Maintenance of preventive detention during European Arrest Warrant transfer upheld; challenge dismissed
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the Pitești Court of Appeal’s decision to maintain the preventive detention of the requested individual for a further 30 days, rejecting the challenge as unfounded and imposing 200 RON in judicial costs on the applicant. The dispute arose from the execution of a European Arrest Warrant issued by Italian authorities, where the initial transfer to the issuing state was delayed beyond the standard 10-day period due to objective, force majeure circumstances, specifically the suspension of international air transport and pandemic-related restrictions affecting available flights. The Court relied on Articles 104(9)-(10) and 113(2) of Law No. 302/2004 and Article 23(4) of Framework Decision 2002/584/JHA, determining that detention for extradition may be extended in 30-day increments up to a maximum of 180 days when transfer is impossible due to reasons independent of the authorities' will, and further ruled that a less restrictive preventive measure was inappropriate given the nature of the charges and the inherent need for liberty deprivation to ensure the effective execution of the warrant.
Legislator headnote
AI generatedart. 84 din Legea nr. 302/2004, art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, art. 4251 C. proc. pen, art. 110 din Legea nr. 302/2004, art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004; Maintenance of preventive detention during European Arrest Warrant transfer upheld; challenge dismissed: The dispute arose from the execution of a European Arrest Warrant issued by Italian authorities, where the initial transfer to the issuing state was delayed beyond the standard 10-day period due to objective, force majeure circumstances, specifically the suspension of international air transport and pandemic-related restrictions affecting available flights. The Court relied on Articles 104(9)-(10) and 113(2) of Law No. 302/2004 and Article 23(4) of Framework Decision 2002/584/JHA, determining that detention for extradition may be extended in 30-day increments up to a maximum of 180 days when transfer is impossible due to reasons independent of the authorities' will, and further ruled that a less restrictive preventive measure was inappropriate given the nature of the charges and the inherent need for liberty deprivation to ensure the effective execution of the warrant.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited as the basis for obliging the appellant to pay judicial costs to the state.
Provision cited to determine that the fee for the court-appointed defense attorney remains the responsibility of the state.
Full text
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 84/F din 5 august 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004 a dispus menţinerea măsurii arestării preventive în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 7 august 2020, până la data de 5 septembrie 2020, inclusiv.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Piteşti a reţinut următoarele:
Prin adresa din 4 august 2020, emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Biroul Sirene, s-a comunicat solicitarea formulată de autoritatea judiciară din Italia, respectiv de Tribunalul Genova - Biroul judecătorului pentru cercetări preliminare, privind executarea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., la data de 30.06.2020 în dosarul nr. x - 7820/18 RG GIP.
Solicitarea s-a formulat în conformitate cu Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, privind Cooperarea judiciară internaţională în materie penală, între statele membre.
Prin sentinţa nr. 66/F din 8.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti a fost autorizată predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia şi s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare şi predarea acesteia către autoritatea judiciară solicitantă cu respectarea termenelor de predare prev. de art. 104 alin. (10) şi art. 112 din aceeaşi lege.
La data de 4 august 2020, Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene a adus la cunoştinţa Curţii de Apel Piteşti că nu s-a putut proceda la predarea persoanei solicitate, având în vedere că nu sunt suficiente zboruri disponibile între România şi Italia, dar şi din cauza măsurilor impuse din cauza pandemiei, precum şi faptul că autorităţile din Italia solicită prelungirea preluării/predării.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. Alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.
Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaţionale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacţiona prompt la stimulii infracţionali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.
În conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea 302/2004, durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.
A arătat că din examinarea textului de lege menţionat rezultă că legiuitorul a prevăzut posibilitatea intervenirii unor situaţii excepţionale care împiedică predarea efectivă a persoanei solicitate în intervalul de 30 zile pentru care s-a dispus arestarea preventivă în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, dând posibilitatea instanţei să menţină succesiv măsura arestării preventive pentru o perioadă totală de maximum 180 de zile.
În conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării.
Procedând la verificarea măsurii arestării preventive, Curtea a constatat că se impune menţinerea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, având în vedere că până la acest moment, din motive obiective, nu s-a putut proceda la predarea efectivă a persoanei solicitate.
Instanţa de fond a observat că nu a fost revocată decizia în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare, astfel că nu există niciun motiv pentru a se dispune revocarea executării mandatului european de arestare.
Având în vedere că din motive obiective nu s-a putut proceda la predarea efectivă a persoanei solicitate, precum şi faptul că menţinerea arestării preventive este necesară în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, instanţa a menţinut măsura arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 7 august 2020, până la data de 5 septembrie 2020, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată A. a formulat contestaţie.
În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei, respingerea cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti de menţinere a arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai uşoară.
A arătat că la acest moment, menţinerea măsurii arestării preventive nu mai este necesară pentru realizarea scopului pentru care a fost iniţial dispusă, nu există temeiuri care să justifice privarea de libertate şi au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive.
În opinia persoanei solicitate, au fost încălcate dispoziţiile art. 113 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în condiţiile în care predarea nu s-a realizat în termenul de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare din data de 8.07.2020 şi nici nu s-a stabilit o dată certă de predare, nefiind dovedite de către Parchet eventualele motive independente de voinţa autorităţilor române sau italiene pentru care nu s-a putut realiza.
În ceea ce priveşte situaţia personală şi familială, a arătat că are doi copii minori în întreţinere, cu probleme de sănătate.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în conformitate cu art. 4251 C. proc. pen., raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 23 alin. (4) din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, în mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate, executarea mandatului european de arestare urmând a avea loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării, pronunţându-se prin încheiere motivată, precum şi cele ale alin. (10) al aceluiaşi articol, care prevăd că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului, pe o perioadă iniţială de maxim 30 de zile, şi că durata totală a acesteia, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.
Rezultă, aşadar, din interpretarea prevederilor legale anterior menţionate că, în situaţia în care, ulterior admiterii cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, prilej cu care s-a dispus şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, nu se poate proceda la predarea persoanei solicitate, din motive obiective, independente de voinţa autorităţilor implicate, iar măsura preventivă dispusă trebuie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, fără ca durata totală a acesteia, până la predarea efectivă să poată depăşi 180 de zile.
Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată, că prin sentinţa nr. 66/F din 8.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti a fost autorizată predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia şi s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare şi predarea acesteia către autoritatea judiciară solicitantă cu respectarea termenelor de predare prev. de art. 104 alin. (10) şi art. 112 din aceeaşi lege.
La data de 4 august 2020, Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene a adus la cunoştinţa Curţii de Apel Piteşti că nu s-a putut proceda la predarea persoanei solicitate, având în vedere că nu sunt suficiente zboruri disponibile între România şi Italia, dar şi din cauza măsurilor impuse din cauza pandemiei, precum şi faptul că autorităţile din Italia solicită prelungirea preluării/predării.
Raportat la aceste aspecte, se constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) şi art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, şi a menţinut măsura arestării faţă de persoana solicitată pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 7 august 2020, imposibilitatea predării acesteia fiind determinată de motive obiective independente de voinţa autorităţilor implicate, respectiv de sistarea transportului internaţional aerian pe ruta România-Italia, în contextul nefavorabil generat de evoluţia rapidă a pandemiei de COVID-19.
În plus, având în vedere data luării măsurii arestării faţă de persoana solicitată, respectiv 8 iulie 2020, se observă că sunt respectate şi dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, până la acest moment măsura preventivă nedepăşind durata maximă de 180 de zile.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării cu o măsură preventivă mai uşoară, Înalta Curte constată că în cauză nu există garanţii suficiente pentru a lua faţă de persoana solicitată una din măsurile preventive neprivative de libertate, prevăzute de art. 202 alin. (4) lit. b), c) C. proc. pen., dată fiind natura acuzaţiilor pentru care s-a emis mandatul european de arestare.
În mod corect s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive, atât în scopul asigurării executării mandatului european de arestare, emis de autorităţile judiciare din Italia, cât şi pentru a se preveni un eventual risc al sustragerii persoanei solicitate de la procedurile judiciare care o vizează.
Mai mult, Înalta Curte reţine că predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale nr. 84/F din 5 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 8 alin. (1) lit. e) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale nr. 84/F din 5 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 august 2020.
GGG - CL