Extradition detention upheld after mandatory-arrest review; house arrest unavailable pending surrender.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) rejected as unfounded the appeal by the requested person against the Cluj Court of Appeal’s order no. 150 of 11 September 2020, which maintained the provisional arrest for surrender (pre-extradition detention) for 30 days (13 September–12 October 2020) under a European Arrest Warrant issued by Irish authorities for prosecution of sexual assault; the contested order remains in force, and the appellant was ordered to pay 200 RON in judicial costs, with the court-appointed defender’s fee of 313 RON borne by the state. The case concerns the periodic review of detention pending surrender under Article 104(9) of Law No. 302/2004, where the appellant sought replacement of detention with house arrest, but the court held that once surrender is ordered, detention is mandatory and house arrest is unavailable in this phase, that the 180-day maximum total detention (Article 104(10)) had not been exceeded, that the surrender deadline under Article 113(2) had not lapsed because delays were due to COVID-19-related restrictions, and that the statutory grounds for maintaining detention persisted.
Legislator headnote
AI generatedart. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, art. 88 din Legea nr. 302/2004, art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004; Extradition detention upheld after mandatory-arrest review; house arrest unavailable pending surrender: 150 of 11 September 2020, which maintained the provisional arrest for surrender (pre-extradition detention) for 30 days (13 September–12 October 2020) under a European Arrest Warrant issued by Irish authorities for prosecution of sexual assault; the contested order remains in force, and the appellant was ordered to pay 200 RON in judicial costs, with the court-appointed defender’s fee of 313 RON borne by the state. The case concerns the periodic review of detention pending surrender under Article 104(9) of Law No. 302/2004, where the appellant sought replacement of detention with house arrest, but the court held that once surrender is ordered, detention is mandatory and house arrest is unavailable in this phase, that the 180-day maximum total detention (Article 104(10)) had not been exceeded, that the surrender deadline under Article 113(2) had not lapsed because delays were due to COVID-19-related restrictions, and that the statutory grounds for maintaining detention persisted.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedImposed the judicial expenses on the contestant, as the losing party.
Ordered that the fee for the court-appointed counsel remain borne by the state.
Full text
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 150 din data de 11 septembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost menţinută măsura arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate A. aflat în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa-Năsăud, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 13 septembrie 2020 până la data de 12 octombrie 2020, inclusiv.
S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 313 RON reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce s-a avansat din FMJ, iar în baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Cluj a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 70 din 16 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2020, definitivă, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Irlanda cu privire la executarea mandatului european de arestare emis la data de 7 mai 2020 de către înalta Curte (The Hight Court) Irlanda, ce are la bază mandatul de arestare naţional din data de 10 decembrie 2019 emis de Curtea Districtuală Metropolitană Dublin (District Court Area of Dublin Metropolitan District), Irlanda, faţă de persoana solicitată A. . Prin hotărâre s-a dispus predarea persoanei solicitate în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală, prevăzuta de secţiunea a 2-a a C. pen. irlandez din 1990, aşa cum a fost modificată prin secţiunea a 37-a din Legea ofensei sexuale din 2001. în baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată în 2019, s-a dispus luarea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate pe o durată de 30 zile, începând cu data 16 iunie 2020 şi până la data de 15 iulie 2020. S-a dispus emiterea mandatului de arestare. S-a constatat că am fost de acord cu predarea şi că nu a renunţat la regula specialităţii, conform art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată în 2019.
Prin Încheierea penală nr. 93 din 14 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată) s-a menţinut măsura arestării în vederea predării subsemnatului în calitate de persoană solicitată pe o durată de 30 de zile.
Ulterior măsura a fost prelungită pentru încă 30 de zile prin Încheierea penală nr. 121 din 7 august 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Cluj, rămasă definitivă prin respingerea contestaţiei persoanei solicitate, până la data de 12 septembrie 2020 inclusiv.
Autorităţile judiciare române şi cele emitente ale mandatului european nu au convenit încă asupra unei date a predării persoanei solicitate după ultima prelungire a arestării comunicând doar faptul că predarea nu poate avea loc înainte de data de 13 august 2020, motiv pentru care, nu s-a depăşit termenul prevăzut de art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi nici nu devin aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (3) din acelaşi act normativ.
Potrivit art. 113 din Legea nr. 302/2004 republicată "(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia, se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.
(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.
Prevederile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2002 sunt în sensul că durata totală a arestării până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi 180 de zile.
Având în vedere că până la această dată nu s-a reuşit predarea persoanei solicitate, iar termenul maxim de predare nu a fost depăşit, pentru a se da posibilitatea punerii în executare a hotărârii de predare, se impune menţinerea arestului preventiv pentru încă 30 de zile, întrucât temeiurile pentru care s-a dispus măsura arestării provizorii în vederea predării nu s-au schimbat.
În raport de dispoziţiile legale ale art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, o altă măsură preventivă nu poate fi dispusă în cauză, aceasta lipsind de efecte punerea în executare a hotărârii de predare, ca urmare a mandatului european de arestare.
În cauza de faţă trebuie avut în vedere şi contextul actual, în care o serie de restricţii sunt impuse statelor membre pentru a preveni răspândirea infecţiei cu SARS-COV-2, ceea ce îngreunează procedurile pentru predarea persoanelor faţă de care s-au emis mandate europene de arestare.
Curtea a făcut demersuri pentru urgentarea predării prin corespondenţa din data de 14 septembrie 2020 către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare şi Interpol Dublin, solicitând a se menţiona care sunt motivele pentru care până la acest moment nu s-a reuşit transferarea persoanei solicitate către autorităţile din Irlanda.
În consecinţă, Curtea a menţinut măsura arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 13 septembrie 2020 până la data de 12 octombrie 2020, inclusiv.
Împotriva împotriva Încheierii penale nr. 150 din data de 11 septembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 a formulat contestaţie persoana solicitată A. solicitând admiterea contestaţiei şi luarea măsurii arestului la domiciliu.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (4) din Decizia-cadru nr. 584/2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI): în mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect şi convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte reţine că "dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratul General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită".
Potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112.
Alineatul 10 al aceluiaşi articol prevede că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.
Astfel, cu referire la menţinerea măsurii arestului provizoriu în vederea predării, potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, în situaţia în care se dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune şi arestarea sau, după caz, menţinerea arestării provizorii persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, neexistând posibilitatea ca, în această etapă a procedurii să se dispună măsura arestului la domiciliu astfel cum s-a solicitat de către contestator.
Având în vedere mandatul european de arestare dispus faţă de persoana solicitată A., precum şi faptul că misiunea de predare a persoanei solicitate în Irlanda nu a putut fi realizată până în prezent în contextul crizei sanitare existente, în care o serie de restricţii sunt impuse statelor membre pentru a preveni răspândirea infecţiei cu SARS-COV-2, ceea ce îngreunează procedurile pentru predarea persoanelor faţă de care s-au emis mandate europene de arestare, instanţa de control judiciar apreciază că prima instanţă a procedat conform dispoziţiilor legale incidente în materie, anterior enunţate, menţinând măsura arestării provizorii în vederea predării faţă de persoana solicitată.
Prin urmare, măsura în discuţie se încadrează în dispoziţiile legale anterior menţionate, fiind în mod corect menţinută de către prima instanţă.
De asemenea, Înalta Curte reţine că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională.
Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază neîntemeiată solicitarea formulată de contestator privind înlocuirea măsurii arestării cu măsura arestului la domiciliu şi, constatând legală şi temeinică încheierea penală atacată, neexistând motive pentru reformarea acesteia, instanţa de control judiciar va respinge contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale nr. 150 din data de 11 septembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale nr. 150 din data de 11 septembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2020.
Procesat de GGC - LM