Surrender detention under European Arrest Warrant: exclusivity of custody vs. alternative measures post-finality and pandemic-induced delay justification

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 3 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-au dispus următoarele:

S-a admis sesizarea formulată de Biroul SIRENE România privind menţinerea arestării preventive a persoanei solicitată A..

S-a luat act că predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia a fost dispusă prin Sentinţa penală nr. 67/MEA din 15 iulie 2020, definitivă, în baza căreia s-a emis Mandatul de arestare nr. x din 15 iulie 2020 de către Curtea de Apel Bacău.

În temeiul art. 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a menţinut arestarea preventivă a persoanei solicitate A., pe o durată de 20 de zile, cu începere de la 3 august 2020 şi până la data de 22 august 2020, inclusiv, în vederea predării acesteia către autoritatea judiciară din Italia.

S-a dispus ca hotărârea să fie notificată persoanei solicitate, autorităţii judiciare emitente, Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Biroul SIRENE, Arestului Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bacău, Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 67/MEA din 15 iulie 2020 a Curţii de Apel Bacău, definitivă la aceeaşi dată, (în baza căreia s-a emis Mandatul de arestare nr. x/MEA din 15 iulie 2020), s-a dispus admiterea cererii autorităţile judiciare italiene de punere în executare a mandatului european de arestare emis de judecătorul de cameră preliminară de pe lângă Tribunalul Vasto - Italia, la data de 9 iunie 2020, în Dosarul x/2015 RGNR/248/2015 RGGIP/1170/15 RGUP, pe numele persoanei solicitată A. şi predarea acesteia către statul solicitant.

Totodată, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 111 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 20 zile, începând cu data de 15 iulie 2020 şi până la data de 3 august 2020, inclusiv.

Prin sesizarea din 16 iulie 2020, Biroului Sirene - Interpol a solicitat Curţii de Apel Bacău să dispună prelungirea măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., cu argumentarea că predarea efectivă nu poate avea loc în perioada pentru care s-a dispus arestul părţii întrucât, în contextul pandemiei de COVID-19, nu există curse directe cu avionul către Italia.

Învestită cu această sesizare, Curtea de Apel Bacău, reţinând dispoziţiile art. 113 alin. (1), (2) şi art. 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004, republicată, a notat că, în condiţiile în care procedurile privind predarea persoanei solicitate A. nu au fost finalizate, iar executarea mandatului european de arestare a fost dispusă printr-o hotărâre definitivă, prin care s-a hotărât şi arestarea în vederea predării a părţii, temeiurile avute în vedere iniţial la luarea măsurii privative de libertate sunt pe deplin valabile şi în prezent, iar durata totală a arestului este legală şi rezonabilă.

Ca urmare, apreciind şi asupra oportunităţii prelungirii arestării preventive a persoanei solicitate din perspectiva gravităţii faptei care i se impută acesteia în Italia (tâlhărie), Curtea de Apel Bacău a dispus menţinerea arestului faţă de A., conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente, respingând solicitarea acestuia de a fi plasat în arest la domiciliu, cu argumentarea că această din urmă măsură preventivă nu este suficientă pentru garantarea desfăşurării procedurii de predare în bune condiţii.

*

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 7 august 2020, sub nr. x/2020.

La termenul fixat în contestaţie, 13 august 2020, după ce a luat legătura cu persoana solicitată, apărătorul desemnat să-i acorde asistenţă juridică din oficiu a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii atacate, iar în rejudecare, înlocuirea măsurii arestului provizoriu cu măsura arestului la domiciliu, susţinând, în esenţă, că cea din urmă măsură preventivă este suficientă pentru realizarea, în bune condiţii, a predării contestatorului către autorităţile judiciare ale statului străin.

Concluziile apărării şi ale reprezentantului Ministerului Public sunt detaliat prezentate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. pe baza actelor dosarului, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, reglementează procedura şi condiţiile predării persoanei solicitate şi prevăd următoarele:

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autorităţile române comunică autorităţilor statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Totodată, dispoziţiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile".

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic, până la predarea efectivă, şi a cărei durată totală (formată din durata arestului în procedura de executare a mandatului european de arestare, la care se adaugă durata arestului în procedura subsecventă rămânerii definitive a hotărârii de predare şi până la predarea efectivă) nu poate depăşi 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că, la data de 28 iulie 2020, Curtea de Apel Bacău a fost sesizată cu cererea formulată de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Naţional Sirene, de menţinere a măsurii arestării persoanei solicitate A., în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Italia în baza sentinţei penale definitive nr. 67/MEA din 15 iulie 2020 a Curţii de Apel Bacău, prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate în baza mandatului european de arestare emis pe numele acesteia de către judecătorul de cameră preliminară de pe lângă Tribunalul Vasto - Italia, la data de 9 iunie 2020, în Dosarul x/2015 RGNR/248/2015 RGGIP/1170/15 RGUP.

În argumentarea cererii, autorităţile judiciare din Italia au solicitat menţinerea persoanei solicitate A. în arest preventiv în vederea predării, arătând că se află în imposibilitatea preluării acesteia până la data de 31 iulie 2020, ca urmare a restricţiilor impuse în contextul pandemiei de COVID-19.

În acest context, constatând că, pe fondul pandemiei de coronavirus, misiunea de predare a persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia nu poate fi realizată până la data la care s-a dispus arestarea acesteia în vederea predării (3 august 2020), instanţa de fond, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) şi (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 113 alin. (2) din acelaşi act normativ, a dispus, prin încheierea contestată în cauza pendinte, menţinerea măsurii arestării faţă de persoana solicitată, pe o perioadă de 20 zile, cu începere de la data de 3 august 2020 şi până la data de 22 august 2020, în vederea predării acesteia către statul emitent al mandatului european de arestare.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă temeinicia acestei soluţii, solicitând înlocuirea arestului provizoriu cu arestul la domiciliu.

Evaluând susţinerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte reţine, prioritar, că arestarea persoanei solicitate şi, subsecvent, menţinerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situaţia dată, în care, prin sentinţă penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei.

Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situaţie, întrucât predarea persoanei solicitate către autorităţile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate şi menţinerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

În acest sens, notează că dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, sub aspectul posibilităţii înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menţine până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

În considerarea acestor argumente, Înalta Curte constată că cererea distinctă formulată de contestatorul persoană solicitată A. prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, de dispunere a unei măsuri preventive mai puţin intruzive, este, în mod evident, lipsită de temei legal.

Totodată, notează că, în condiţiile în care, ca efect al situaţiei epidemiologice internaţionale determinate de răspândirea infecţiilor cauzate de coronavirusul - SARS-CoV2, în prezent, printre altele, s-a înregistrat o reducere a numărului de zboruri dintre statul român şi cel italian, această împrejurare constituie un motiv obiectiv, de notorietate şi independent de voinţa autorităţilor române sau alte statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la data fixată iniţial, 18 iulie 2020.

Mai reţine că prin Adresa nr. x din 28 iulie 2020 a Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Naţional Sirene se solicită prelungirea termenului de predare până în luna august a.c., antamându-se, prin urmare, că finalizarea procedurii va avea loc în luna august. Or, în contextul acestei informări, aparenta incertitudine ce poartă asupra datei la care se va efectua preluarea/predarea persoanei solicitate A. reprezintă doar un alt efect al stării pandemice actuale şi a implicaţiilor ei multiple.

În fine, notează că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât şi sancţiunea care intervine în caz contrar, astfel încât, potrivit alin. (3) al acestui articol, persoana solicitată în cauză va fi pusă în libertate în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, iar persoana în cauză nu a fost primită de către statul emitent.

Prevederile de mai sus se completează, sub aspectul duratei măsurii preventive, cu dispoziţiile art. 104 alin. (10), teza finală Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora:

"În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile."

În acest context, Înalta Curte reţine că persoana solicitată A. a fost reţinută şi arestată în vederea predării, începând cu data de 6 iulie 2020 şi până la data de 15 iulie 2020, când, prin Sentinţa penală definitivă nr. 67/MEA din 15 iulie 2020 a Curţii de Apel Bacău s-a încuviinţat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia şi s-a dispus menţinerea arestării acesteia, în vederea predării, pe o durată de 20 zile, începând cu data de 15 iulie 2020 şi până la data de 3 august 2020, inclusiv.

În consecinţă, constată că măsura dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică şi din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menţinerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Italia constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigenţele impuse de dispoziţiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispoziţiilor art. 104 alin. (9) şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică şi legală, iar criticile formulate de contestator, neîntemeiate.

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 3 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în sumă de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din data de 3 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 august 2020.

Procesat de GGC - LM