Detention pending surrender upheld for 30 days after COVID-19 halted extradition flights

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 21 august 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis sesizarea formulată de Biroul SIRENE România privind menţinerea arestării preventive privind persoana solicitată A.

A luat act că predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia a fost dispusă prin Sentinţa cu nr. 67/MEA din data de 15 iulie 2020, definitivă, în baza căreia s-a emis Mandatul de arestare nr. x din 15 iulie 2020 de către Curtea de Apel Bacău.

În temeiul art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare, a menţinut arestarea preventivă a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 21 august 2020 şi până la data de 19 septembrie 2020, inclusiv, în vederea predării acesteia către autoritatea judiciară din Italia.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel a reţinut că prin Sentinţa nr. 67/MEA din data de 15 iulie 2020, definitivă în aceeaşi zi, în baza căreia s-a emis Mandatul de arestare nr. x/15 iulie 2020 de către Curtea de Apel Bacău, s-a dispus admiterea cererii autorităţile judiciare italiene pentru executarea Mandatului european de arestare emis la data de 9 iunie 2020 în Dosarul x/2015 RGNR/248/2015 RGGIP/1170/15 RGUP emis de către judecătorul de cameră preliminară de pe lângă Tribunalul Vasto - Italia, privind persoana solicitată A. şi predarea persoanei solicitate autorităţilor judiciare din Italia. În temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 111 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 20 zile, începând cu data de 15 iulie 2020 şi până la data de 3 august 2020 inclusiv.

Ulterior, prin încheierea din 3 august 2020, s-a menţinut arestarea persoanei solicitate A. pentru 20 de zile, până la data de 22 august 2020.

Prin sesizarea Biroului Sirene - Interpol din 20 august 2020 privind persoana solicitată A. s-a solicitat Curţii de Apel Bacău să dispună asupra prelungirii măsurii arestării în vederea predării întrucât predarea efectivă nu poate avea loc în perioada pentru care s-a dispus măsura arestului preventiv, neexistând curse direct cu avionul către Italia, cauzate de pandemia COVID-19.

Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004 republicată predarea se realizează în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii iar dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit, aceasta va avea loc în 10 zile de la noua dată convenită.

În conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării, iar potrivit art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 durata totală a arestului, până la predarea efectivă către statul emitent, nu poate depăşi în nici un caz 180 de zile.

Prin urmare, Curtea a apreciat că faţă de împrejurarea că procedurile privind predarea persoanei solicitate nu au fost până în prezent finalizate, că executarea mandatului european de arestare a fost dispusă printr-o hotărâre definitivă, ocazie cu care a fost dispusă şi arestarea în vederea predării, temeiurile avute în vedere iniţial fiind pe deplin valabile şi în prezent, iar durata totală a arestului este legală şi rezonabilă, va fi dispusă menţinerea arestării în vederea predării pentru 30 de zile.

La aprecierea asupra oportunităţii prelungirii arestării preventive Curtea a avut în vedere gravitatea faptei de care este acuzată persoana solicitată în Italia (tâlhărie), astfel cum s-a reţinut în sarcina persoanei solicitate conform mandatului european de arestare.

În ceea ce priveşte cererea persoanei solicitate, de a fi plasată în arest la domiciliu pentru a fi alături de familia sa, Curtea în raport de elementele prezentate mai sus şi pentru garantarea desfăşurării procedurilor de predare în bune condiţiuni, a considerat că această măsură privativă nu este suficientă pentru atingerea acestor scopuri. Mai mult, o altă măsură preventivă decât aceea a restului preventiv nici nu poate fi dispusă în acest moment procesual, având în vedere art. 104 alin. (11) şi alin. (13) din Legea nr. 302/2004 potrivit cărora odată cu pronunţarea asupra executării mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării, emiţându-se mandat de arestare.

Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată A. a formulat contestaţie.

În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei formulate, desfiinţarea încheierii atacate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în conformitate cu art. 4251 C. proc. pen., raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 23 alin. (4) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, în mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate, executarea mandatului european de arestare urmând a avea loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării, pronunţându-se prin încheiere motivată, precum şi cele ale alin. (10) al aceluiaşi articol, care prevăd că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului, pe o perioadă iniţială de maxim 30 de zile, şi că durata totală a acesteia, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

Rezultă, aşadar, din interpretarea prevederilor legale anterior menţionate că, în situaţia în care, ulterior admiterii cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, prilej cu care s-a dispus şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, nu se poate proceda la predarea persoanei solicitate, din motive obiective, independente de voinţa autorităţilor implicate, măsura preventivă dispusă trebuie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, fără ca durata totală a acesteia, până la predarea efectivă să poată depăşi 180 de zile.

Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată, că prin Sentinţa penală nr. 67/MEA din data de 15 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, definitivă în aceeaşi zi, s-a dispus admiterea cererii autorităţile judiciare italiene pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 9 iunie 2020 în Dosarul x/2015 RGNR/248/2015 RGGIP/1170/15 RGUP emis de către judecătorul de cameră preliminară de pe lângă Tribunalul Vasto - Italia şi predarea persoanei solicitate autorităţilor judiciare din Italia.

Prin sesizarea Biroului Sirene - Interpol din 20 august 2020 privind persoana solicitată A. s-a solicitat Curţii de Apel Bacău să dispună asupra prelungirii măsurii arestării în vederea predării întrucât predarea efectivă nu poate avea loc în perioada pentru care s-a dispus măsura arestului preventiv, neexistând curse direct cu avionul către Italia, cauzate de pandemia COVID-19.

Raportat la aceste aspecte, se constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) şi art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, şi a prelungit măsura arestării faţă de persoana solicitată A. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 21 august 2020 şi până la data de 19 septembrie 2020, inclusiv, imposibilitatea predării acesteia fiind determinată de motive obiective independente de voinţa autorităţilor implicate, în contextul nefavorabil generat de evoluţia pandemiei de COVID-19.

În condiţiile în care, ca efect al situaţiei epidemiologice internaţionale determinate de răspândirea infecţiilor cauzate de COVID-19, în prezent, printre altele, s-a înregistrat o reducere a numărului de zboruri dintre statul român şi cel italian, această împrejurare constituie un motiv obiectiv, de notorietate şi independent de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la data fixată iniţial, 3 august 2020.

În plus, având în vedere data luării măsurii arestării faţă de persoana solicitată, respectiv 15 iulie 2020, se observă că sunt respectate şi dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, până la acest moment măsura preventivă nedepăşind durata maximă de 180 de zile.

Evaluând solicitarea formulată de contestatorul persoană solicitată de a dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai uşoară, Înalta Curte reţine, prioritar, că arestarea persoanei solicitate şi, subsecvent, menţinerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situaţia dată, în care, prin sentinţă penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate.

Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situaţie, întrucât predarea persoanei solicitate către autorităţile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate şi menţinerea acesteia în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

În acest sens, notează că dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menţine până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

În considerarea acestor argumente, Înalta Curte constată că cererea distinctă formulată de contestatorul persoană solicitată prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, de dispunere a unei măsuri preventive mai puţin intruzive, este, în mod evident, lipsită de temei legal.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din data de 21 august 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 8 alin. (1) lit. e) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din data de 21 august 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27 august 2020.

Procesat de GGC - LM