Mandatory detention for EAW surrender: Unavailability of house arrest as alternative measure despite pandemic-related transfer delays

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 74 din 11 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 104 alin. (9) şi (10) şi art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, a menţinut măsura arestării în vederea predării către autorităţile judiciare din Italia a persoanei solicitate A., arestat în C.R.A.P. Mehedinţi, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 14 septembrie 2020 şi până la 13 octombrie 2020, inclusiv.

Cheltuielile judiciare au fost reţinute în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

La data de 11 septembrie 2020, a fost înregistrat referatul Biroului Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Craiova cu propunerea de menţinere a măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, conform art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În referatul întocmit s-a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 132 din 11 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, definitivă, s-a dispus admiterea cererii de executare a Mandatului european de arestare emis la data de 22 iulie 2020 de către autorităţile judiciare din Italia - Tribunalul din Grosseto - Judecătorul pentru cercetări preliminare în Dosarul nr. x/x RGNR-20/483 GIP pe numele persoanei solicitate A.

În temeiul art. 104 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a luat act de consimţământul la predare exprimat de persoana solicitată şi s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Italia cu respectarea regulii specialităţii prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.

A fost menţinută măsura arestării persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 15 august 2020 până la data de 13 septembrie 2020, inclusiv.

S-a constatat că în respectiva procedură persoana solicitată a fost privată de libertate începând cu data de 30 iulie 2020 la zi.

Prin Adresa nr. x din 11 septembrie 2020, Biroul Naţional SIRENE a informat Curtea de Apel Craiova cu privire la imposibilitatea misiunii de predare către Italia a persoanei solicitate, având în vedere contextul actual al epidemiei COVID-19 şi dificultăţile privind procurarea biletelor de avion pentru zborurile România - Italia. La adresa înaintată, Biroul Naţional SIRENE a ataşat formularul M primit la data de 11 septembrie 2020 de la Biroul SIRENE Italia, prin care autorităţile judiciare italiene solicită prelungirea măsurii arestării persoanei solicitate cel puţin până la data de 30 septembrie 2020 (data posibilă a preluării persoanei solicitate din România).

Curtea de Apel Craiova a reţinut că hotărârea de predare din data de 11 august 2020 a rămas definitivă la aceeaşi dată, situaţie în care, conform art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea se realizează în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare şi că măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării a fost menţinută pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 15 august 2020 până la 13 septembrie 2020, inclusiv, precum şi faptul că, din datele transmise de Biroul Naţional Sirene, rezultă că persoana solicitată A. nu poate fi predată către autorităţile din Italia până la data de 13 septembrie 2020, având în vedere imposibilitatea organizării misiunii de predare/preluare a persoanei solicitate din cauza condiţiilor impuse de contextul epidemiologic actual, situaţie în care se va stabili o altă dată, fiind incidente dispoziţiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, conform cărora:

"dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită."

A constatat că această dată se situează dincolo de limita celor 30 de zile fixate prin hotărâre şi că dispoziţiile legale menţionate constituie transpunerea în legea română a dispoziţiilor art. 23 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI cu denumirea "termenul pentru predarea persoanei", dispoziţii care au fost interpretate în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie în cauza C-640/15, Hotărârea din 25 ianuarie 2017, cauza Vilkas astfel:

"o interpretare a articolului 15 alin. (1) şi a art. 23 din Decizia-cadru potrivit căreia autoritatea judiciară de executare nu ar mai trebui să procedeze la predarea persoanei căutate şi nici să convină, în acest scop asupra unei noi date a predării cu autoritatea judiciară emitentă după expirarea termenelor menţionate la articolul 23, ar fi de natură să aducă atingere obiectivului de accelerare şi de simplificare a cooperării judiciare urmărit de decizia cadru, această interpretare fiind printre altele susceptibilă să oblige statul membru emitent să emită un al doilea mandat european de arestare pentru a permite desfăşurarea unei noi proceduri de predare în termenele prevăzute de decizia-cadru" (paragraf 71) şi de asemenea că "simpla expirare a termenelor stabilite la art. 23 nu poate exonera statul membru de executare de obligaţia de a continua procedura de executare a unui mandat european de arestare şi de a proceda la predarea persoanei căutate, autorităţile în cauză trebuind să convină, în acest scop, asupra unei noi date a predării." (paragraf 72).

A apreciat că solicitarea apărării privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu este nefondată în raport de prevederile legale ce reglementează această procedură specială. Dispoziţiile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd că, în cazul prevăzut la alin. (5) (respectiv acela în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate. Tot astfel, conform prevederilor art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, textul de lege neacordând instanţei posibilitatea de a aprecia cu privire la aplicarea unei alte măsuri preventive prevăzute de C. proc. pen. Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

În acest stadiu al procedurii nu este depăşită nici durata totală a arestării preventive prin raportare la dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora durata totală a arestării până la predarea efectivă către statul emitent nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile. În cauză persoana solicitată a fost arestată provizoriu la data de 31 iulie 2020. Prin urmare, în vederea realizării efective a predării, în temeiul art. 104 alin. (9) şi (10) şi art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, va menţine măsura arestării în vederea predării către autorităţile judiciare din Italia a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 14 septembrie 2020 şi până la 13 octombrie 2020, inclusiv.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 14 septembrie 2020, sub nr. x/2020/a2.

În dezbateri, contestatorul persoana solicitată, pentru motivele expuse de către apărătorul său desemnat din oficiu, redate în partea introductivă a prezentei decizii, a solicitat înlocuirea măsurii arestării în vederea predării cu măsura arestului la domiciliu.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. pe baza actelor dosarului, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, reglementează procedura şi condiţiile predării persoanei solicitate şi prevăd următoarele:

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autorităţile române comunică autorităţilor statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Totodată, dispoziţiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile".

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic, până la predarea efectivă, şi a cărei durată totală (formată din durata arestului în procedura de executare a mandatului european de arestare, la care se adaugă durata arestului în procedura subsecventă rămânerii definitive a hotărârii de predare şi până la predarea efectivă) nu poate depăşi 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că, la data de 11 septembrie 2020, Curtea de Apel Craiova a fost sesizată cu cererea formulată de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Naţional Sirene, de menţinere a măsurii arestării persoanei solicitate A., în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Italia în baza Sentinţei penale definitive nr. 132 din 11 august 2020 a Curţii de Apel Craiova, prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate în baza mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, la data de 22 iulie 2020, de către autorităţile judiciare din Italia- Tribunalul din Grosseto - Judecătorul pentru cercetări preliminare, în Dosarul nr. x/x RGNR-20/483 GIP.

În argumentarea cererii, autorităţile judiciare din Italia au solicitat menţinerea persoanei solicitate A. în arest în vederea predării, arătând că s-au aflat în imposibilitatea preluării acesteia, ca urmare a restricţiilor impuse în contextul pandemiei de COVID-19 şi a dificultăţilor întâmpinate în procurarea biletelor de avion pentru zborurile directe România - Italia.

În acest context, constatând că, pe fondul pandemiei de coronavirus, misiunea de predare a persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia nu poate fi realizată până la data la care s-a dispus arestarea acesteia în vederea predării, instanţa de fond, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) şi (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 113 alin. (2) din acelaşi act normativ, a dispus, prin încheierea contestată în cauza pendinte, menţinerea măsurii arestării faţă de persoana solicitată, pe o perioadă de 30 zile, data de 14 septembrie 2020 şi până la 13 octombrie 2020, inclusiv, în vederea predării acesteia către statul emitent al mandatului european de arestare.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă temeinicia soluţiei instanţei de fond, solicitând înlocuirea măsurii arestării în vederea predării cu arestul la domiciliu.

Evaluând susţinerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte constată caracterul lor neîntemeiat, reţinând în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate şi, subsecvent, menţinerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situaţia dată, în care, prin sentinţă penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate.

Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situaţie, întrucât predarea persoanei solicitate către autorităţile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate şi menţinerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

În acest sens, notează că dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, sub aspectul posibilităţii înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menţine până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

În considerarea acestor argumente, Înalta Curte constată că cererea distinctă formulată de contestatorul persoană solicitată prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, de dispunere a unei măsuri preventive mai puţin intruzive, este, în mod evident, lipsită de temei legal.

Totodată, notează că, în condiţiile în care, ca efect al situaţiei epidemiologice internaţionale determinate de răspândirea infecţiilor cauzate de coronavirusul - SARS-CoV-2, în prezent, printre altele, s-a înregistrat o reducere a numărului de zboruri dintre statul român şi cel italian, această împrejurare constituie un motiv obiectiv, de notorietate şi independent de voinţa autorităţilor române sau alte statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la data fixată iniţial.

Totodată, notează că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât şi sancţiunea care intervine în caz contrar, astfel încât, potrivit alin. (3) al acestui articol, persoana solicitată în cauză va fi pusă în libertate în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, iar persoana în cauză nu a fost primită de către statul emitent.

Prevederile de mai sus se completează sub aspectul duratei măsurii preventive cu dispoziţiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora:

"În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile."

În acest context, Înalta Curte reţine că persoana solicitată A. a fost privată de libertate de la data de 30.07.2020. În consecinţă, constată că măsura dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică şi din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menţinerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Italia constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigenţele impuse de dispoziţiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispoziţiilor art. 104 alin. (9) şi următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică şi legală, iar criticile formulate de contestator, neîntemeiate.

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată persoana solicitată A.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii nr. 74 din 11 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM