Tax evasion conviction: cassation admissible only for legal errors, not re-evaluation of subjective intent

Asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 26 din data de 26 februarie 2020 a Tribunalului Sălaj, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii continuate de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 şi art. 13 C. pen. din 1969.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) teza a III-a C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală).

În baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 republicată, art. 65 C. pen. din 1969 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) teza a III-a C. pen. din 1969, au fost interzise inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

S-a constatat că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul prin Sentinţa penală nr. 19 din 7 martie 2019 a Tribunalului Sălaj este concurentă cu fapta ce face obiectul prezentei cauze.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. din 1969 şi art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate prin Sentinţa penală nr. 19 din 7 martie 2019 a Tribunalului Sălaj (definitivă la data de 27 iunie 2019, prin Decizia nr. 800/A/2019 a Curţii de Apel Cluj).

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, a fost contopită pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 19 din 7 martie 2019 a Tribunalului Sălaj cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, aplicată prin prezenta sentinţă şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) teza a III-a C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală).

În baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 republicată, art. 65 C. pen. din 1969 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) teza a III-a C. pen. din 1969 şi art. 35 C. pen. din 1969, au fost interzise inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 862 C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat conform art. 865 alin. (2) C. pen. din 1969, de la data de 27 iunie 2019 (data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 19 din 7 martie 2019 a Tribunalului Sălaj).

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Sălaj, desemnat cu supravegherea lui; b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 864 alin. (2) C. pen. din 1969, privind condiţiile revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 397 şi 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., respectiv art. 1349, art. 1381 şi art. 1382 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea formulată de Ministerul Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul A., în solidar cu SC B. SRL (reprezentată de administrator judiciar C., la plata sumei de 415.541,26 RON reprezentând prejudiciu creat bugetului de stat, precum şi la plata de dobânzi, majorări de întârziere şi penalităţi aferente, calculate de la data scadenţei până la data achitării efective a debitului; inculpatul A. la plata sumei de 178.057,33 RON reprezentând prejudiciu creat bugetului de stat, precum şi la plata de dobânzi, majorări de întârziere şi penalităţi aferente, calculate de la data scadenţei, până la data achitării efective a debitului.

S-a constatat că SC D. SRL (fostă SC E. SRL) a fost radiată la data de 05.11.2015.

În baza art. 397 alin. (2) raportat la art. 249 alin. (1), (2), (4), (5), şi 6 C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005, în vederea recuperării prejudiciului creat bugetului statului, s-a menţinut, până la concurenţa sumei de 593.598,59 RON, sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj din data de 13 aprilie 2018 şi aplicat, conform procesului-verbal de din data de 16 aprilie 2018, asupra bunurilor imobile indicate în dispozitivul sentinţei.

În baza art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-au desfiinţat în întregime facturile fiscale şi chitanţele aferente, existente în dosar.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive, către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi către Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj - în vederea înscrierii, în cazierul fiscal, de menţiuni cu privire la infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului şi pedeapsa aplicată. Totodată, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive, şi către Oficiul Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sălaj.

În baza art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu SC B. SRL (reprezentată de administrator judiciar C. la plata sumei de 4.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că inculpatul A., în calitate de administrator la SC B. SRL şi SC D. SRL (fostă SC E. SRL), în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada februarie 2007 - august 2010, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, a înregistrat în evidenţa contabilă operaţiuni comerciale nereale, având la bază un nr. de 44 facturi fiscale emise în numele SC F. SRL, SC G. SRL, SC H. SRL, SC I. SRL, SC J. SRL, SC K. SRL, SC L. SRL, SC M. SRL, SC N. SRL, SC. O. SRL, cauzând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în sumă de 593.598,59 RON.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul A. şi părţile civile Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj.

Inculpatul a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 719 din 9 iulie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul A. şi partea civilă ANAF Sălaj împotriva sentinţei penale nr. 26 din 26 februarie 2020 a Tribunalului Sălaj, secţia penală.

Împotriva Deciziei penale nr. 719 din 9 iulie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia penală, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.

Prin Încheierea din 14 octombrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 719 din 9 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală în Dosarul nr. x/2018.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul A. a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În motivele de recurs inculpatul invocă că fapta considerată de instanţa de apel ca realizând conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală nu este prevăzută de legea penală, întrucât lipseşte forma de vinovăţie a intenţiei directe calificată de scop, cerută de legiuitor pentru infracţiunea respectivă.

Astfel, se susţine că decizia recurată aduce în discuţie tipicitatea subiectivă cu care s-a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală exclusiv la nivel declarativ, apreciindu-se că în considerentele deciziei nu se regăseşte o argumentare şi o analiză a probatoriului din care să rezulte existenţa intenţiei directe cu care s-ar fi săvârşit fapta, neexistând totodată o minimă descriere a actelor din care rezultă urmărirea scopului presupus de infracţiunea de evaziune fiscală.

Se mai arată că era necesar ca instanţa de apel să expună o minimă descriere a stării de fapt pe baza căreia a pronunţat soluţia, prin raportare la condiţiile de tipicitate stabilite prin norma de drept substanţial.

Totodată era necesar să se stabilească faptul că autorul a avut cunoştinţă de caracterul nereal al documentelor contabile înregistrarea în contabilitatea societăţii pe care o administrează efectuându-se cu rea-credinţă în scopul diminuării obligaţiilor fiscale.

În esenţă s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei recurate şi în rejudecare pronunţarea unei soluţii de achitare.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 719 din data de 9 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte apreciază că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În speţă, inculpatul a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare invocat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

În considerarea aspectelor teoretice relevate, se constată că, în cauză, inculpatul susţine că în considerentele deciziei nu se regăseşte o argumentare şi o analiză a probatoriului din care să rezulte existenţa intenţiei directe cu care s-ar fi săvârşit fapta şi că nu există o minimă descriere a actelor din care rezultă urmărirea scopului presupus de infracţiunea de evaziune fiscală.

Pentru ca decizia recurată să fie în acord cu norma de drept substanţial în baza căreia s-a dispus condamnarea, susţine inculpatul, era necesar sa stabilească faptul că autorul a avut cunoştinţă de caracterul nereal al documentelor contabile înregistrarea în contabilitatea societăţii pe care o administrează efectuându-se cu rea-credinţă în scopul diminuării obligaţiilor fiscale.

Aceste apărări nu au fost primite de instanţa de apel,dispoziţiile Legii contabilităţii şi alte reglementări în vigoare în acest sens, impun persoanei care administrează o societate comercială să ia măsuri astfel încât să nu fie angajată răspunderea persoanelor care au întocmit, vizat şi aprobat anumite documente ori a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

Instanţa de apel a reţinut în mod corect starea de fapt, apreciind astfel că sunt întrunite elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziunea fiscală în formă continuată (44 acte materiale) prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, fiind stabilită o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune.

Din motivarea instanţei de apel rezultă că această instanţă a analizat susţinerile inculpatului şi a constatat activitatea operaţiunilor şi că inculpatul avea cunoştinţă despre acest aspect, întrucât livrările/serviciile consemnate în cele 44 facturi fiscale înregistrate în contabilităţile SC. B. SRL şi SC D. SRL nu corespund realităţii şi nu au la bază documente justificative, potrivit, legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunilor de achiziţie/cumpărare sau a intrării în gestiune ori a efectuării cheltuielilor cu prestările de servicii de reparaţii, construcţii, etc.

Înalta Curte notează că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casaţie formulate de inculpat, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat şi care să conducă la o soluţie favorabilă inculpatului, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Pornind de la scopul recursului în casaţie impus prin dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casaţie se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii, Înalta Curte poate cenzura situaţia de fapt într-o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în condiţiile în care a avut loc judecata în fond şi apel.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 719 din data de 9 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 719 din data de 09 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM