Execution objection limits: civil compensation merits cannot be re-examined under Art. 598 of the Code of Criminal Procedure due to res judicata and legal certainty.

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 107/F din data de 11 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 105/F din 9 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2014, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 15 aprilie 2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală a fost înregistrată, sub nr. x/2020, contestaţia la executare formulata de condamnatul A., prin care s-a solicitat, în esenţă, lămurirea dispozitivului Sentinţei penale nr. 105/F din 9 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2014, prin care a fost obligat la plata despăgubirilor civile, arătând că se impune exonerarea sa întrucât terenul pe care l-a cumpărat nu se suprapune cu terenul care aparţine SC B. SRL, invocând, în drept, dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., considerând că există o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.

Analizând contestaţia la executare formulată, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Curtea a constatat că motivul invocat de către contestator şi anume, greşita obligare la plata despăgubirilor civile către partea civilă SC B. SRL, nu se circumscrie nici unuia dintre cazurile de contestaţie la executare prevăzute de textul de lege mai sus menţionat.

Prin contestaţia la executare nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.

Nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută, cazul de contestaţie la executare prevăzut în teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocat în cauză, se referă la executarea hotărârii contestate şi nu la soluţia pronunţată, care a intrat în puterea lucrului judecat.

În plus, contestatorul a mai formulat două contestaţii la executare, existând identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări, acestea fiind respinse prin Sentinţele penale nr. 196/F din 2 octombrie 2018 şi nr. 153/F din 28 august 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, fiind incidente dispoziţiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen.

Împotriva Sentinţei penale nr. 107/F din data de 11 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a formulat contestaţia ce formează obiectul prezentei cauze. Contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei formulate, desfiinţarea sentinţei şi în rejudecare, să se analizeze motivele învederate, în sensul că unul dintre terenurile menţionate în Sentinţa penală nr. 105/F din 9 iunie 2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2014 nu făcea parte din proprietatea SC B. SRL.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul A., în raport de criticile aduse şi actele dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, aşa cum este în prezent reglementată contestaţia la executare (art. 598 C. proc. pen.), aceasta se înfăţişează ca un procedeu jurisdicţional ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătura cu aceasta, care, însă nu privesc aspecte de fond şi nu pun în discuţie autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti.

Astfel, pe calea contestaţiei la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii, nu se poate modifica o astfel de hotărâre, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.

Cu rang de principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări şi schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunţării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situaţii apare necesitatea de a se pune de acord conţinutul hotărârii puse în executare cu situaţia obiectivă şi a se aduce modificările corespunzătoare în desfăşurarea executării.

Totodată, Înalta Curte arată că, inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se impune respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, potrivit căruia niciuna dintre părţi nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa (Cauza Brumărescu împotriva României).

Examinând cazurile în care se poate formula contestaţia la executare, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că motivele invocate de contestatorul A. nu se încadrează în vreuna dintre ipotezele expres şi limitativ prevăzute de legiuitor în dispoziţiile art. 598 C. proc. pen.

Susţinerile contestatorului A. în sensul că s-au ivit nelămuriri în ceea ce priveşte executarea laturii civile, în condiţiile în care a fost obligat la plata unor despăgubiri civile către partea civilă SC B. SRL, deşi el nu a adus niciun prejudiciu şi nu a participat în nici un fel la producerea acelui prejudiciu, reprezintă, în realitate o solicitare de reanalizare, pe fond, a laturii civile şi a motivelor care au determinat plata unor despăgubiri civile, care a intrat în puterea lucrului judecat iar, pe de altă parte, motivele invocate exced limitelor unei contestaţii la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Astfel, trebuie menţionat că soluţionarea laturii civile, respectiv despăgubiri civile, reprezintă chestiuni specifice procedurii de judecată pe fond, ele fiind lămurite anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, iar cazul de contestaţie la executare invocat nu permite reanalizarea, pe fond, a motivelor ce au dus la instituirea măsurii.

În concluzie, analizând motivele invocate de către contestator, atât în faţa primei instanţe, reiterate şi în prezenta cale de atac, dar şi Sentinţa penală nr. 107/F din data de 11 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020, se constată că nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, în condiţiile în care, pe calea contestaţiei la executare nu sunt supuse analizei juridice aspecte care ţin de fondul cauzei, aşa cum sunt motivele invocate de către contestator.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 107/F din data de 11 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 107/F din data de 11 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM