EAW surrender consent: Finality of judgment precluding appeal against preventive detention

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 71 din data de 17 august 2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis solicitarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Thraki privind executarea mandatului european de arestare nr. 39/2020 emis la data de 23.04.2020 de autorităţile judiciare din Grecia prin care se solicită predarea persoanei solicitate A..

A luat act că persoana solicitată A., consimte să fie predată către autorităţile judiciare din Grecia, în baza mandatului european de arestare nr. 39/2020 emis la data de 23.04.2020 de autorităţile judiciare din Grecia, respectiv de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Thraki.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Grecia, pentru efectuarea urmăririi penale în legătură cu săvârşirea infracţiunii de complicitate la preluarea unor cetăţeni ai unor ţări terţe de la graniţa greco-turcă, care nu aveau dreptul de intrare pe teritoriul elen cu scopul promovării lor pe teritoriul elen în concurs şi în scopul obţinerii unui profit ilegal, prev. de art. 26, 27, 47, 51, 57, 83, 94 C. pen., art. 30 parag. 1 a) - b) din Legea nr. 4251/2014, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de maxim 8 ani închisoare, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, exclusiv pentru cele menţionate în mandatul european de arestare.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută conform Ordonanţei nr. x/2019 emisă la data de 17 august 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 17 august 2020, orele 10:10 până la data de 18 august 2020, orele 10:10.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 17 august 2020 până la data de 15 septembrie 2020, inclusiv, şi predarea acesteia către autoritatea judiciară din Grecia, cu respectarea termenelor prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, urmând a fi dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Grecia, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Thraki.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

În cauză, mandatul european de arestare nr. 39/2020 emis la data de 23.04.2020 de autorităţile judiciare din Grecia, respectiv de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Thraki este depus şi tradus, în scopul urmăririi penale a persoanei solicitate A. de către autoritatea judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi care a transpus în legislaţia internă Decizia-Cadru 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene.

Mandatul european de arestare s-a emis în vederea efectuării urmăririi penale a persoanei solicitate suspectate în legătură cu săvârşirea infracţiunii de complicitate la preluarea unor cetăţeni ai unor ţări terţe de la graniţa greco-turcă, care nu aveau dreptul de intrare pe teritoriul elen cu scopul promovării lor pe teritoriul elen în concurs şi în scopul obţinerii unui profit ilegal", prev. de art. 26, 27, 47, 51, 57, 83, 94 C. pen., art. 30 parag. 1 a) - b) din Legea nr. 4251/2014.

Conform mandatului european de arestare, emis de autorităţile din Grecia, circumstanţele cauzei constau în aceea că în data de 19.07.2016 în zona B., persoana solicitată, cu intenţie a oferit ajutor lui C. la executarea proiectului de preluare de la graniţa greco - turcă a 9 persoane de cetăţenie Pakistan, care nu aveau drept de intrare pe teritoriul grec, cu scopul promovării lor în interiorul ţării. Cetăţenii ţării terţe au intrat pe teritoriul grec printr-un punct nestabilit pentru controlul frontierei, fără să fie supuşi controlului de poliţie necesar şi desigur fără a avea vizate documentele de călătorie necesare. Astfel, C., după ce s-a îngrijit de identificarea lor în zona de mai sus, i-a îmbarcat în autoturismul cu nr. x marca x, proprietatea societăţii D. al cărei reprezentant era A.. În continuare, C. a pus în aplicare planul de promovare a cetăţenilor de mai sus ai unei ţări terţe în interiorul teritoriului grec şi anume de la graniţa ţării în zona B. spre interiorul ţării prin intermediul reţelei rutiere naţionale. Trebuie să se mai menţioneze faptul că, persoanele transportate au achitat sume de bani pentru materializarea preluării lor de la graniţa greco-turcă pentru a fi promovaţi în interiorul teritoriului grec şi prin urmare inculpatul de mai sus şi-a asumat să execute proiectul menţionat contra încasării onorariului convenit. În consecinţă se poate vorbi de circumstanţa agravantă a profitului ilegal. Concursul lui A. se constituie din acordarea vehiculului de mai sus la executarea infracţiunii descrise.

Curtea a luat act de faptul că infracţiunea de care este acuzată persoana solicitată este sancţionată de dispoziţiile legii penale elene cu pedeapsa de maxim 8 ani închisoare, nu au fost formulate obiecţiuni privind identitatea şi nu sunt nici incidente motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare înscrise în art. 99 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care sunt expres şi limitativ prevăzute de acest act normativ, iar persoana solicitată, fiind audiată, şi-a exprimat consimţământul la predare, respectiv aceasta a înţeles regula specialităţii şi a învederat că nu renunţă la beneficiul principiului specialităţii.

Faţă de situaţia de fapt expusă, Curtea a reţinut că:

- mandatul european de arestare îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, a fost emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Thraki, deci de o autoritate judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi care a transpus în legislaţia internă Decizia-Cadru 2002/584/JAI din data de 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene;

- emiterea mandatului european de arestare are la bază decizia judiciară de arestare preventivă emisă de organele judiciare, în dosarul sus-menţionat, persoana solicitată fiind suspectată de săvârşirea infracţiunii de complicitate la preluarea unor cetăţeni ai unor ţări terţe de la graniţa greco-turcă, care nu aveau dreptul de intrare pe teritoriul elen cu scopul promovării lor pe teritoriul elen în concurs şi în scopul obţinerii unui profit ilegal, prev. de art. 26, 27, 47, 51, 57, 83, 94 C. pen., art. 30 parag. 1 a) - b) din Legea nr. 4251/2014;

- faptele ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă, fac parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 13 din Legea 302/2004, republicată care dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puţin 3 ani dau dreptul la predare între statele membre fără a mai fi supuse verificării condiţiei dublei incriminări;

- infracţiunea pentru care este cercetată persoana solicitată are corespondenţă în legea penală română şi anume infracţiunea de trafic de migranţi, prev. de art. 263 alin. (1), alin. (2), lit. a) C. pen.

- persoana solicitată a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare elene în condiţiile art. 104 din Legea nr. 302/2004, adoptată de Statul Român şi art. 27 paragraful 2 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene.

Aşa fiind, Curtea a constatat că persoana solicitată se află în situaţia prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind urmărită pentru fapte ce dau loc la predare între statele membre ale Uniunii Europene, fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei încriminări, respectiv infracţiunea de trafic de migranţi, fiind prevăzută şi de art. 263 alin. (1), alin. (2), lit. a) C. pen. român, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale care nu dau voie la predare.

De asemenea, Curtea a considerat că măsură preventivă a arestării persoanei solicitate se justifică câtă vreme, în raport de natura şi specificul infracţiunii pentru care s-a solicitat predarea, aşa cum rezultă din descrierea sumară a circumstanţelor de fapt, aceasta are o gravitate sporită, cât şi în raport de durata sancţiunii penale pe care C. pen. al Greciei o prevede.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie persoana solicitată A..

În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea în parte a hotărârii atacate şi pe cale de consecinţă, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai uşoară.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte va determina coordonatele normative aplicabile în cauză, astfel potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, "în toate cazurile instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112".

Dispoziţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 prevăd că "Hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă."

Aplicând aceste consideraţii de ordin teoretic cauzei de faţă, Înalta Curte constată că este incidentă situaţia de excepţie prevăzută de textul de lege sus-menţionat, respectiv hotărârea atacată are caracter definitiv, întrucât a existat consimţământul persoanei solicitate de a fi predată autorităţilor judiciare din Grecia, în faţa Curţii de Apel Ploieşti, în şedinţa publică din data de 17 august 2020, în prezenţa avocatului.

În acest context, Înalta Curte apreciază că nu poate fi primită susţinerea apărătorului persoanei solicitate şi a reprezentantului Ministerului Public potrivit cărei prezenta contestaţie este admisibilă, întrucât vizează doar dispoziţia referitoare la măsura preventivă dispusă, având în vedere că hotărârea pronunţată în primă instanţă, prin care se ia act de consimţământul persoanei solicitate şi se dispune arestarea şi autorizarea predării persoanei solicitate, este definitive. Legiuitorul a reglementat, în mod expres, imposibilitatea atacării acesteia prin exercitarea căilor ordinare de atac prevăzute de lege, situaţie determinată tocmai de consecinţele pe care le produce acordul persoanei solicitate de a fi predată, măsurile de arestare şi predare dispunându-se în scopul aducerii la îndeplinire a mandatului european de arestare, având un caracter subsecvent consimţământului dat, ceea ce nu poate atrage o verificare distinctă pe calea controlului judiciar.

Dispoziţiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 menţionează expressis verbis caracterul irevocabil al consimţământului la predare.

Astfel, hotărârea pronunţată de prima instanţă în condiţiile menţionate nu este supusă controlului judiciar, fiind definitivă, ceea ce atrage inadmisibilitatea prezentei contestaţii.

De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen.., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, aşa încât o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 71 din 17 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 8 alin. (1) lit. f) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 71 din 17 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 august 2020.

GGG - CL