Extension of pre-surrender detention for European Arrest Warrant execution during pandemic-induced force majeure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal filed by the requested individual against the Bucharest Court of Appeal's decision, thereby upholding the extension of the pre-surrender detention order for an additional 30 days and rejecting the request to replace it with a less restrictive measure. The dispute concerned the execution of a European Arrest Warrant issued by Italian authorities for serious criminal offenses, where the surrender was delayed by force majeure (air travel restrictions due to the pandemic) rather than judicial or logistical failure by the Romanian authorities. Relying on Article 113(2) of Law No. 302/2004 and Article 23 of Framework Decision 2002/584/JU, the court determined that the delay was justified by objective reasons independent of the will of the involved states, and that the total detention period remained within the statutory maximum of 180 days; consequently, the court held that the requested individual presented a risk of absconding and that no alternative preventive measures could sufficiently guarantee the execution of the warrant, leaving the detention in force until the scheduled surrender date.
Legislator headnote
AI generatedart. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, art. 208 alin. (2) C. proc. pen, art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, art. 230 C. proc. pen, art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004; Extension of pre-surrender detention for European Arrest Warrant execution during pandemic-induced force majeure: The dispute concerned the execution of a European Arrest Warrant issued by Italian authorities for serious criminal offenses, where the surrender was delayed by force majeure (air travel restrictions due to the pandemic) rather than judicial or logistical failure by the Romanian authorities. Relying on Article 113(2) of Law No. 302/2004 and Article 23 of Framework Decision 2002/584/JU, the court determined that the delay was justified by objective reasons independent of the will of the involved states, and that the total detention period remained within the statutory maximum of 180 days; consequently, the court held that the requested individual presented a risk of absconding and that no alternative preventive measures could sufficiently guarantee the execution of the warrant, leaving the detention in force until the scheduled surrender date.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for obliging the appellant to pay the specified sum as judicial costs.
Basis for determining that the legal aid attorney's fee remains in the charge of the state.
Full text
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 18 august 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis sesizarea formulată de Biroul SIRENE.
În baza art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a prelungit termenul pentru predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia, aceasta urmând să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită cu autoritatea competentă a statului emitent, respectiv 10 septembrie 2020.
În baza art. 104 alin. (9) şi alin. (10) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 208 alin. (2) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, de la 19 august 2020 la data de 17 septembrie 2020, inclusiv.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 61/F din data de 26 martie 2020, definitivă la data de 2 aprilie 2020 prin necontestare, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia cu privire la executarea mandatului european de arestare având referinţa dosarului nr. x RGNR - 3332/19 R. GIP emis la data de 4 februarie 2020 de Tribunalul din Pistoia - Judecătorul pentru Cercetări Preliminare, faţă de persoana solicitată A..
În temeiul art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la încetarea cauzelor care au determinat amânarea (suspendarea transporturilor aeriene către Italia), dar nu mai mult de 3 luni.
S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea şi nu a renunţat la regula specialităţii.
În baza articolului 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 a fost condiţionată predarea persoanei solicitate A., cetăţean român, de împrejurarea ca, în cazul în care autorităţile judiciare din Italia vor pronunţa o pedeapsă privativă de libertate faţă de aceasta, cetăţeanul român să fie transferat în România în vederea executării pedepsei.
În baza dispoziţiilor articolului 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, în vederea predării către autorităţile judiciare din Italia, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de arestare, ce va fi pus în executare la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării.
Conform art. 230 C. proc. pen. administraţia locului de deţinere va primi şi reţine persoana solicitată A. pe o durata de 30 de zile, până la predarea efectivă.
Conform art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a fixat termen pentru predare către autorităţile judiciare din Italia în 10 zile de la data încetării motivelor care au justificat predarea amânată.
S-a revocat măsura arestării provizorii luată prin încheierea penală fără număr din data de 14 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 200 din data de 19 martie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul x/2020 şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului nr. x/EAW/14.03.2020, dacă nu este reţinut, arestat sau deţinut în altă cauză.
S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută pe o durată de 24 de ore prin ordonanţa de reţinere nr. 43 din 13 martie 2020, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2020, începând cu ora 21:54.
S-a constatat că persoana solicitată A. a fost arestată provizoriu, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) Legea nr. 302/2004, începând cu data de 14 martie 2020 până la data de 26 martie 2020.
Prin adresa nr. x din data de 17 august 2020, Biroul Sirene a transmis instanţei formularul M primit de la Biroul Sirene Italia, la data de 17 august 2020, prin care autorităţile judiciare ale acestui stat informau cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A., în luna august, din cauza restricţiilor impuse în contextul epidemiei de COVID-19, motiv pentru care au solicitat prelungirea termenului de predare până la data de 10 septembrie 2020, autorităţile italiene intenţionând să organizeze preluarea persoanei solicitate cu un charter .
În conformitate cu art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
Acelaşi principiu este stipulat şi în norma europeană, în art. 23 alin. (1) - alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, arătându-se că persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate. Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.
În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forţă majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă şi convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.
Dispoziţiile art. 23 alin. (1) - alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI au făcut obiectul unei trimiteri preliminare în faţa Curţii de Justiţiei a Uniunii Europene, fiind pronunţată Hotărârea din 25 ianuarie 2017 în cauza C 640/15, B..
S-a reţinut în paragrafele 21 - 24 ale Hotărârea din 25 ianuarie 2017 în cauza C 640/15, B., că în ceea ce priveşte, în special, ultima etapă a procedurii de predare, articolul 23 alin. (1) din Decizia-Cadru prevede că persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate.
Acest principiu este concretizat la articolul 23 alin. (2) din decizia-cadru, care prevede că persoana căutată este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.
Legiuitorul Uniunii a permis însă anumite derogări de la această regulă prevăzând, pe de o parte, că autorităţile implicate convin asupra unei noi date a predării în anumite situaţii menţionate la articolul 23 alin. (3) şi (4) din decizia-cadru şi, pe de altă parte, că predarea persoanei căutate are loc în acest caz în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
Mai exact, prima teză a articolului 23 alin. (3) din decizia-cadru prevede că autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă convin asupra unei noi date a predării în cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la articolul 23 alin. (2) din decizia-cadru este împiedicată de un caz de forţă majoră în oricare dintre statele membre.
Întrucât predarea persoanei solicitate A., după încetarea motivului de amânare a predării, nu s-a putut realiza din motive logistice, în contextul limitării zborurilor între cele două ţări implicate în prezenta procedură, faţă de evoluţia situaţiei epidemiologice internaţionale determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 la nivelul a peste 150 de ţări, Curtea a apreciat că acesta reprezintă un motiv independent de voinţa autorităţilor române şi ale statului emitent, în accepţiunea art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, articol interpretat în contextul său şi de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziţie (asigurarea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, întemeiat pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre).
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a prelungit termenul pentru predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia, aceasta urmând să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită cu autoritatea competentă a statului emitent.
Potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 modificată, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112 din Legea 302/2004.
În conformitate cu art. 104 alin. (10) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 modificată, durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.
Curtea a constatat faptul că s-a stabilit o dată certă a predării persoanei solicitate la acest moment, întrucât potrivit mesajului înaintat de autorităţile solicitante din Italia, transferul urma a avea loc la data de 10 septembrie 2020.
De asemenea, Curtea a observat că arestarea în vederea predării dispusă faţă de persoana solicitată urmează să înceteze de drept la sfârşitul zilei de 19 august 2020, întrucât mandatul de arestare în vederea predării, nr. 25 (eaw) din data de 26.03.2020 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a fost pus în executare la data de 21.06.2020 şi prin încheierea din data de 17.07.2020, s-a dispus menţinerea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, de la 21.07.2020 la data de 19 august 2020, inclusiv.
Curtea a reţinut totodată că nu se impune punerea în libertate a persoanei solicitate întrucât, pe de o parte menţinerea duratei detenţiei acesteia din urmă nu îşi are originea într-o lipsă de diligenţă a autorităţii de executare sau a autorităţilor statului solicitant, iar pe de altă parte durata totală a detenţiei persoanei solicitate nu prezintă un caracter excesiv, în raport de termenul obiectiv maxim stabilit de dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004.
În aceste condiţii, având în vedere şi gravitatea acuzaţiilor aduse persoanei solicitate, dar şi cuprinsul cazierului persoanei solicitate (din care rezultă săvârşirea a numeroase infracţiuni atât în ţară, cât şi în străinătate), Curtea a apreciat că restrângerea libertăţii acestuia, într-un centru de detenţie, este proporţională cu scopul urmărit (predarea imediată în momentul în care acest lucru va fi posibil), nefiind suficientă o măsură preventivă mai puţin restrictivă cum este măsura preventivă a arestului la domiciliu, astfel cum a fost solicitată de către persoana solicitată, personal şi prin apărător din oficiu.
În aceste circumstanţe, punând în balanţă interesul superior al persoanei solicitate şi cel urmărit prin emiterea mandatului european de arestare, constând în aducerea imediată în faţa autorităţilor judiciare din Italia, Curtea a apreciat că, interesul statului emitent de a efectua urmărirea penală este prioritar.
Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată A. a formulat contestaţie.
În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei formulate şi înlocuirea măsurii preventive dispuse în cauză cu o măsură preventivă mai uşoară.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în conformitate cu art. 4251 C. proc. pen., raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 23 alin. (4) din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, în mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate, executarea mandatului european de arestare urmând a avea loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării, pronunţându-se prin încheiere motivată, precum şi cele ale alin. (10) al aceluiaşi articol, care prevăd că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului, pe o perioadă iniţială de maxim 30 de zile, şi că durata totală a acesteia, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.
Rezultă, aşadar, din interpretarea prevederilor legale anterior menţionate că, în situaţia în care, ulterior admiterii cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, prilej cu care s-a dispus şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, nu se poate proceda la predarea persoanei solicitate, din motive obiective, independente de voinţa autorităţilor implicate, iar măsura preventivă dispusă trebuie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, fără ca durata totală a acesteia, până la predarea efectivă să poată depăşi 180 de zile.
Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată, că prin Sentinţa penală nr. 61/F din data de 26 martie 2020, definitivă la data de 2 aprilie 2020 prin necontestare, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia cu privire la executarea mandatului european de arestare având referinţa dosarului nr. x RGNR - 3332/19 R. GIP emis la data de 4 februarie 2020 de Tribunalul din Pistoia - Judecătorul pentru Cercetări Preliminare, faţă de persoana solicitată A..
În baza dispoziţiilor art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, în vederea predării către autorităţile judiciare din Italia, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de arestare, ce va fi pus în executare la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării.
Prin adresa nr. x din data de 17 august 2020, Biroul Sirene a transmis instanţei formularul M primit de la Biroul Sirene Italia, la data de 17 august 2020, prin care autorităţile judiciare ale acestui stat informau cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A., în luna august, din cauza restricţiilor impuse în contextul epidemiei de COVID-19, motiv pentru care au solicitat prelungirea termenului de predare până la data de 10 septembrie 2020, autorităţile italiene intenţionând să organizeze preluarea persoanei solicitate cu un charter .
Raportat la aceste aspecte, se constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) şi art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, şi a prelungit măsura arestării faţă de persoana solicitată A. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 19 august 2020, imposibilitatea predării acesteia fiind determinată de motive obiective independente de voinţa autorităţilor implicate, respectiv de sistarea transportului internaţional aerian pe ruta România-Italia, în contextul nefavorabil generat de evoluţia rapidă a pandemiei de COVID-19.
În plus, având în vedere data luării măsurii arestării faţă de persoana solicitată, respectiv 14 martie 2020, se observă că sunt respectate şi dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, până la acest moment măsura preventivă nedepăşind durata maximă de 180 de zile.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării cu o măsură preventivă mai uşoară, Înalta Curte constată că în cauză nu există garanţii suficiente pentru a lua faţă de persoana solicitată una din măsurile preventive neprivative de libertate, prevăzute de art. 202 alin. (4) lit. b), c) C. proc. pen., dată fiind natura acuzaţiilor pentru care s-a emis mandatul european de arestare.
În mod corect s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, atât în scopul asigurării executării mandatelor europene de arestare, emise de autorităţile judiciare din Italia, cât şi pentru a se preveni un eventual risc al sustragerii persoanei solicitate de la procedurile judiciare care o vizează.
Astfel, pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la această procedură, Înalta Curte, similar Curţii de Apel Bucureşti, constată că în raport de circumstanţele personale ale persoanei solicitate, de gravitatea presupuselor infracţiuni săvârşite, precum şi de faza în care se află cooperarea judiciară nu se impune luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate, aceasta nefiind în măsură a oferi o garanţie fermă a desfăşurării în condiţii optime a procesului penal.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale din 18 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2020.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 8 alin. (1) lit. e) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale din 18 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 august 2020.
GGG - CL