Conflict of jurisdiction over prisoner's compensatory days petition resolved by transferring file to Bucharest Tribunal

Asupra conflictului de competenţă de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 1247 din 29.10.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală a declinat competenţa în soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

A constatat existenţa conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Vâlcea şi Tribunalul Bucureşti şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţă superioară comună, în vederea soluţionării conflictului negativ constatat.

În acest sens, s-a reţinut că la data de 29 septembrie 2020 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia penală, sub numărul x/2020, sesizarea Penitenciarului Bucureşti Rahova privind pe condamnatul A., referitoare la oportunitatea scăderii din pedeapsa cu închisoarea aplicată deţinutului a zilelor considerate ca executate suplimentar în urma cazării în condiţii de detenţie necorespunzătoare acordate în baza Legii nr. 169/2017.

În motivare, s-a arătat că deţinutul se află în executarea unei pedepse care este rezultatul contopirii pedepsei aplicate prin Sentinţa nr. 26/20.02.2019 a Tribunalului Vâlcea cu pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 45/11.03.2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2015 a Tribunalului Vâlcea ce a fost executată de deţinut în perioada 06.02.2017 - 09.07.2019 fiind liberat condiţionat la data de 09.07.2019, beneficiind de un număr de 174 zile considerate executate în urma aplicării prevederilor Legii nr. 169/2017 privind recursul compensatoriu.

În baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. s-a solicitat a se comunica dacă se impune scăderea din pedeapsa cu închisoarea aplicată deţinutului a zilelor considerate ca executate suplimentar în urma cazării în condiţii de detenţie necorespunzătoare acordate în baza Legii nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, fără a se aprecia că, astfel deţinutul ar beneficia de dublă compensare

Prin Sentinţa penală nr. 133 pronunţată la data de 7 octombrie 2020 de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. x/2020, a fost declinată competenţa de soluţionare a sesizării formulată de Penitenciarul Bucureşti Rahova privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, cu motivarea că, analizând sesizarea, în raport, cu dispoziţiile art. 597, 598 din C. proc. pen., tribunalul din oficiu şi în acord cu concluziile reprezentantei DIICOT şi ale apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, a constatat că dispoziţiile art. 598 din C. proc. pen. stabilesc competenţa de soluţionare, în funcţie de cazul de contestaţie invocat, în sarcina instanţei de executare sau a instanţei corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, în cauza de faţă, apreciindu-se că instanţa de executare este Tribunalul Bucureşti, dat fiind ca la data formulării sesizării, deţinutul era încarcerat în Penitenciarul Bucureşti Rahova.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, la data de 19.10.2020, sub nr. x/2020.

La termenul de judecată din data de 29 octombrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia necompetenţei Tribunalului Bucureşti, în raport, cu textul de lege pe care se întemeiază contestaţia la executare în prezenta cauză, solicitând, în acest sens, declinarea competenţei în soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, constatarea conflictului negativ de competenţă între această ultimă instanţă şi Tribunalul Bucureşti cu consecinţa sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă, cerere ce a fost admisă de către instanţă.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalului Bucureşti.

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.

Prin Decizia nr. 8 din 11 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată în M. Of. nr. 427/30.05.2019 a fost admis recursul în interesul legii, stabilindu-se: "Competenţa soluţionării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară şi care se regăseşte în pedeapsa în a cărei executare se află revine instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, pe calea contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen."

Din analiza actelor aflate la dosar, Înalta Curte constată că sesizarea a fost formulată de Penitenciarului Bucureşti Rahova privind pe condamnatul A., referitoare la oportunitatea scăderii din pedeapsa închisorii aplicată deţinutului, a zilelor considerate ca executate suplimentar în urma cazării în condiţii de detenţie necorespunzătoare acordate în baza Legii nr. 169/2017.

Astfel, faţă de obiectul cererii dedus judecăţii, respectiv acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013, şi, în raport, cu Decizia nr. 8 din 11 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se constată că cererea se circumscrie ipotezei prevăzută de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Dispoziţiile art. 597 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. stabilesc competenţa pentru instanţa de executare, respectiv instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

În acest context, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 noiembrie 2020.

GGC - NN