Used items forfeited to state after owner's failure to collect; contestation against final return order inadmissible.

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 septembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în Dosarul nr. x/2019, a fost admisă propunerea formulată de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş, Poliţia Municipiului Curtea de Argeş, şi, în baza art. 579 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că bunurile mobile constând în 1 pereche papuci, mărimea 44, de culoare albastră, confecţionată din material plastic şi uzată şi 1 şapcă, confecţionată din material textil, verde, uzată, care au aparţinut intimatului A., au trecut în patrimoniul statului, urmând a fi valorificate în condiţiile legii.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Curtea de Argeş a reţinut că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 579 C. proc. pen., având în vedere că, deşi prin Ordonanţa nr. 1871/P/2015 din 11 octombrie 2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş s-a dispus restituirea către proprietar a celor două bunuri, ordonanţă care i-a fost înmânată numitului A. sub semnătură la data de 18 decembrie 2018, acesta nu s-a prezentat la unitatea de poliţie în termenul de 6 luni prevăzut de lege pentru a le ridica, astfel că respectivele bunuri au trecut în proprietatea statului.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie numitul A., criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia penală nr. 246 din 13 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Argeş, în temeiul art. 597 alin. (7) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii pronunţate la data de 19 septembrie 2019 de Judecătoria Curtea de Argeş în Dosarul nr. x/2019, reţinându-se, în esenţă, că, deşi prin adresa din 13 decembrie 2018, primită la 18 decembrie 2018, a fost invitat să se prezinte la sediul Poliţiei Municipiului Curtea de Argeş, de luni până vineri, între orele 11:00 - 13.00, pentru a i se restitui următoarele bunuri: 1 pereche de papuci, mărimea 44, de culoare albastră, din material plastic, uzată, şi 1 şapcă din material textil, culoare verde, uzată, ce fuseseră ridicate ca mijloace de probă în Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş şi depuse la camera de Corpuri Delicte din cadrul Poliţiei municipiului Curtea de Argeş, conform dovezii seria x nr. x din 4 august 2016, acesta nu a dat curs invitaţiei, aşa încât bunurile în discuţie au trecut în proprietatea statului.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie petentul A., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Argeş, întrucât respectiva hotărâre nu este în conformitate cu realitatea şi cu actele depuse la dosar.

Prin Decizia penală nr. 49/C/CC/CP din 24 aprilie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 246 din 13 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/2018, reţinându-se, în esenţă, că, în conformitate cu dispoziţiile art. 597 alin. (7) şi (8) C. proc. pen., această hotărâre este definitivă, nefiind supusă vreunei căi de atac.

Împotriva Deciziei penale nr. 49/C/CC/CP din 24 aprilie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 9 iunie 2020, a formulat contestaţie contestatorul A., învederând că din completul de judecată care a pronunţat această hotărâre a făcut parte şi un judecător pe care l-a recuzat în toate dosarele aflate pe rolul Curţii de Apel Piteşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 4 cu termen de judecată la 8 octombrie 2020. La acest termen, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, învederând că a fost declarată împotriva unei decizii penale definitive.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul A. prin prisma excepţiei invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru motivele arătate în continuare.

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţia României, revizuită, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Aşadar, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că a fost sesizată cu o contestaţie formulată de contestatorul A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 49/C/CC/CP din 24 aprilie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres. Totodată, potrivit art. 4251 alin. (7) C. proc. pen., hotărârea pronunţată în contestaţie nu este supusă niciunei căi de atac.

În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate, se constată că numitul A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunţată într-o contestaţie ce a vizat o altă decizie definitivă, conform art. 597 alin. (8) C. proc. pen., învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în contestaţie, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile… pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 49/C/CC/CP din 24 aprilie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., faţă de culpa sa procesuală, contestatorul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 49/C/CC/CP din 24 aprilie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM