Sustaining provisional arrest during European Arrest Warrant execution based on mutual trust and evasion risk

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 20 august 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a menţinut măsura arestării persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 20 august 2020 şi până la 18 septembrie 2020.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că la data de 15 iulie 2020 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, a înaintat Dosarul nr. x/2020, având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Italia la data de 27 noiembrie 2019, împotriva numitului A., cetăţean român, condamnat la 3 ani şi 4 luni închisoare, prin Sentinţa nr. 138/2017, emisă la data de 17 ianuarie 2017 de către Curtea de Apel Bari, în continuarea sentinţei emise de Instanţa din Foggia la data de 11 mai 2015, irevocabilă la data de 2 iunie 2017, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 624, 625 N.2, 61 N din C. pen. italian, pentru a dispune, în conformitate cu disp. art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu privire la luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe o durată de 15 zile.

Curtea a constatat că din actele de la dosar rezultă că la data de 14 iulie 2020 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitarea autorităţilor judiciare din Italia, transmisă prin intermediul Biroului SIRENE, conform Convenţiei de Aplicare a Acordului Schengen, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 27 noiembrie 2019 faţă de numitul A., cetăţean român, condamnat la 3 ani şi 4 luni închisoare, prin Sentinţa nr. 138/2017, emisă la data de 17 ianuarie 2017 de către Curtea de Apel Bari, în continuarea sentinţei emise de Instanţa din Foggia la data de 11 mai 2015, irevocabilă la data de 2 iunie 2017, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 624, 625 N.2, 61 N din C. pen. italian.

Prin Încheierea din data de 15 iunie 2020 s-a dispus arestarea persoanei solicitate, A., pe o durată de 15 zile, începând cu data de 15 iulie 2020 până la data de 29 iulie 2020, inclusiv, fiind amânată judecarea cauzei pentru lipsa mandatului european de arestare.

Prin Încheierea din data de 27 iulie 2020 s-a dispus arestarea persoanei solicitate, A., pe o durată de durată de 30 de zile, începând cu data de 27 iulie 2020 până la data de 25 august 2020, inclusiv.

Potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.

Potrivit art. 104 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 302/2004, în cazurile prevăzute la alin. (5) şi (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată iar instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării.

În scopul asigurării bunei desfăşurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare şi al împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la procedura de executare a acestuia, Curtea a apreciat că este necesară menţinerea măsurii arestării persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 20 august 2020 şi până la 18 septembrie 2020.

În raport de gravitatea faptelor penale descrise în cuprinsul mandatului european de arestare, în condiţiile în care persoana solicitată A. nu este de acord cu predarea, Curtea a considerat că nu se impune luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate prevăzute de C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri persoana solicitată A. a formulat contestaţie.

În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei, revocarea măsurii arestării provizorii şi respingerea propunerii procurorului de menţinere a arestării provizorii.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o măsură preventivă mai uşoară.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reţine că potrivit art. 104 alin. (9) Legea nr. 302/2004 "instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112."

În conformitate cu art. 104 alin. (10) teza a II a din Legea nr. 302/2004 modificată, durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus menţinerea măsurii arestării provizorii, atât în scopul asigurării executării mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Italia la data de 27 noiembrie 2019, împotriva numitului A., cetăţean român, condamnat la 3 ani şi 4 luni închisoare, prin Sentinţa nr. 138/2017, emisă la data de 17 ianuarie 2017 de către Curtea de Apel Bari, în continuarea sentinţei emise de Instanţa din Foggia la data de 11 mai 2015, irevocabilă la data de 2 iunie 2017, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 624, 625 N.2, 61 N din C. pen. italian, cât şi pentru a se preveni un eventual risc al sustragerii persoanei solicitate de la procedurile judiciare care o vizează. În cauză nu există garanţii suficiente pentru a lua faţă de persoana solicitată una din măsurile preventive neprivative de libertate, prevăzute de art. 202 alin. (4) lit. b), c) C. proc. pen., dată fiind natura acuzaţiilor pentru care s-a emis mandatul european de arestare.

Instanţa de control judiciar constată că durata totală a detenţiei persoanei solicitate nu prezintă un caracter excesiv şi nu este cauzată de lipsa de diligenţă a autorităţii de executare sau autorităţilor statului solicitant.

Faţă de natura infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate de autorităţile din Italia, având în vedere şi durata pedepsei ce ar putea fi aplicată persoanei solicitate, Înalta Curte apreciază că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menţinerea arestării persoanei solicitate în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Italia constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigenţele impuse de dispoziţiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond în urma verificărilor la care este îndrituită conform dispoziţiilor art. 104 alin. (9) şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică şi legală, iar criticile formulate de contestator, neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 20 august 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 8 alin. (1) lit. e) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 554 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 20 august 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27 august 2020.

Procesat de GGC - LM