Pre-extradition arrest upheld; force majeure permits repeat surrender dates beyond 180-day detention limit.

Deliberând asupra contestaţiei formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. F/DL din data de 22 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis sesizarea formulată de Biroul SIRENE şi, în baza art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a prelungit termenul pentru predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Grecia, aceasta urmând să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită cu autoritatea competentă a statului emitent.

În baza art. 104 alin. (9) şi alin. (10) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 208 alin. (2) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, de la 28 septembrie 2020 la data de 27 octombrie 2020, inclusiv.

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 1012 RON, se va achita din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 144/F din data de 31 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 467 din 11 august 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Grecia cu privire la executarea mandatului european de arestare având referinţa Dosarului x/2020 emis de Parchetul Curţii de Apel din Atena - procuror adjunct, faţă de persoana solicitată A.

S-a dispus luarea măsurii arestării faţă de persoana solicitată A. în vederea predării pe o durată de 30 zile, începând cu data 31 iulie 2020 şi până la data de 29 august 2020, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare faţă de persoana solicitată A.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea şi că nu a renunţat la regula specialităţii.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Grecia. Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a stabilit, în baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, că cetăţeanul român va fi predat cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate faţă de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.

S-a constatat că prin Încheierea penală F/DL din 17 iulie 2020 s-a dispus, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) Legea nr. 302/2004, arestul la domiciliu al persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile începând cu data de 17 iulie 2020 până la data de 31 iulie 2020, inclusiv.

La data 17 august 2020, cu adresa nr. x, Biroul Naţional Sirene a înaintat mesajul primit de la Biroul SIRENE Grecia, prin care autorităţile elene au informat că doresc preluarea persoanei solicitate A., însă acest lucru nu a fost posibil din cauza restricţiilor impuse în contextul epidemiei de COVID-19, iar ultima zi în care persoana este arestată, este 29 august 2020, motiv pentru care au solicitat prelungirea termenului de predare.

Prin Încheierea din data de 19 august 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-II-a penală, definitivă prin necontestare, în baza art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a prelungit termenul pentru predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Grecia, aceasta urmând să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită cu autoritatea competentă a statului emitent, respectiv, 14 septembrie 2020.

În baza art. 104 alin. (9) şi alin. (10) din Legea nr. 302/2004 s-a menţinut măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, de la 29 august 2020, până la data de 27 septembrie 2020, inclusiv.

Prin adresa nr. x din data de 17 septembrie 2020, Biroul Naţional Sirene a înaintat mesajul primit de la Biroul SIRENE Grecia şi a învederat că în conformitate cu dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 302/2004, actualizată, au fost efectuate demersuri pentru organizarea misiunii de predare a persoanei către autorităţile elene, solicitând în datele de 12 august 2020, 19 august 2020 şi 15 septembrie 2020 organizarea unei escorte pentru preluarea persoanei.

În Formularul M, completat de autorităţile elene, s-a arătat că măsurile restrictive impuse de Grecia pentru prevenţia extinderii virusului Covid-19 au fost prelungite până la data de 30 septembrie 2020. Întrucât nu sunt în măsură să indice dacă aceste măsuri nu vor fi prelungite în continuare, autorităţile elene au solicitat menţinerea persoanei solicitate în arest până la ridicarea restricţiilor, datorită forţei majore şi sănătăţii publice.

Analizând sesizarea formulată, Curtea a constatat că predarea persoanei solicitate, după prima încheiere de prelungire a măsurii arestării preventive în vederea predării, nu s-a putut realiza întrucât măsurile restrictive impuse în Grecia pentru prevenţia extinderii virusului Covid-19 au fost prelungite până la data de 30 septembrie 2020.

Curtea a mai reţinut că există şi unele motive logistice care limitează contactul între autorităţile implicate în procedura de predare -preluare a persoanei solicitate, în contextul reducerii numărului de zboruri între cele două ţări implicate, faţă de evoluţia situaţiei epidemiologie internaţionale determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 la nivelul a peste 150 de ţări.

S-a apreciat că acesta reprezintă un motiv independent de voinţa autorităţilor române şi ale statului emitent, în accepţiunea art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi, în consecinţă, s-a prelungit termenul pentru predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Grecia, aceasta urmând să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită cu autoritatea competentă a statului emitent.

În ce priveşte temeinicia măsurii arestării preventive, Curtea a arătat că, nu poate fi examinată în procedura ce formează obiectul prezentei cauze, de vreme ce, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) şi d) C. proc. pen. pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfăşurate în faţa instanţei, nu şi la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare solicitante, când, odată cu încuviinţarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată şi un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004) astfel încât menţinerea măsurii arestării preventive faţă de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.

În continuare, Curtea a constatat faptul că data certă a predării persoanei solicitate nu a fost stabilită la acest moment, însă potrivit mesajului înaintat de autorităţile solicitante din Grecia acest lucru ar putea fi posibil cel mai devreme în cursul lunii octombrie 2020.

De asemenea, Curtea a reţinut că arestarea în vederea predării, dispusă faţă de persoana solicitată urmează să înceteze de drept la sfârşitul zilei de 27 septembrie 2020, în raport de menţinerea dispusă prin încheierea din data de 19 august 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

S-a apreciat că nu se impune punerea în libertate a persoanei solicitate, pe de o parte, pentru că prelungirea duratei detenţiei acesteia nu îşi are originea într-o lipsă de diligenţă a autorităţii de executare, iar durata totală a arestării preventive în vederea predării nu prezintă un caracter excesiv, fiind dispusă începând cu data de 31 iulie 2020, iar pe de altă parte, pentru că durata totală a detenţiei persoanei solicitate nu prezintă un caracter excesiv în raport de termenul obiectiv maxim stabilit de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004. Având în vedere şi gravitatea acuzaţiilor aduse persoanei solicitate, dar şi scopul Deciziei-cadru de a contribui la realizarea obiectivului atribuit Uniunii Europene de a deveni un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, Curtea a apreciat că restrângerea imediată a libertăţii persoanei solicitate într-un centru de detenţie este proporţională cu scopul urmărit (predarea imediată în momentul în care acest lucru va fi posibil).

În aceste circumstanţe, punând în balanţă interesul superior al persoanei solicitate şi cel urmărit prin emiterea mandatului european de arestare, constând în aducerea imediată a acesteia în faţa autorităţilor judiciare din Grecia, Curtea a apreciat că, la acest moment, interesul statului emitent de a efectua urmărirea penală este prioritar.

În consecinţă, în temeiul art. 104 alin. (9) şi 10 teza a II-a din Legea nr. 302/2004 modificată, Curtea a menţinut măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, de la 28 septembrie 2020 până la data de 27 octombrie 2020.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În contestaţia scrisă, Parchetul, a arătat că, faţă de dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 302/2004, s-ar fi impus punerea în libertate a persoanei solicitate, având în vedere că predarea acesteia nu s-a efectuat până în prezent din motive care au ţinut strict de voinţa autorităţilor statului solicitant, în condiţiile în care este de notorietate că statul elen nu şi-a închis graniţele ca urmare a pandemiei Covid-19, sunt în continuare efectuate zboruri către această ţară şi, cel puţin în privinţa turiştilor care merg în Grecia, statul elen asigură atunci când este necesar, testarea cu privire la prezenţa virusului şi luarea măsurilor de carantinare a persoanelor depistate pozitiv. Prin urmare, nu se justifică refuzul autorităţilor statului solicitant de a prelua persoana solicitată în baza mandatului european de arestare emis, motivat de existenţa pandemiei Covid-19 şi nici solicitarea acestora de a fi menţinută măsura arestării preventive în vederea predării până la ridicarea măsurilor restrictive impuse din cauza pandemiei Covid-19. Acesta este un termen lipsit de orice previzibilitate şi dacă i s-ar da curs, ar conduce la încălcarea atât a legislaţiei naţionale, cât şi a prevederilor art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu jurisprudenţa aferentă. Autorităţile elene nu şi-au îndeplinit obligaţia de a stabili un termen clar de predare a persoanei solicitate, astfel încât, în realitate, suntem în prezenţa unui refuz al acestora de a prelua persoana solicitată, fără a exista motive obiective care să justifice acest refuz.

În continuare, s-a susţinut că în contextul în care, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, persoana solicitată a fost ţinută în arest la domiciliu, respectiv, în arest preventiv din data de 17 august 2020, până în prezent, trebuie evitat ca prin prelungirea măsurii arestului preventiv în vederea predării, fără o justificare temeinică, starea de arest să devină disproporţionată cu scopul urmărit şi, de asemenea, trebuie să se păstreze o echitate în menţinerea stării de arest a persoanelor solicitate de autorităţile elene cu cea a persoanelor arestate direct de autorităţile elene, neexistând, cu siguranţă în legislaţia elenă posibilitatea de a ţine pe cineva în arest pe o perioadă nedeterminată, raportată la un sfârşit imprevizibil al măsurilor restrictive impuse din cauza pandemiei Covid-19.

Cu referire la principiul echităţii, s-a arătat că prin Încheierea din data de 19 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a respins solicitarea de prelungire a măsurii arestării în vederea predării către autorităţile elene, a persoanei solicitate B. (împotriva căruia a fost emis mandat european de arestare pentru aceleaşi fapte de care este acuzată A.), instanţa reţinând că nu există în mod obiectiv un impediment la executarea sentinţei prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare în condiţiile în care restricţiile de intrare pe teritoriul Greciei se referă doar la prezentarea unui test molecular negativ pentru infecţia cu SARS-COV-2, prelevat cu 72 de ore înainte de momentul intrării pe teritoriul Greciei.

Prin urmare, s-a considerat că nici în prezenta cauză nu se justifica prelungirea măsurii arestării preventive dispusă faţă de persoana solicitată A. pentru motivul că predarea nu s-a putut realiza în perioada pentru care s-a dispus măsura arestării preventive.

S-a mai susţinut că în cauză nu sunt aplicabile nici prevederile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, care se referă la posibilitatea menţinerii unei măsuri preventive faţă de o persoană solicitată pe o perioadă de 180 de zile în cursul judecării cererii de punere în executare a unui mandat european de arestare şi nu în perioada predării, după ce s-a pronunţat o sentinţă definitivă, prin care s-a încuviinţat executarea unui mandat european.

În consecinţă, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii atacate, constatarea faptului că nu se impune prelungirea arestării preventive a persoanei solicitate, în vederea predării, şi punerea în libertate a acesteia.

În concluziile orale, reprezentantul Ministerului Public a susţinut că este neîntemeiată contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, a solicitat respingerea acesteia.

În concret, în ce priveşte legalitatea hotărârii contestate, a arătat că dispoziţiile art. 104 şi ale art. 113 din Legea nr. 302/2004 sunt neechivoce, în sensul că durata maximă a arestului preventiv de 180 de zile are în vedere toată perioada, până la predarea efectivă a persoanei solicitate. A susţinut că dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 302/2004 trimit expres la noţiunea de termene maxime pentru predare, prevăzută de art. 104 din aceeaşi lege, care, de altfel, se referă la predare şi nu doar la încuviinţarea mandatului european de arestare. Prin urmare, a solicitat să se constate că dispoziţiile legale anterior menţionate au în vedere actul final al îndeplinirii procedurii mandatului european de arestare, întrucât acesta este scopul întregii proceduri reglementate de dispoziţiile legale anterior menţionate. A interpreta în sens contrar, nu înseamnă numai a goli de conţinut dispoziţiile legale menţionate, care nu s-ar aplica decât într-o fază incipientă a procedurii, şi nerelevantă până la încuviinţarea mandatului european de arestare ci, inclusiv, lăsarea fără conţinut a procedurii de cooperare judiciară internaţională, care nu s-ar finaliza niciodată cu persoana solicitată în stare de arest preventiv.

De asemenea, a arătat că argumentele procurorului care a formulat contestaţia sunt greşite şi din perspectiva caracterului echitabil al procedurii, care în cauza dedusă judecăţii, nu a fost încălcat. În acest sens, a solicitat să se aibă în vedere faptul că nu s-a depăşit durata maximă a arestării preventive, cum, de altfel, nu a fost depăşită nici durata rezonabilă a acesteia. Astfel, persoana solicitată este arestată din luna iunie 2020, iar autorităţile statului român şi ale statului solicitant sunt în legătură permanentă şi desfăşoară activităţi pentru a asigura preluarea acesteia. În plus, trebuie avut în vedere şi faptul că statul solicitant a avansat şi o dată pentru preluare, respectiv 30 septembrie 2020, pe care a avut-o în vedere prima instanţă când a menţinut măsura preventivă.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma criticilor invocate, dar şi a dispoziţiilor art. 4251 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Sentinţa penală nr. 144/F din data de 31 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 467 din 11 august 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Grecia cu privire la executarea mandatului european de arestare având referinţa Dosarului x/2020 emis de Parchetul Curţii de Apel din Atena - procuror adjunct, faţă de persoana solicitată A. şi s-a dispus luarea măsurii arestării faţă de aceasta în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând cu data 31 iulie 2020 şi până la data de 29 august 2020, inclusiv.

Prin Încheierea din data de 19 august 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin necontestare, în baza art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a prelungit termenul pentru predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Grecia, aceasta urmând să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită cu autoritatea competentă a statului emitent, respectiv, 14 septembrie 2020.

În baza art. 104 alin. (9) şi alin. (10) din Legea nr. 302/2004 s-a menţinut măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, de la 29 august 2020, până la data de 27 septembrie 2020, inclusiv.

La data de 17 septembrie 2020, cu adresa nr. x, Biroul Naţional Sirene a înaintat mesajul primit de la Biroul SIRENE Grecia prin care autorităţile elene au cerut menţinerea persoanei solicitate A. în arest până la ridicarea restricţiilor, datorită forţei majore şi sănătăţii publice. Totodată, Biroul Naţional Sirene a învederat faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 302/2004, actualizată, au fost efectuate demersuri pentru organizarea misiunii de predare a persoanei solicitate A. către autorităţile elene, cerând în datele de 12 august 2020, 19 august 2020 şi 15 septembrie 2020 organizarea unei escorte pentru preluarea persoanei şi că, în Formularul M completat de autorităţile elene, s-a arătat că măsurile restrictive impuse de Grecia pentru prevenţia extinderii virusului Covid-19 au fost prelungite până la data de 30 septembrie 2020.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în nici un caz 180 de zile.

Este adevărat că potrivit art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de deţinere, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

Însă, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

Iar, potrivit alin. (3), în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.

Prin urmare, se constată că punerea în libertate a persoanei solicitate are loc numai în situaţia în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, prevăzute în art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, menţionat anterior.

Or, în cauză, intimata persoană solicitată A. a fost arestată în vederea predării începând cu data de 31 iulie 2020, anterior faţă de aceasta fiind dispusă măsura arestului la domiciliu, în perioada 17 iulie - 31 iulie 2020.

Articolul 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată (care transpune art. 23 alin. (3) din Decizia-cadru din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare) nu limitează în mod expres numărul de noi date ale predării care pot fi convenite între autorităţile implicate, în cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut este împiedicată de un caz de forţă majoră.

O interpretare contrară ar putea determina punerea în libertate a persoanei căutate în situaţii în care prelungirea detenţiei acesteia din urmă nu îşi are originea într-o lipsă de diligenţă a autorităţilor de executare şi în care durata totală a detenţiei respectivei persoane nu prezintă un caracter excesiv (Hotărârea din 16 iunie 2015, Lanigan, C-237/15 PPU, EU:C:2015:474, punctul 59).

În aceste condiţii, este necesar să se considere că art. 23 alin. (3) din Decizia-cadru trebuie interpretat în sensul că autorităţile implicate trebuie să convină asupra unei noi date a predării, în temeiul acestei dispoziţii, şi în cazul în care predarea persoanei căutate, în termenul de 10 zile de la o primă nouă dată a predării convenită în temeiul dispoziţiei menţionate, este împiedicată de un caz de forţă majoră (Hotărârea din 25 ianuarie 2017, Vilkas, C-640/15, punctul 39).

Într-o jurisprudenţă constantă, stabilită în diferite domenii ale dreptului Uniunii s-a statuat că noţiunea de forţă majoră trebuie să fie înţeleasă în sensul de împrejurări străine celui care le invocă, neobişnuite şi imprevizibile, ale căror consecinţe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenţei manifestate (Hotărârea din 18 decembrie 2007, Societe Pipeline Mediterranee et Rhone - C314/06, EU:C:2007:817, pct. 23; Hotărârea din 18 martie 2010, SGS Belgium şi alţii, C-219/09, EU:2010:152, punctul 44; Hotărârea din 18 iulie 2013, Eurofit, C-99/12, EU:C:2013:487, punctul 31).

În cauză, Înalta Curte constată că predarea intimatei persoane solicitate în termenul de 10 zile de la noua dată convenită nu a fost posibilă din motive independente de voinţa autorităţilor statului solicitant, care au comunicat faptul că măsurile restrictive impuse în Grecia pentru prevenţia extinderii virusului Covid-19 au fost prelungite până la data de 30 septembrie 2020. Totodată, se constată că, deşi data certă a predării persoanei solicitate nu a fost stabilită, autorităţile din Grecia au comunicat că predarea ar fi posibilă, cel mai devreme în cursul lunii octombrie 2020, dată luată în calcul de instanţa de fond.

De asemenea, Înalta Curte reţine că măsura arestării în vederea predării intimatei persoane solicitate A. este proporţională cu gravitatea acuzaţiilor aduse acesteia şi că durata totală a arestării în vederea predării nu are caracter excesiv, fiind dispusă începând cu data de 31 iulie 2020.

Prin urmare, se constată că în mod corect instanţa de fond a stabilit că nu se impune punerea în libertate a intimatei persoane solicitate, pe de o parte, pentru că prelungirea duratei detenţiei acesteia nu îşi are originea într-o lipsă de diligenţă a autorităţii de executare, iar pe de altă parte, pentru că durata totală a arestării preventive în vederea predării nu prezintă un caracter excesiv, nici în raport cu data dispunerii măsurii preventive (31 iulie 2020), nici în raport de termenul obiectiv maxim stabilit de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, este corectă şi aprecierea potrivit căreia, faţă de gravitatea acuzaţiilor aduse persoanei solicitate, având în vedere şi scopul Deciziei -cadru, de a contribui la realizarea obiectivului atribuit Uniunii Europene de a deveni un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, restrângerea imediată a libertăţii persoanei solicitate, într-un centru de detenţie, este proporţională cu scopul urmărit (predarea imediată în momentul în care acest lucru va fi posibil).

În ce priveşte susţinerea Parchetului în sensul că dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, care se referă la posibilitatea menţinerii unei măsuri preventive faţă de o persoană solicitată pe o perioadă de 180 de zile, sunt aplicabile în cursul judecării cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, nu şi în perioada predării, după ce s-a pronunţat o sentinţă definitivă prin care s-a încuviinţat executarea unui mandat european, se constată că nu este întemeiată.

Din dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată care prevăd că "Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în nici un caz 180 de zile rezultă, fără echivoc, faptul că sunt aplicabile şi după pronunţarea hotărârii prin care s-a încuviinţat executarea mandatului european de arestare, până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

O interpretare contrară a dispoziţiilor legale anterior menţionate, ar face practic imposibilă predarea în stare de arest preventiv a persoanei solicitate, de către organele de poliţie, pentru a se asigura prezenţa acesteia în faţa autorităţilor judiciare străine. Persoana solicitată trebuie să fie în custodia statului pentru a se asigura desfăşurarea cu celeritate şi în bune condiţii a procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, iar măsura arestării în vederea predării este una complementară care asigură punerea în executare a predării persoanei solicitate.

În consecinţă, reţinând că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-persoană solicitată A., în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Încheierii F/DL din data de 22 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Cheltuielile ocazionate de soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-persoană solicitată A., în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM