Pre-surrender detention upheld pending delayed European Arrest Warrant surrender; challenge rejected.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) dismissed as unfounded the challenge brought by the requested person against the Galați Court of Appeal's order of 28 August 2020, which maintained the requested person's pre-surrender detention for 30 days (29 August – 27 September 2020) pending surrender to Italian judicial authorities under a European Arrest Warrant issued on 29 June 2020 by the Public Prosecutor's Office attached to the Modena Tribunal, Italy, for the execution of an aggregate 8-year prison sentence for pimping and exploitation of prostitution. The requested person had consented to surrender, had not waived the specialty rule, and sought replacement of detention with judicial control to prepare his defence in Italy; the court rejected this request. The decisive legal basis: under Art. 104(9)–(10) of Law No. 302/2004 (implementing Council Framework Decision 2002/584/JHA), the court must periodically review, at least every 30 days, whether pre-surrender detention should continue, and once surrender is ordered, detention pending surrender is mandatory; the total duration may not exceed 180 days, and the extension at issue fell within this limit. Surrender was delayed by objective circumstances (COVID-19-related flight cancellations and reduced direct Romania–Italy flights), and the Italian authorities were scheduled to take custody on 10 September 2020, so continued detention was lawful and necessary. The requested person was ordered to pay 200 RON in judicial costs; the state bore the 313 RON fee for the court-appointed counsel; the decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, art. 230 C. proc. pen, art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004; Pre-surrender detention upheld pending delayed European Arrest Warrant surrender; challenge rejected: The requested person had consented to surrender, had not waived the specialty rule, and sought replacement of detention with judicial control to prepare his defence in Italy; the court rejected this request. The decisive legal basis: under Art. 104(9)–(10) of Law No. 302/2004 (implementing Council Framework Decision 2002/584/JHA), the court must periodically review, at least every 30 days, whether pre-surrender detention should continue, and once surrender is ordered, detention pending surrender is mandatory; the total duration may not exceed 180 days, and the extension at issue fell within this limit. Surrender was delayed by objective circumstances (COVID-19-related flight cancellations and reduced direct Romania–Italy flights), and the Italian authorities were scheduled to take custody on 10 September 2020, so continued detention was lawful and necessary. The requested person was ordered to pay 200 RON in judicial costs; the state bore the 313 RON fee for the court-appointed counsel; the decision is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for maintaining the arrest of the requested person pending surrender.
The appellant was ordered to pay judicial expenses to the state.
The fee for the court-appointed counsel was to remain borne by the state.
Full text
Deliberând asupra contestaţiei formulate de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar reţine următoarele:
Prin Încheierea din data de 28 august 2020 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul disp. art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, a fost menţinută arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării către autorităţile italiene, pe o perioadă de 30 zile, de la 29 august 2020 până la data de 27 septembrie 2020, inclusiv.
Pentru a dispune această soluţie, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 120/F din 30 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă, în temeiul art. 13 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare şi procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene şi art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a luat act de consimţământul persoanei solicitate A. de a fi predată autorităţilor judiciare italiene.
În baza art. 109 alin. (1), în referire la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a admis cererea autorităţilor judiciare italiene şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 iunie 2020 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Modena - Italia, în dosarul de referinţă - SIEP N.831/2007 pe numele persoanei solicitate A..
În baza art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene şi art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, în vederea predării către autorităţile judiciare din Italia, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 30 iulie 2020 până la data de 28 august 2020, inclusiv.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 230 C. proc. pen., s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate A. şi, totodată, s-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii.
Prima instanţă a menţionat că potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării.
Din actele dosarului s-a reţinut că predarea nu s-a putut realiza până în prezent. Astfel, prin adresa din 26 august 2020, IGPR - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene a solicitat prelungirea măsurii arestului în privinţa persoanei solicitate A., având în vedere contextul epidemiei de COVID-19, fiind întâmpinate anumite probleme privind procurarea biletelor de avion pentru zborurile directe România - Italia, sens în care a solicitat prelungirea măsurii arestului.
Având în vedere motivele obiective prezentate anterior, potrivit cărora predarea persoanei solicitate nu a putut avea loc până la acest moment, precum şi împrejurarea că acest lucru nu este posibil nici până la data de 28 august 2020 (aspect ce reiese din adresa înaintată la dosarul cauzei), prima instanţă a apreciat că este necesară în continuare menţinerea arestării persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la 29 august 2020 până la data de 27 septembrie 2020, inclusiv în vederea finalizării procedurii de predare către autorităţile judiciare italiene.
Referitor la cererea persoanei solicitate de a i se înlocui măsura arestului cu măsura arestului la domiciliu, Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.
S-a arătat că prezenta cauză se află în faza de executare, hotărârea de predare a persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Italia fiind definitivă, astfel încât nu se impune înlocuirea măsurii arestării provizorii.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestaţie, în termen legal, persoana solicitată A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală la data de 3 septembrie 2020, fiind fixat termen de soluţionare la data de 9 septembrie 2020, cu citarea contestatorului la locul de deţinere şi cu asigurarea apărării.
Cu ocazia dezbaterilor în şedinţă publică contestatorul a solicitat, în esenţă, înlocuirea arestului preventiv cu măsura controlului judiciar pentru a putea să-şi angajeze un avocat în vederea organizării apărării în faţa autorităţilor judiciare din Italia.
Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
În cauză, se reţine că, prin Sentinţa penală nr. 120/F din 30 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, rămasă definitivă, în temeiul art. 13 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare şi procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene şi art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, luând act de consimţământul persoanei solicitate A. s-a dispus predarea persoanei solicitate autorităţilor judiciare din Italia.
Totodată, în temeiul art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene şi art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 30 iulie 2020 până la data de 28 august 2020, inclusiv.
În esenţă, s-a reţinut, din cuprinsul mandatului european de arestare, că persoana solicitată urmează să execute o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare ca urmare a contopirii pedepselor pronunţate prin două sentinţe diferite (Sentinţa nr. 59/6 din 10 noiembrie 2006 emisă de Tribunalul Collegial din Modena, RGNR 4649/2003, devenită irevocabilă în 24 aprilie 2007 şi Sentinţa nr. 60/04 din 28 septembrie 2004 emisă de Tribunalul Colegial din Modena, RGNR 7246/2002, devenită irevocabilă în 26 februarie 2005) pentru săvârşirea infracţiunilor de exploatarea şi favorizarea prostituţiei.
Întrucât predarea efectivă a persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene nu a putut fi realizată în perioada pentru care s-a dispus măsura arestului preventiv, la data de 26 august 2020, prin adresa nr. x emisă de Centrul de cooperare poliţienească internaţională Biroul Naţional Sirene s-a arătat că autorităţile judiciare din Italia au informat cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a numitului A., ns. Ala 10 august 1970 - în termenul stabilit, din cauza numărului redus de zboruri directe pe ruta Italia-România, precum şi anularea/reprogramarea frecventă a zborurilor, dar şi a măsurilor de siguranţă impuse în contextul evoluţiei epidemiei de COVID-19, solicitând prelungirea termenului de predare până la data de 30 septembrie 2020.
Art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, prevede cadrul legislativ în procedura de executare a mandatului european de arestare, iar la alin. (9) al articolului menţionat se arată că instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112.
Alineatul 10 al aceluiaşi articol prevede că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.
Prin urmare, în condiţiile în care persoana solicitată A. a fost arestată în vederea predării prin Sentinţa penală nr. 120/F din 30 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, pentru o perioadă de 30 zile, (începând cu 30 iulie 2020 până la data de 28 august 2020, inclusiv), rezultă că măsura arestării, în vederea predării, menţinută prin încheierea contestată, pe o perioadă de 30 de zile, (de la 29 august 2020 la 27 septembrie 2020, inclusiv) se încadrează în dispoziţiile legale prevăzute la art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, fiind aşadar în mod corect menţinută măsura arestării, în vederea predării, de către prima instanţă.
În ceea ce priveşte solicitarea contestatorului privind înlocuirea măsurii arestării cu o măsură mai blândă, respectiv controlul judiciar, Înalta Curte notează că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune obligatoriu arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională.
Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
Suplimentar este avută în vedere adresa din 3 septembrie 2020 a Centrului de cooperare poliţienească internaţională - Biroul Naţional Sirene prin care instanţa de control judiciar este informată că, în conformitate cu art. 113 din Legea nr. 302/2004, republicată, Biroul Sirene naţional a efectuat demersuri pentru organizarea misiunii de predare a persoanei solicitate A. către autorităţile italiene. Astfel, conform mesajului primit de la Biroul Sirene Italia, persoana în cauză urmează a fi preluată la data de 10 septembrie 2020 de la Aeroportul Henri Coandă Bucureşti, cu zborul charter x, operat de compania B., de către o escortă italiană, împreună cu alte persoane urmărite internaţional.
În consecinţă, faţă de aceste motive, Înalta Curte apreciază neîntemeiată solicitarea formulată de contestator privind înlocuirea măsurii arestării cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Deopotrivă, instanţa de control judiciar reţine că exced obiectului prezentei cauze apărările contestatorului persoană solicitată în legătură cu faptele reţinute în sarcina sa de către autorităţile judiciare italiene, respectiv că recunoaşte doar o parte din acestea, fiind totodată de remarcat că a consimţit la predare cu ocazia examinării condiţiilor de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de la data de 29 iunie 2020 de autorităţile judiciare din Italia, consimţământ ce nu mai poate fi retras.
În concluzie, reţinându-se că în cauză persoana solicitată A. se află în executarea mandatului european de arestare, în vederea predării, emis de către Curtea de Apel Galaţi, în Dosarul nr. x/2020, în contextul anterior descris, în mod judicios prima instanţă a menţinut măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate, procedând conform dispoziţiilor legale prevăzute de art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 28 august 2020 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din data de 28 august 2020 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 9 septembrie 2020.
Procesat de GGC - LM