European Arrest Warrant execution: refusal based on factual alibi does not constitute a ground for refusal under Law 302/2004

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 66 din data de 31 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală s-au hotărât următoarele:

S-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi, în consecinţă:

În baza art. 104 alin. (5), art. 109 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la 10 iulie 2020, în Dosarul nr. x ST 199/19x din 9 iulie 2020, de autorităţile judiciare austriece - Tribunalul Eisendtadt, secţia 5, pe numele persoanei solicitate A..

S-a luat act de refuzul persoanei solicitate de a fi predată autorităţilor judiciare spaniole.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.

În baza art. 104 alin. (10) şi (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 31 iulie 2020 şi până la data de 29 august 2020, în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

S-a revocat măsura arestării provizorii în vederea predării dispusă prin Încheierea penală nr. 76 din 18 iulie 2020 în Dosarul nr. x/2020 (Mandat de arestare provizorie nr. 30/2020 emis de Curtea de Apel Alba Iulia).

S-a constatat că persoana solicitată a fost arestată provizoriu în vederea predării, începând cu 18 iulie 2020 până la 31 iulie 2020 şi reţinută pe o perioadă de 24 de ore, începând cu 17 iulie 2020, ora 17:45.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de acesta.

Totodată, s-a dispus ca onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru persoana solicitată, în sumă de 2024 RON, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin Sesizarea nr. x din 18 iulie 2020, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, la aceeaşi dată, sub nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat luarea măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate A., în baza semnalării introdusă de Biroul Sirene Naţional din Austria privind mandatul european de arestare emis, la 9 iulie 2020, pe numele acestuia, prin care se solicită arestarea părţii, în vederea predării către autorităţile judiciare ale acestui stat.

În motivarea sesizării s-a arătat că, din cuprinsul semnalării rezultă că persoana solicitată A. este cercetată, de către autorităţile judiciare austriece, pentru săvârşirea infracţiunilor contra proprietăţii prevăzute în paragrafele 127 - 130 din C. pen. austriac (care-şi găsesc corespondent, în legislaţia românească, în art. 228, art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen. raportat la art. 2561 C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.), reţinându-se, în fapt, în sarcina acesteia, că, la data de 8 decembrie 2019, împreună cu alte persoane, au pătruns în incinta sediului profesional al Companiei "B.", din localitatea Hagenbrunn, Austria, de unde au sustras un număr de 4.500 de bucăţi telefoane mobile marca x, cauzând un prejudiciu în sumă de aproximativ 3,3 milioane euro.

Anexat sesizării, au fost înaintate Curţii de Apel Alba Iulia următoarele documente: adresa emisă de Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene nr. x din 17 iulie 2020 prin care a fost înaintat mandatul european de arestare emis de autorităţile austriece pe numele persoanei solicitate A.; Procesul-verbal nr. x/2020 întocmit la data de 17 iulie 2020; ordonanţa de reţinere nr. x din data de 17 iulie 2020; informarea privind drepturile persoanei private de libertate în baza unui mandat european de arestare; proces-verbal de depistare a persoanei solicitate; fişa de cazier judiciar a persoanei solicitate.

Astfel sesizată, prin Încheierea penală nr. 76 din 18 iulie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Alba Iulia a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi, în consecinţă, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 18 iulie 2020 şi până la data de 1 august 2020, ora 24:00.

Prin aceeaşi încheiere, instanţa de fond a dispus amânarea judecării cauzei la data de 31 iulie 2020, în vederea prezentării de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a mandatului european de arestare însoţit de traducerea lui în limba română.

La data de 31 iulie 2020, în contextul primirii mandatului european de arestare tradus în limba română, procedând la evaluarea cererii cu care a fost sesizată, instanţa de fond a reţinut că pe numele persoanei solicitate A. s-a emis, la data de 9 iulie 2020, de Procuratura Eisenstadt, mandat european de arestare, reţinându-se, în fapt, că, la data de 8 decembrie 2019, aceasta, ca membru al unui grup infracţional, cu participarea altor membri, cu intenţia de a se îmbogăţi ilegal prin împroprietărire, a intrat prin efracţie într-o clădire de unde a sustras din custodia B. obiecte străine mobile în valoare ce depăşeşte 300.000 Euro, anume 4.500 de telefoane mobile x, în valoare totală de 3,3 milioane, escaladând un gard înalt de 2,5 m ca să ajungă pe terenul firmei şi spărgând un luminator pentru a ajunge în depozit.

A mai reţinut că mandatul european de arestare conţine toate informaţiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, şi că persoana solicitată A. a fost prezentă în faţa instanţei, fiindu-i verificată identitatea şi neformulând obiecţii privitoare la acesta.

Totodată, a notat că, potrivit art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa a adus la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevăzute de art. 106 din acelaşi act normativ (dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, dreptul de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanţă), efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă. Persoana solicitată a declarat în faţa instanţei, la termenul de judecată din data de 31 iulie 2020, că nu este de acord cu predarea şi că nu renunţă la beneficiul conferit de regula specialităţii, poziţia sa fiind consemnată într-o declaraţie, conform art. 105 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 (republicată).

În acest context, evaluând obiecţiunea la predare ridicată de persoana solicitată cu ocazia audierii sale, vizând faptul că este nevinovată întrucât la data de 8 decembrie 2019 nu se afla în Austria, ci în Belgia, instanţa de fond a reţinut că această chestiune nu poate fi valorificată în prezenta procedură, ci trebuie analizată de organele judiciare austriece care efectuează ancheta derulată faţă de parte.

În fine, constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât infracţiunea pentru care a fost emis mandatul european de arestare este incriminată şi în legislaţia română, în art. 228, art. 229 alin. (2) lit. b) raportat la art. 2561 cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. român, fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 ani şi 10 luni la 6 ani, dar şi că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa de fond a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Austria, dispunând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

*

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 6 august 2020, sub nr. x/2020.

La termenul fixat în contestaţie, 13 august 2020, după ce a luat legătura cu persoana solicitată, apărătorul desemnat să-i acorde asistenţă juridică din oficiu a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei atacate, iar în rejudecare, respingerea cererii formulate de autorităţile judiciare austriece, invocând ca argument în acest sens faptul că partea nu este de acord cu predarea sa.

În subsidiar, a solicitat instanţei să dispună lăsarea contestatorului în stare de libertate până la predarea acestuia către autorităţile străine, pentru ca partea să aibă posibilitatea de a-şi rezolva problemele medicale.

Examinând contestaţia formulată pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaţionale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacţiona prompt la stimulii infracţionali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identitatea persoanei solicitate, existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În speţă, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare având referinţa dosarului 9 St 199/19x emis de Procuratura Eisenstadt, la data de 9 iulie 2020, faţă de persoana solicitată A., în vederea cercetării acesteia pentru săvârşirea infracţiunii contra proprietăţii prevăzută de paragrafele 127 - 130 din C. pen. austriac, constatând în mod just că acesta îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, a constatat în mod corect că infracţiunea ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă are corespondent în legislaţia românească în infracţiunea de furt calificat prev. de art. 228, art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen. raportat la art. 2561 C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., fiind astfel îndeplinită condiţiei dublei incriminări.

Pe de altă parte, în respectarea dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa a procedat la identificarea persoanei solicitate, iar după comunicarea către aceasta a mandatului european de arestare, i-a adus la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 106, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. Întrucât persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, susţinând că nu se face vinovată de săvârşirea faptei cercetate în Austria, instanţa a făcut aplicarea art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, procedând la audierea părţii în limitele prevăzute de textul de lege precitat.

Ulterior, procedând la examinarea aspectului invocat de persoana solicitată ca şi potenţial motiv de refuz la predare, respectiv, lipsa vinovăţiei sale în comiterea faptei anchetate de autorităţile judiciare austriece, instanţa a constatat în mod just că acesta nu se circumscrie niciunuia dintre motivele de refuz al executării mandatului expres şi limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republică.

În consecinţă, apreciind că nu există impedimente legale care să justifice respingerea cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia de punere în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 09 iulie 2020, de Procuratura Eisenstadt, în Dosarul nr. x ST 199/19x, faţă de persoana solicitată A., încuviinţat de Tribunalul Eisendtadt, secţia 5 la data de 10 iulie 2020 şi constatând îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa a admis cererea cu care a fost investită şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile.

De altfel, în cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată nu a contestat argumentele instanţei de fond privind soluţia de admitere a propunerii parchetului, limitându-se la a reitera faptul că se opune predării sale către autorităţile judiciare austriece şi solicitând lăsarea sa în libertate până la predarea către statul solicitant.

Or, în acord cu instanţa fondului, Înalta Curte constată că invocarea de către persoana solicitată a nevinovăţiei sale ca urmare a faptului că nu s-ar fi aflat pe teritoriul Austriei la data săvârşirii presupusei fapte care i se impută de către statul solicitant nu poate constitui motiv de refuz la predare întrucât nu se regăseşte printre cazurile limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În cadrul procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa naţională nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea faptelor penale ce fac obiectul mandatului, după cum nu are nici competenţa de a se pronunţa cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară solicitantă sau cu privire la oportunitatea arestării părţii dispusă în statul străin.

În caz contrar, s-ar încălca principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Chestiunea adusă în discuţie de persoana solicitată A. urmează a fi însă evaluată de autorităţile judiciare din Austria, singurele competente să stabilească dacă persoana solicitată a participat sau nu la săvârşirea infracţiunii descrise în cuprinsul mandatului european de arestare, pretins comise pe teritoriul statului străin.

În concluzie, reţinând, în baza propriului examen, şi că în speţă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prev. de art. 99 alin. (1) şi (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.

În fine, Înalta Curte notează că cererea distinctă şi cu caracter subsidiar formulată de contestatorul persoană solicitată A. în prezenta cale de atac, de punere în libertate până la momentul predării sale către autorităţile judiciare austriece, este, în mod evident, lipsită de temei legal.

În acest sens, Înalta Curte reţine că arestarea persoanei solicitate este obligatorie în cazul în care instanţa dispune punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei. Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situaţie, întrucât predarea persoanei solicitate către autorităţile străine nu se poate face decât în stare de arest.

Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate şi menţinerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Pentru aceste motive, constatând neîntemeiate criticile formulate de persoana solicitată A., în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) şi art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 66 din data de 31 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, reţinând că menţiunea vizând refuzul persoanei solicitate de a fi predată autorităţilor judiciare "spaniole", este, în mod evident, rezultatul unei erori materiale.

Urmare acestei soluţii, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru parte, în cuantum de 1.012 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 66 din data de 31 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1.012 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 august 2020.

Procesat de GGC - LM