Limits of execution objection: prohibition of re-examining merits and civil liability under res judicata

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 125/F din 8 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 598 şi urm. C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 249/F din data de 22 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia nr. 131/A din 25 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 3 aprilie 2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală a fost înregistrată, sub nr. x/2020, contestaţia la executare formulată de condamnatul A., prin care s-a solicitat, în esenţă, lămurirea dispozitivului Sentinţei penale nr. 249/F din 22 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia nr. 131/A din 25 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub aspectul întinderii şi modalităţii de executare a laturii civile, în sensul în care obligaţia sa de despăgubire a părţilor civile cu suma de 200.000 euro incumbă şi autorului necunoscut (experţilor din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici alături de inculpat) şi poate fi executată şi în raport de aceştia, existând puternice indicii în acest sens, invocând, în drept, dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., considerând că există o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.

S-a mai reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 249/F din 22 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2016, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., formulată, prin apărătorul ales, de părţile civile B. şi C., reprezentată legal de mama sa B.

În temeiul art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 273 alin. (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la mărturie mincinoasă, iar, în temeiul art. 67 C. pen. s-au interzis drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, iar, în baza art. 67 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, respectiv pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În art. 45 alin. (5) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 şi urm. C. proc. pen. s-a admis, în parte, acţiunea civilă exercitată de părţile civile B. şi C., reprezentată legal de mama sa B. şi a fost obligat inculpatul A.: la plata sumei de 100.000 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând daune morale, către partea civilă B., respectiv la plata sumei de 100.000 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând daune morale, către partea civilă C., reprezentată legal de mama sa B.

În temeiul art. 397 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (5) C. proc. pen. s-a menţinut măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor imobile ale inculpatului A., până la concurenţa sumelor acordate, dispusă prin Ordonanţa nr. 1335/P/201 din 2 iunie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în vederea garantării reparării pagubei şi a executării cheltuielilor judiciare.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea raportului de expertiză medico-legală - examen ADN nr. x din 11 mai 2011 întocmit de experţii din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 17.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 276 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 12.470 RON către partea civilă B., reprezentând cheltuieli judiciare.

S-a admis cererea formulată de martorii D. şi E.

În temeiul art. 273 C. proc. pen., cheltuielile de transport prilejuite de chemarea martorilor D. şi E. în faţa instanţei de judecată, în cuantum de 595 RON şi 44,98 GBP, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plăţii, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penala, prin Decizia nr. 131/A din 25 mai 2018, a admis apelul inculpatului A., a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată numai în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, a înlăturat dispoziţiile vizând executarea pedepsei în regim de detenţie.

În baza art. 91 C. pen. a suspendat executarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului A. pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. a impus condamnatului, pe parcursul termenului de supraveghere, obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Administraţiei Domeniului Public, Bucureşti sau în cadrul Agenţiei Municipale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Bucureşti pe o perioadă de 120 de zile.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de către părţile civile B. şi C., prin reprezentant B. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Împotriva Sentinţei penale nr. 249/F din 22 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia nr. 131/A din 25 mai 2018 Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, condamnatul A. a formulat contestaţia la executare ce formează obiectul prezentei cauze.

Examinând argumentele menţionate de contestatorul condamnat, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. sunt formal invocate, în sensul că numeroasele criticile formulate pe aceasta cale vizează fondul cauzei, contestatorul fiind, în fapt nemulţumit, de soluţia sa de condamnare a şi de modalitatea de soluţionare a laturii civile, aspecte verificate şi cenzurate de instanţa de control judiciar cu ocazia soluţionării căilor ordinare de atac exercitate de acesta, în calitate de inculpat şi de părţile civile

S-a mai constatat că nu s-a invocat de către condamnatul A. nici o nelămurire a dispozitivului hotărârii judecătoreşti de condamnare, în accepţiunea dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., motivele precizate putând fi invocate numai în calea de atac a apelului.

S-a constatat că, deşi suma de 100.000 euro acordată cu titlu de daune morale fiecărei părţi civile nu a fost scrisă şi în litere, însă, astfel cum rezultă din considerentele Sentinţei penale nr. 249/F din 22 decembrie 2017 Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi ale Deciziei nr. 131/A din 25 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nu exista niciun dubiu cu privire la cuantumul acestei sume, neexistând nici o eroare de redactare.

În consecinţă, s-a apreciat că, prin contestaţia la executare, condamnatul A. nu a invocat niciun motiv care sa se circumscrie vreunuia dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie petentul A., care a solicitat în esenţă, potrivit motivelor scrise şi concluziilor orale formulate cu ocazia dezbaterilor, admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se constitui un alt dosar având ca obiect contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 lit. d) C. proc. pen., întrucât motivele de invocate nu puteau fi judecate de aceeaşi instanţa.

A mai arătat că cererea de recuzare a judecătorului fondului, formulată la data de 25 mai 2020, a fost respinsă, că prima instanţă nu a ţinut cont nici de criticile invocate prin contestaţia la executare, în sensul că erau două aspecte invocate în respectiva cerere, şi anume, cazurile prevăzute de art. 598 lit. c) şi lit. d) C. proc. pen., şi solicitarea de lămurire a dispozitivului Sentinţei penale nr. 249/2017 a Curţii de Apel Bucureşti, întemeiată pe dispoziţiile art. 443 C. proc. civ. raportat la art. 2 C. proc. civ.

Examinând contestaţia formulată de petentul A., în raport de criticile aduse şi actele dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, aşa cum este în prezent reglementată contestaţia la executare (art. 598 C. proc. pen.), aceasta se înfăţişează ca un procedeu jurisdicţional ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătura cu aceasta, care, însă nu privesc aspecte de fond şi nu pun în discuţie autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti.

Astfel, pe calea contestaţiei la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii, nu se poate modifica o astfel de hotărâre, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.

Cu rang de principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări şi schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunţării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situaţii apare necesitatea de a se pune de acord conţinutul hotărârii puse în executare cu situaţia obiectivă şi a se aduce modificările corespunzătoare în desfăşurarea executării.

Totodată, Înalta Curte arată că, inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se impune respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, potrivit căruia niciuna dintre părţi nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa (Cauza Brumărescu împotriva României).

Examinând cazurile în care se poate formula contestaţia la executare, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că motivele invocate de contestatorul A. nu se încadrează în vreuna dintre ipotezele expres şi limitativ prevăzute de legiuitor în dispoziţiile art. 598 C. proc. pen.

Susţinerile contestatorului A. în sensul că s-au ivit nelămuriri în ceea ce priveşte executarea laturii civile, în condiţiile în care obligaţia sa de despăgubire a părţilor civile cu suma de 200.000 euro incumbă şi autorului necunoscut (experţilor din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici alături de inculpat) şi poate fi executată şi în raport de aceştia, existând indicii în acest sens, că suma de 100.000 euro acordată cu titlu de daune morale fiecărei părţi civile nu a fost scrisă şi în litere, precum şi că nu au fost menţionate procesele-verbale de aplicare a sechestrului asupra bunurilor, fiind vorba de suma de 200.000 de euro daune morale nejustificate, acordate doar pe baza a declaraţiilor a trei martori, reprezintă, în realitate o solicitare de reanalizare, pe fond, a laturii civile şi a motivelor care au determinat instituirea măsurilor asigurătorii, care a intrat în puterea lucrului judecat iar, pe de altă parte, motivele invocate exced limitelor unei contestaţii la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Astfel, trebuie menţionat că soluţionarea acţiunii civile, respectiv măsurile asigurătorii, reprezintă chestiuni specifice procedurii de judecată pe fond, ele fiind lămurite anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, iar cazul de contestaţie la executare invocat nu permite reanalizarea, pe fond, a motivelor ce au dus la instituirea măsurii.

În ceea ce priveşte motivul referitor la modalitatea de soluţionare a acţiunii civile, Înalta Curte arată că reaprecierea probatoriile ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, neputându-se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea.

În concluzie, analizând motivele invocate de către contestator, atât în faţa primei instanţe, reiterate şi în prezenta cale de atac, dar şi Sentinţa penală nr. 249/F din 22 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 131/A din 25 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, se constată că nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, în condiţiile în care, pe calea contestaţiei la executare nu sunt supuse analizei juridice aspecte care ţin de fondul cauzei, aşa cum sunt motivele invocate de către condamnat.

În ceea ce priveşte solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare, pe considerentul că prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la criticile formulate prin prisma cazului prevăzut de art. 598 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că judecătorul fondului a reţinut, în mod corect, că nu s-a invocat niciun alt motiv care să se circumscrie vreunuia dintre cazurile prevăzute expres de lege, susţinerile persoanei condamnate în sensul că se impune achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., raportat la împrejurarea că faţă de autorii infracţiunii de mărturie mincinoasă s-a dispus o soluţie de clasare, reprezentând, în realitate, un aspect prin care se tinde la o reanalizare a fondului cauzei, ceea ce nu ar fi permis în actuala procedură, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 125/F din 8 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi, având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 125/F din 8 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM