Limitation of execution objection to clarification of judicial ambiguity, excluding supplementary amendment of final foreign conviction recognition orders under EU mutual recognition framework.

Deliberând asupra contestaţiei formulată de contestatorul A., constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 46/F din 4 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. cu privire la executarea Sentinţei penale nr. 306 din 24 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în Dosarul nr. x/2008, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 27 noiembrie 2008, rămasă definitivă prin nerecurare.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpat (av. B.) în cuantum de 313 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, prin cererea formulată, condamnatul A. s-a prevalat de cazul de contestaţie la executare reglementat de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., arătând că dispozitivul Hotărârii nr. 306 din 24 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2008 nu conţine o menţiune esenţială prevăzută în dosarul de la Viena, respectiv faptul că, potrivit legii austriece, ar putea beneficia de liberarea condiţionată după data de 30 noiembrie 2020, considerând astfel că hotărârea nu este completă, impunându-se lămurirea dispozitivului conform art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Curtea a reţinut că solicitarea petentului este neîntemeiată întrucât dispozitivul hotărârii a fost în mod clar întocmit prin raportare la obiectul procedurii şi dispoziţiile legale aplicabile, cu observaţia că A. nu a înţeles să atace cu recurs hotărârea de recunoaştere a sentinţei penale străine.

De altfel, ceea ce solicită contestatorul nu vizează o lămurire a dispozitivului, ci o completare a acestuia, în sensul de a fi inserată o menţiune care în opinia sa ar fi necesară, şi anume faptul că, potrivit legii statului solicitant, ar fi pasibil de liberare condiţionată ulterior datei de 30 noiembrie 2020.

În mod evident cererea petentului nu poate fi primită deoarece tinde la modificarea unei soluţii definitive pronunţate de o instanţa de judecată, în sensul completării dispozitivului, iar nu lămuririi acestuia.

În orice caz, potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificata, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română, context în care solicitările petentului de a fi completata hotărârea de recunoaştere cu cele prevăzute de statul austriac în materia executării pedepsei relativ la condiţiile de acordare a liberării condiţionate (aspecte care oricum nu pot face obiectul prezentei proceduri), sunt în mod evident neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri, contestatorul A. a formulat prezenta cale de atac, în motivarea contestaţiei fiind reiterate argumentele invocate în fata instantei de fond privind necesitatea inserării în cuprinsul sentinţei contestate a unei menţiuni referitoare la posibilităţii liberării condiţionate conform dispoziţiilor din legea străină, respectiv la data de 30 noiembrie 2020.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la însăşi instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanta a dispus respingerea contestaţiei la executare întrucât motivele invocate de petentul A. nu se încadrează în cazul de contestaţie la executare prev. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. acestea nu vizează o lămurire a dispozitivului, ci o completare a acestuia, în sensul de a fi inserată menţiunea privind data liberării condiţionate prevăzută de legislaţia austriacă.

Instanţa de control judiciar constată, de asemenea, că hotărârea al cărui dispozitiv se doreşte a fi completat, respectiv Hotărârea nr. 306 din 24 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care s-a recunoscut condamnarea petentului A., este definitivă, beneficiază de putere de lucru judecat şi nu se poate modifica pe calea prezentei contestaţii la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în cadrul căreia se pot invoca numai aspecte ce se referă exclusiv la lămurirea dispozitivului hotărârii penale atacate.

În consecinţă, întrucât prin cererea contestatorului petent se urmăreşte modificarea unei soluţii definitive pronunţate de o instanţă de judecată, în sensul completării dispozitivului cu menţiunea privind liberarea condiţionată potrivit legii din statul de condamnare, iar nu lămurirea acesteia, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 46/F din 4 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondată.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 46/F din 4 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM