la cererea persoanei solicitate de a se lua o altă măsură preventivă în vederea predării, Înalta Curte reţine că în cazul punerii în executare a mandatului european de arestare, în situaţia în care se dispune predarea, legea nu reglementează posibilitatea luării unei alte măsuri decât aceea a arestării în vederea predării, aşa cum reiese din interpretarea art. 104 alin. (11) teza finală, din Legea nr. 302/2004.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră sentinţa pronunţată de prima instanţă ca fiind legală şi temeinică sub toate aspectele.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 din C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 87 din data de 30 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 87 din data de 30 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 8 alin. (1) lit. b) din Protocolul privind stabilirea onorariilor (...), onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM