Ex officio release for lapse of European Arrest Warrant surrender deadlines due to pandemic travel restrictions

Deliberând asupra contestaţiei formulate de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 142 din 26 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală a fost respinsă cererea formulată de către persoana solicitată A., aflat în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă Bistriţa-Năsăud, cu privire la constatarea încetării de drept a măsurii preventive.

În cuprinsul hotărârii atacate, prima instanţă a arătat că persoana solicitată A. a solicitat, în temeiul art. 241 alin. (1) lit. d) raportat la art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, constatarea încetării de drept a măsurii arestării provizorii în vederea predării, dispuse în baza Încheierii penale nr. 70 din 16 iunie 2020 a Curţii de Apel Cluj, prelungită ulterior, în mod succesiv, prin Încheierile nr. 93/2020 şi 121/2020 ale Curţii de Apel Cluj, şi punerea de îndată în libertate.

În motivarea cererii, s-a arătat că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 care consacră un motiv de încetare de drept a măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei, faţă de care s-a emis mandatul european de arestare.

Sub acest aspect, s-a precizat faptul că, la data de 16 iunie 2020, persoana solicitată a declarat că este de acord cu predarea către autorităţile irlandeze, astfel că, prin Sentinţa nr. 70/2020 a Curţii de Apel Cluj, s-a dispus predarea sa către autorităţile irlandeze solicitante pentru efectuarea urmăririi penale cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, de agresiune sexuală. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus arestarea în vederea predării pentru o perioadă de 30 de zile. Având în vedere acordul său pentru predare, instanţa a pronunţat o hotărâre definitivă.

S-a invocat faptul că predarea persoanei solicitate nu s-a putut efectua în termenul de 10 zile de la rămânerea definitiva a hotărârii de predare prevăzut de art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dar nici într-un nou termen care să fi fost convenit ulterior de autorităţile irlandeze cu autorităţile române, deşi nu există niciun impediment în acest sens şi, chiar dacă ar fi o situaţie de forţă majoră, o data nouă trebuie convenită.

Persoana solicitată a mai susţinut că o asemenea condiţie nu este îndeplinită, întrucât restricţii de circulaţie între România şi Irlanda nu mai există din data de 15 mai 2020, apreciind că şi în situaţia existenţei stării de forţă majoră, dispoziţiile art. 23 alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI impun obligaţia autorităţii judiciare de executare, cât şi a autorităţii judiciare emitente de a lua imediat legătura şi a conveni asupra noii date a predării.

Aşa cum rezultă din actele existente în Dosarul nr. x/2020 fila x în care s-a obţinut prima prelungire a arestării preventive, în cele 10 zile stabilite de art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cele două autorităţi implicate în predare nu au luat legătura, doar ulterior, s-a solicitat de către, autoritatea emitentă obţinerea unei prelungiri a mandatului de executare.

În schimb, în Dosarul nr. x/2020 fila x, în care s-a dispus ultima prelungire a arestării provizorii, s-a comunicat de către autoritatea de executare a statului emitent (pe lângă solicitarea de obţinere a prelungirii arestării provizorii) şi data de 13 august 2020 ca fiind termen limită cu privire la predare, persoana solicitată, apreciind această dată ca fiind "noua dată convenită" la care face referire atât art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cât şi art. 23 alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI.

Or, de la data de 13 august 2020 şi până în prezent (data soluţionării cererii) s-a împlinit termenul de 10 zile avut la dispoziţie de către autorităţile implicate în predare, iar predarea persoanei solicitate nu a avut loc, termenul împlinindu-se la data de 23 august 2020.

S-a mai apreciat de către apărare că, potrivit art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 cât şi art. 23 alin. (5) din Decizia-cadru 2002/5S4/JAI, la data expirării termenelor mai sus arătate, măsura preventivă încetează de drept, solicitând a se constatat această situaţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 70 din 16 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în Dosarul nr. x/2020, definitivă, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Irlanda cu privire la executarea mandatului european de arestare emis la data de 7 mai 2020 de către Înalta Curte (The Hight Court) Irlanda, ce are la bază mandatul de arestare naţional din data de 10 decembrie 2019, emis de Curtea Districtuală Metropolitană Dublin (District Court Area of Dublin Metropolitan District), Irlanda, faţă de persoana solicitată A. .

Prin hotărâre s-a dispus predarea persoanei solicitate în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală, prevăzuta de secţiunea a 2-a a C. pen. irlandez din 1990, aşa cum a fost modificată prin secţiunea a 37-a din Legea ofensei sexuale din 2001.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată în 2019, s-a dispus luarea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate pe o durată de 30 zile, începând cu data 16 iunie 2020 şi până la data de 15 iulie 2020. S-a dispus emiterea mandatului de arestare.

S-a constatat că persoana solicitată a fost de acord cu predarea şi că nu a renunţat la regula specialităţii, conform art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată în 2019.

Prin Încheierea penală ar. 93 din 14 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a menţinut măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile.

Ulterior, măsura a fost prelungită pentru încă 30 de zile, prin Încheierea penală nr. 121 din 7 august 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Cluj, rămasă definitivă prin respingerea contestaţiei persoanei solicitate, până la data de 12 septembrie 2020, inclusiv.

Curtea a mai arătat că autorităţile judiciare române şi cele emitente ale mandatului european nu au convenit încă asupra unei date a predării persoanei solicitate după ultima prelungire a arestării, comunicând doar faptul că predarea nu poate avea loc înainte de data de 13 august 2020, motiv pentru care s-a apreciat că nu a fost depăşit termenul prevăzut de art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi nici nu devin aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Analizând dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 302/2004, ale art. 241 din C. proc. pen., precum şi prevederile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2002, curtea de apel a constatat că nu rezultă expres care este termenul maxim pentru predare şi de câte ori se poate conveni o nouă dată de predare, înăuntrul celor 10 zile. Totodată, prin trimitere la dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a apreciat că termenul maxim în care trebuie să aibă loc predarea este acelaşi.

Curtea a menţionat că, în prezent, persoana condamnată se află în continuare sub imperiul mandatului de arestare provizorie emis în vederea predării, având în vedere că, prin Încheierea penală nr. 121 din data de 7 august 2020 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 479 din 20 august 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a menţinut măsura arestării provizorii până la data de 12 septembrie 2020, autorităţile urmând a conveni o nouă dată pentru predare.

Faţă de considerentele mai sus expuse, Curtea a apreciat că arestarea preventivă a persoanei solicitate nu a încetat de drept, termenele maxime pentru predare nefiind depăşite.

Împotriva Sentinţei penale nr. 142 din 26 august 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală a formulat contestaţie, în termen legal, persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală la data de 3 septembrie 2020, fiind fixat termen pentru soluţionare, la data de 9 septembrie 2020, cu citarea contestatorului persoană solicitată la locul de deţinere şi cu asigurarea apărării.

Prin motivele de contestaţie formulate, contestatorul persoană solicitată a criticat Sentinţa penală nr. 142 din 26 august 2020 a Curţii de Apel Cluj pentru motive de nelegalitate, respectiv că aceasta contravine dispoziţiilor art. 113 din Legea nr. 302/2004 şi dispoziţiilor art. 23 din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre.

În aceste sens, contestatorul a arătat că a fost de acord cu predarea către autorităţile irlandeze, sens în care, prin Sentinţa penală nr. 70 din 16 iunie 2020 s-a dispus predarea sa şi arestarea în vederea predării pentru o perioadă de 30 de zile.

De asemenea, a invocat că, potrivit art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, întreaga procedură de soluţionare şi executare a mandatului european se realizează în regim de urgenţă.

Totodată, contestatorul a arătat că atât dispoziţiile art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cât şi cele ale art. 23 din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002, prevăd că predarea are loc în 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare, iar în caz de imposibilitate de predare autorităţile judiciare emitente şi executare sunt obligate să ia legătura imediat şi să procedeze la stabilirea unei noi date de predare.

Contestatorul a apreciat că noua dată convenită privind predarea a fost data de 13 august 2020, întrucât cu ocazia ultimei prelungiri a arestării provizorii (ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2020), s-a comunicat de către autoritatea de executare a statului emitent că această dată (13 august 2020) este termenul limită de predare. Având în vedere acest lucru, precum şi împrejurarea că nici în termen de 10 zile de la această nouă dată de predare, respectiv în data de 23 august 2020, nu s-a dispus predarea, contestatorul a apreciat că măsura preventivă a încetat de drept.

Referitor la termenul de 180 zile prevăzut de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, contestatorul persoană solicitată a apreciat că acesta reprezintă un termen maxim al măsurii arestării preventive, măsură care poate fi prelungită în condiţiile în care, din varii motive, nu s-a procedat la pronunţarea hotărârii definitive asupra predării. Or, în cauză, hotărârea a fost pronunţată imediat şi a rămas definitivă ca urmare a acordului său la predare.

Examinând sentinţa atacată, în raport de actele dosarului şi criticile formulate de persoana solicitată A., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, reglementează procedura şi condiţiile predării persoanei solicitate şi prevede următoarele:

(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autorităţile române comunică autorităţilor statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica.

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112.

Totodată, dispoziţiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din acelaşi act normativ: După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă şi a cărei durată totală - care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunţării hotărârii definitive de predare, cât şi în procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare şi până la predarea efectivă, nu poate depăşi 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte făcând un scurt istoric al cauzei reţine că:

- prin Sentinţa penală nr. 70 din 16 iunie 2020 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 a fost admisă cererea privind executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Irlanda şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus predarea şi arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 16 iunie 2020 şi până la data de 15 iulie 2020, inclusiv;

- prin Încheierea penală nr. 93 din 14 iulie 2020 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate a fost menţinută pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 15 iulie 2020, până la data de 13 august 2020 inclusiv, la solicitarea IGPR - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol, raportat la faptul că, din cauza restricţiilor de călătorie impuse către România, în contextul pandemiei cu noul coronavirus, nu s-a reuşit predarea persoanei solicitate către autorităţile din Irlanda;

- prin Încheierea penală nr. 121 din 7 august 2020 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 (definitivă prin Decizia penală nr. 479 din 20 august 2020 a ÎCCJ - Secţia penală), în baza art. 104 alin. (9), art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 23 din Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 nr. 2002/584/JAI a fost menţinută măsura arestării provizorii în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 14 august 2020 până la data de 12 septembrie 2020, inclusiv, constatându-se că IGPR - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională şi autoritatea competentă a statului emitent nu au convenit asupra unei date a predării, comunicând că predarea nu poate avea loc înainte de 13 august 2020.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. solicită să se constate încetată de drept măsura arestului său preventiv în vederea predării, susţinând că această măsura a fost menţinută cu încălcarea dispoziţiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, întrucât predarea nu s-a făcut în termenul de 10 zile de la noua dată comunicată de autorităţile de executare ale statului emitent - 13 august 2013, care s-a împlinit la data de 23 august 2020.

Evaluând susţinerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte constată caracterul lor neîntemeiat, reţinând în acest sens, pe de o parte, că data de 13 august 2020 nu reprezintă noua dată convenită cu privire la predarea persoanei solicitate, ci data până la care fusese prelungită măsura arestării.

Pe de altă parte, conjunctura epidemiologică internaţională actuală, determinată de răspândirea infecţiilor cauzate de coronavirusul - SARS-CoV-2, care a avut ca urmare, printre altele, reducerea zborurilor dintre statul român şi cel irlandez constituie un motiv obiectiv, de notorietate şi independent de voinţa autorităţilor române sau alte statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la acest moment.

În consecinţă, susţinerile contestatorului sunt neîntemeiate, la fel ca şi cele vizând omisiunea stabilirii unei noi date a predării sale, în condiţiile în care, prin adresa din 6 august 2020, Centrul de Cooperare Poliţienească - Biroul Naţional Interpol a informat Curtea de Apel Cluj că, prin formularul primit de la Biroul Sirene Dublin, la data de 4 august 2020, s-a comunicat faptul că numitul A. nu poate fi preluat din România, anterior datei de 13 august 2020, în contextul restricţiile de călătorie impuse ţării noastre, solicitându-se prelungirea arestării provizorii pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 13 august 2020.

Tot cu privire la susţinerea contestatorului persoană solicitată privind incertitudinea predării sale în viitorul apropiat, Înalta Curte reţine că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât şi sancţiunea care intervine în caz contrar, respectiv aceea a punerii în libertate a persoanei solicitate în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare.

Aceste prevederi legale se completează cu dispoziţiile art. 104 alin. (10), teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, care stabilesc că durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

În acest context, Înalta Curte reţine că persoana solicitată A. a fost reţinută pentru 24 de ore, de la data de 15 iunie 2020, ora 12:30 până la data de 16 iunie 2020, ora 12:30, iar începând cu data de 16 iunie 2020 a fost arestată în vederea predării până la data de 15 iulie 2020, când măsura a fost menţinută pentru 30 de zile, succesiv, până la data de 12 septembrie 2020, inclusiv.

În consecinţă, se constată că măsura arestării în vederea predării este legală şi temeinică şi din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.

În acelaşi sens, este avută în vederea şi jurisprudenţa instanţei supreme, (Decizia penală nr. 472 din 13 august 2020, Decizia penală nr. 365 din 23 iunie 2020, Decizia penală nr. 410 din 9 iulie 2020, pronunţate de Înalta Curte, secţia Penală), care a statuat că după rămânerea definitivă a hotărârii de predare a persoanei solicitate în baza unui mandat european de arestare, instanţa poate dispune, prin încheiere, menţinerea arestării în vederea predării pentru o perioadă de 30 de zile, cu respectarea duratei totale a arestării de 180 de zile prevăzută în art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, în ipoteza în care constată, conform art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, că din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent - constând, de exemplu, în reducerea zborurilor dintre statul român şi statul emitent, ca efect al situaţiei epidemiologice internaţionale determinată de răspândirea infecţiilor cauzate de coronavirusul SARS-CoV-2 - predarea nu se poate efectua în termenul stabilit către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul IGPR şi autoritatea competentă a statului emitent.

Pentru considerentele expuse, constatând că măsura arestării persoanei solicitate A. în vederea predării nu a încetat de drept, ci satisface pe deplin exigenţele impuse de dispoziţiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 142 din data de 26 august 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 142 din data de 26 august 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 9 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM