Extension of preventive detention for extradition: objective delay due to suspended flights and flight risk outweighing less restrictive measures
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal filed by the requested person against the decision maintaining their preventive detention, thereby upholding the lower court's order and requiring the applicant to pay 200 RON in judicial costs, while the state remained liable for the 554 RON attorney fees. The dispute concerned the extension of preventive detention during the extradition procedure initiated by two European Arrest Warrants issued by Italian authorities for a prison sentence of over three years, where the requested person argued for a substitution with a less restrictive measure. The Court held that the extension was legally justified because the physical transfer to Italy was objectively delayed by the suspension of direct air routes due to the COVID-19 pandemic, a circumstance independent of the authorities' will, and rejected the request for a lesser measure citing the gravity of the charges, the lack of sufficient guarantees against flight risk, and the applicability of Article 23(4) of Framework Decision 2002/584/EC. The decisive legal basis relied upon included Articles 104(9) and (10) and 113(2) of Law No. 302/2004, which mandate periodic judicial review of detention for extradition (not exceeding 30 days for review and 180 days in total) and account for delays caused by objective external factors.
Legislator headnote
AI generatedart. 116 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, art. 4251 C. proc. pen, art. 110 din Legea nr. 302/2004, art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004; Extension of preventive detention for extradition: objective delay due to suspended flights and flight risk outweighing less restrictive measures: În temeiul art. 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare, a menţinut arestarea preventivă a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 16 august 2020 şi până la data de 14 septembrie 2020, inclusiv, în vederea predării acesteia către autoritatea judiciară din Italia.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 14 august 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis sesizarea formulată de Biroul SIRENE România privind menţinerea arestării preventive privind persoana solicitată A..
A luat act că predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă a mandatelor europene de arestare din Italia a fost dispusă prin sentinţa cu nr. 61/MEA din data de 18.06.2020, definitivă la data de 25.06.2020, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare nr. x/18.06.2020 de către Curtea de Apel Bacău.
În temeiul art. 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare, a menţinut arestarea preventivă a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 16 august 2020 şi până la data de 14 septembrie 2020, inclusiv, în vederea predării acesteia către autoritatea judiciară din Italia.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 61/MEA din data de 18.06.2020, definitivă la data de 25.06.2020, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare nr. x/18.06.2020 de către Curtea de Apel Bacău, s-a dispus, în baza art. 104 alin. (6) şi art. 109 alin. (1), coroborat cu art. 110 alin. (2), art. 116 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, admiterea cererilor formulate de autoritatea judiciară emitentă, Parchetul Districtual a Republicii din Catania, Republica Italia, şi a dispus executarea a două mandate europene de arestare, emise la data 3.06.2020, cu număr de referinţă nr. SIEP 1089/2018 (emise în baza a două hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii cu nr. 2747/2016, respectiv cu nr. 2577/2018, ambele ale Curţii de Apel din Catania) împotriva persoanei solicitate A.. S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Republica Italia.
În temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea preventivă provizorie a persoanei solicitate A., în vederea predării către autorităţile din Republica Italia pentru o durată de 30 zile, începând cu data de 18.06.2020 până la data de 17.07.2020, inclusiv.
S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la efectele regulii specialităţii, prevăzută de art. 117 din Legea 302/2004.
Prin sesizarea Biroului Sirene - Interpol din 12 august 2020 privind persoana solicitată A., s-a solicitat Curţii de Apel Bacău să dispună asupra prelungirii măsurii arestării, întrucât predarea efectivă nu poate avea loc în perioada pentru care s-a dispus măsura arestului preventiv, neexistând curse direct cu avionul către Italia, cauzate de pandemia Covid-19.
Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1), (2) din Legea 302/2004 republicată predarea se realizează în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii iar dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit, aceasta va avea loc în 10 zile de la noua dată convenită.
În conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării, iar potrivit art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 durata totală a arestului, până la predarea efectivă către statul emitent, nu poate depăşi în nici un caz 180 de zile.
Prin urmare, Curtea de Apel a apreciat că, faţă de împrejurarea că procedurile privind predarea persoanei solicitate nu au fost până în prezent finalizate, că executarea mandatului european de arestare a fost dispusă printr-o hotărâre definitivă, ocazie cu care a fost dispusă şi arestarea în vederea predării, temeiurile avute în vedere iniţial fiind pe deplin valabile şi în prezent, iar durata totală a arestului este legală şi rezonabilă, a dispus prelungirea arestării în vederea predării pentru 30 de zile.
La aprecierea asupra oportunităţii prelungirii arestării preventive Curtea a avut în vedere şi pedeapsa ce o are de executat persoana solicitată în Italia, într-un cuantum relativ mare, anume acela de 3 ani şi 15 zile închisoare, astfel cum s-a reţinut în sarcina persoanei solicitate prin cele două mandate europene de arestare italiene.
În ceea ce priveşte cererea persoanei solicitate, de a fi mutată din locul de arest într-un penitenciar, unde condiţiile de detenţie ar fi mai bune, Curtea a reţinut că această solicitare nu este de competenţa judecătorului Curţii, ci este o măsură administrativă ce se poate dispune de organele decidente ale locului său de detenţie.
Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată A. a formulat contestaţie.
În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei formulate şi revocarea sau înlocuirea măsurii preventive dispuse în cauză cu măsură preventivă mai uşoară.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în conformitate cu art. 4251 C. proc. pen., raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 23 alin. (4) din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, în mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate, executarea mandatului european de arestare urmând a avea loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării, pronunţându-se prin încheiere motivată, precum şi cele ale alin. (10) al aceluiaşi articol, care prevăd că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului, pe o perioadă iniţială de maxim 30 de zile, şi că durata totală a acesteia, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.
Rezultă, aşadar, din interpretarea prevederilor legale anterior menţionate că, în situaţia în care, ulterior admiterii cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, prilej cu care s-a dispus şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, nu se poate proceda la predarea persoanei solicitate, din motive obiective, independente de voinţa autorităţilor implicate, iar măsura preventivă dispusă trebuie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, fără ca durata totală a acesteia, până la predarea efectivă să poată depăşi 180 de zile.
Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată, că prin Sentinţa penală nr. 61/MEA din data de 18.06.2020, definitivă la data de 25.06.2020, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare nr. x/18.06.2020 de către Curtea de Apel Bacău, s-a dispus, în baza art. 104 alin. (6) şi art. 109 alin. (1), coroborat cu art. 110 alin. (2), art. 116 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, admiterea cererilor formulate de autoritatea judiciară emitentă, Parchetul Districtual a Republicii din Catania, Republica Italia, şi a dispus executarea a două mandate europene de arestare, emise la data 3.06.2020, cu număr de referinţă SIEP 1089/2018 (emise în baza a două hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii cu nr. 2747/2016, respectiv cu nr. 2577/2018, ambele ale Curţii de Apel din Catania) împotriva persoanei solicitate A.. S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Republica Italia.
Prin sesizarea Biroului Sirene - Interpol din 12 august 2020 privind persoana solicitată s-a solicitat Curţii de Apel Bacău să dispună asupra prelungirii măsurii arestării în vederea predării întrucât predarea efectivă nu poate avea loc în perioada pentru care s-a dispus măsura arestului preventiv, neexistând curse direct cu avionul către Italia, cauzate de pandemia COVID-19.
Raportat la aceste aspecte, se constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) şi art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, şi a prelungit măsura arestării faţă de persoana solicitată A. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 16 august 2020, imposibilitatea predării acesteia fiind determinată de motive obiective independente de voinţa autorităţilor implicate, respectiv de sistarea transportului internaţional aerian pe ruta România-Italia, în contextul nefavorabil generat de evoluţia rapidă a pandemiei de COVID-19.
În plus, având în vedere data luării măsurii arestării faţă de persoana solicitată, respectiv 18 iunie 2020, se observă că sunt respectate şi dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, până la acest moment măsura preventivă nedepăşind durata maximă de 180 de zile.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării cu o măsură preventivă mai uşoară, Înalta Curte constată că în cauză nu există garanţii suficiente pentru a lua faţă de persoana solicitată una din măsurile preventive neprivative de libertate, prevăzute de art. 202 alin. (4) lit. b), c) C. proc. pen., dată fiind natura acuzaţiilor pentru care s-au emis mandatele europene de arestare.
În mod corect s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, atât în scopul asigurării executării mandatelor europene de arestare, emise de autorităţile judiciare din Italia, cât şi pentru a se preveni un eventual risc al sustragerii persoanei solicitate de la procedurile judiciare care o vizează.
Astfel, pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la această procedură, Înalta Curte, similar Curţii de Apel Bacău, constată că în raport de circumstanţele personale ale persoanei solicitate, de gravitatea presupuselor infracţiuni săvârşite, precum şi de faza în care se află cooperarea judiciară nu se impune luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate, aceasta nefiind în măsură a oferi o garanţie fermă a desfăşurării în condiţii optime a procesului penal.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale din 14 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 8 alin. (1) lit. e) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale din 14 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 august 2020.
GGG - CL